Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 12/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 57/2010)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.12
Ședința publică de la 12 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpatul, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, arată că în cauză nu se impune ca cel pe care îl apără să fie cercetat în stare privativă de libertate, apreciind că cercetarea penală poate fi efectuată în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate având în vedere că acesta a recunoscut și regretat faptele, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este dovedit că a mai săvârșit și alte fapte ilicite în afara celor pentru care inculpatul a fost prins în flagrant. În cazul în care instanța apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive pentru a asigura garanțiile bunei desfășurări a procesului penal, solicită ca aceasta să fie o măsură mai puțin restrictivă, respectiv a se dispune înlocuirea măsuri arestării preventive cu măsura preventivă a obligări de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Arată că, în mod corect, instanța de fond a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, având în vedere, pe de o parte, că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 Cod pr penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment, iar, pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică ce rezidă din natura și gravitatea faptelor comise - trafic și consum de droguri de mare risc, modalitatea de săvârșire a acesteia, prin comercializare către alte persoane și consum, cantitatea mare de droguri traficată. Totodată, arată că se impune menținerea arestării preventive și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanță la pronunțarea soluției în temeiul art. 149 ind.1 întrucât C.P.P. în cauză urmează a fi efectuată urmărirea.
Având cuvântul, recurentul inculpat arată că era deținător de droguri dar nu le comercializa ci acestea erau destinate consumului propriu.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 7.01.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția A II-a Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 7.01.2010 la 4.02.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin referatul întocmit în dosarul nr. 1/D/P/2009 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a fost formulată propunerea de arestare preventivă a inculpatului cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 al.2
Cod PenalPrin ordonanța din 6.01.2010 emisă în dosarul nr. 1/D/P/2010 s-a dispus reținerea inculpatului pentru o durată de 24 de ore și în aceeași zi s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat.
În fapt s-a reținut în sarcina acestuia că a deținut în vederea vânzării și a transportat cantitatea de 398,1 grame substanță conținând heroină, fiind prins la data de 6.01.2010 pe raza municipiului La percheziția domiciliară efectuată în locuința sa s-a descoperit că inculpatul a deținut în locuințî, în vederea vânzării, și cantitatea de 102,81 grame substanță conținând heroină și 71 de comprimate de metadonă.
Tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, transcrierile convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de percheziție, declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cauză, celelalte procese verbale întocmite de organele de poliție.
Tribunalul a constatat totodată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f respectiv C.P.P. pedeapsa prev. de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol derivat din natura și gravitatea faptei, din modalitatea de săvârșire a infracțiunii și care generează un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Având în vedere și criteriile complementare prev. de art. 136 al.8 și C.P.P. apreciind că, pentru o mai bună desfășurare a urmăririi penale, se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, care nu are loc de muncă și a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare, tribunalul a admis propunerea Ministerului Public și a dispus arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că, în cauză nu se impune să fie cercetat în stare de arest, cercetarea penală poate fi efectuată în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate având în vedere că acesta a recunoscut și regretat faptele și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
La acest moment procesual, pentru a se verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive este necesar să fie întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit.f C.P.P. temei în baza căruia s-a dispus luarea acestei măsuri.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție domiciliară, aflate la dosarul cauzei, raportul de constatare tehnico-științifică, precum și celelalte acte de urmărire penală efectuate în cauză.
Inculpatul nu contestă comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, ci arată doar că inițial nu a avut cunoștință de natura substanței aflate în colet, numai ulterior fiind în cunoștință de cauză; or, acest aspect nu poate fi cenzurat în faza procesuală în care se află cauza, controlul judiciar putând viza numai existența indiciilor temeinice și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut în cauză existența indiciilor cu privire la comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală. În cauză există suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, având în vedere modalitatea în care a fost depistat inculpatul, declarațiile de recunoaștere ale acestuia, raportul de constatare tehnico-științifică privind substanța găsita asupra sa și la percheziția domiciliară.
Inculpatul contestă în recursul său îndeplinirea celei de-a doua cerințe, vizând existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
În mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat și în condițiile în care inculpatul nu a făcut dovada că obținea venituri licite, astfel că există temerea că va continua activitatea infracțională.
Împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu este suficientă în sine pentru a se respinge propunerea de arestare preventivă formulată de parchet, în raport de celelalte elemente avute în vedere de instanță la luarea măsurii.
Așa fiind, există probe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că luarea măsurii arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de prima instanță la pronunțarea soluției în temeiul art. 149 ind.1 întrucât C.P.P. în cauză urmează a fi efectuată și finalizată urmărirea penală.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 litera b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală la data de 7.01.2010 în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red.
Ex.2 /1.02.2010
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Jud.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
