Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 123/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
824/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.123
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, -, și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 06.IV.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.012.570/10.IV.2009, aflată la fila 7, recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.012.542/15.IV.2009, recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.012.569/10.IV.2009, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.29.974/16.IV.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorii din oficiu ai recurenților-inculpați și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei solicitată de inculpați.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru recurenții-inculpați și proba cu înscrisuri în circumstanțiere, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați și arată că, chiar dacă inițial au avut unele ezitări, inculpații au avut o atitudine corectă, au recunoscut săvârșirea infracțiunii și au colaborat cu organul de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului, așa încât, chiar dacă sunt recidiviști, lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu va impieta buna desfășurare a procesului penal, neexistând probe că s-ar sustrage, ar influența martorii sau altera mijloacele de probe, cu atât mai mult cu cât inculpatul suferă de o afecțiune neuropsihică și nu a mai urmat tratamentul medicamentos în detenție, motive pentru care solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, punerea în libertate a inculpaților, iar, în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ambii având domiciliul în
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere faptul că a avut o atitudine cooperantă, recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, nu a exercitat acte de violență asupra paznicului, prejudiciul a fost recuperat în totalitate, are numai 23 de ani și doi minori în întreținere, urmând să se prezinte la fiecare chemare a organelor judiciare.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că inculpatul nu a știut că ceilalți inculpați urmau să spargă un bancomat, întrucât i se spusese că merg să fure un motor de cupru, astfel că fapta sa, ce a constat în asigurarea pazei și transportul cu autoturismul propriu, nu poate îmbrăca forma complicității la infracțiunea de tâlhărie. Mai mult, din locul în care se afla nu putea vedea sau auzi ceea ce se întâmplă și a aflat despre tâlhărie abia când coinculpații s-au întors la mașină, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organul de anchetă, este însoțitorul soției sale, care are un grav handicap cerebral, și are un copil, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive și, în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați și arată că inculpații au avut o atitudine constantă de recunoaștere și regret, au colaborat cu organul de anchetă și au înțeles semnificația și consecințele săvârșirii unei fapte penale, prejudiciul a fost recuperat în totalitate, și sunt bolnavi, inculpatul suferind de hepatita C care, netratată, duce la ciroză, iar inculpatul de o afecțiune a coloanei vertebrale, care, de asemenea, impune efectuarea unui tratament într-o unitate spitalicească din cadrul Ministerului Sănătății, circumstanțe în raport cu care apreciază că cercetarea lor în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, punerea în libertate a inculpaților, iar, în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că încheierea de ședință criticată este legală și temeinică și se impune ca urmărirea penală să fie efectuată cu inculpații în stare de arest preventiv, având în vedere fapta extrem de gravă săvârșită, tâlhărie în formă calificată, comisă la adăpostul întunericului, cu cagule pe față, într-o instituție de asistență socială, cu agresarea a două persoane în vârstă de 75 și, respectiv 55 ani, împrejurări care denotă că cercetarea lor în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, tineri fiind, au trecut, cu ușurință, la săvârșirea unei infracțiuni foarte grave, în condițiile în care inculpații -, și sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, unii dintre ei executând pedepse foarte mari.
În egală măsură, faptul că prejudiciul a fost recuperat nu se datorează atitudinii inculpaților ci intervenției oportune a organului de poliție și nici starea de boală a unora dintre ei nu este relevată și nu justifică cercetarea în stare de libertate. Și în privința inculpatului, ca și celorlalți, există cel puțin indicii temeinice că a săvârșit infracțiunea imputată, având în vedere faptul că i-a însoțit pe ceilalți cu autoturismul personal, în urma unei înțelegeri prealabile, a parcat mașina în imediata apropiere a institutului, a oferit coinculpaților flexul și două leviere pentru tăierea bancomatului, în condițiile în care chiar declarațiile coinculpaților îl plasează la locul și momentul comiterii infracțiunii, considerente pentru care reiterează concluziile de respingere a recursurilor, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a așteptat la distanță de aproximativ 1 km pentru că așa i s-a cerut, a știut doar că va primi bani pentru a "sta de 6", solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că regretă enorm, are doi minori și solicită să fie pus în libertate.
Recurenții-inculpați și, personal, lasă la aprecierea Curții.
Recurentul-inculpat, personal, arată că are un minor bolnav în îngrijire, mama acestuia fiind plecată din țară, regretă comiterea infracțiunii, dorește să fie cercetat în stare de libertate și lasă la aprecierea Curții.
Recurentul-inculpat, personal, arată că inculpații i-au spus că taie un motor de cupru, de aceea le-a dat flexul și răngile, nu a știut ce se întâmplă în realitate, soția a avut un accident cerebro-vascular și este însoțitorul acesteia, are un minor, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din camera de consiliu din data de 06 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.1491din Codul d e procedură penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a dispus arestarea preventivă a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 13 ianuarie 1987 în B, CNP -), - (fiul lui și, născut la data de 16 februarie 1986 în municipiul G, județul G, CNP -), (fiul lui și, născut la data de 10 martie 1985 în B, CNP - -), (fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1981 în B, CNP -), (fiul lui G și, născut la data de 24 februarie 1983 în B, CNP -) și (fiul lui și, născut la data de 08 octombrie 1970 în B, CNP -), pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 06 aprilie 2009 și până la data de 04 mai 2009, inclusiv.
Prin aceeași încheiere au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate prin apărător de inculpații și, de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că prin ordonanța nr.1051/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București din data de 05 aprilie 2009, față de inculpații, și s-a pus în mișcare acțiunea penală, pentru săvârșirea de către fiecare dintre aceștia a infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prev. de art.211 alin.2 lit.a și b, alin.21lit. a și c și aln.3 Cod penal, iar față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prev. de art.26 Cod penal rap. la art. art.211 alin.2 lit.a și b, alin.21lit. a și c și aln.3 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 04/05 aprilie 2009, în jurul orelor 02.00 - 02.30, inculpații zis "", zis "", zis "", zis "Pensie" și zis "" au pătruns fiind mascați cu cagule, în incinta Institutului de Geriatrie " " situat pe Calea B, nr.307, județul I și după ce au utilizat violența, prin loviri aplicate cu pumnii și picioarele asupra paznicului (care a fost și imobilizat prin legare la mâini și piciare) și asupra lui, au tăiat cu un flex bancomatul aparținând din care au sustras suma de aproximativ 326 190 lei, aceștia fiind aduși și așteptați la locul săvârșirii faptei de către inculpatul zis "", care a condus autoturismul WOLKSWAGEN de culoare neagră, cu nr.B-87- și care după sustragerea banilor i-a dus pe cei cinci inculpați la imobilul din-, sector 1. în continuare inculpatul zis "", cu același autoturism a ajuns în stația Herăstrău din strada -, nr.76-80, sector 1, fiind imobilizat de organele de poliție, care efectuau supravegherea acestora, iar apoi în aceeași stație de alimentare au ajuns cu un taxi cu nr.B-67- și inculpații zis "", zis "", zis "", zis "Pensie" și zis "" care de asemenea au fost imobilizați de organele de poliție, fiind găsită asupra lor o sacoșă ce conținea suma de 328 290 lei.
Tribunalul, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, a constatat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante sub acest aspect fiind procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care rezultă că în autoturismul inculpatului a fost găsit flexul utilizat la tăierea bancomatului, precum și faptul că, și au fost depistați în taxi-ul condus de martorul, având asupra lor o ce conținea suma de 328 290 lei, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de cercetare a autoturismului condus de inculpatul și a celui condus de martorul, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă comunicările efectuate între inculpați anterior, în momentul comiterii faptei și ulterior săvârșirii acesteia, declarațiile părții vătămate, declarațiile lui, declarațiile martorului, concluziile provizorii medico-legale privind pe partea vătămată, care menționează faptul că leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, posibil în noaptea de 04/05 aprilie 2009, precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, și.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptei, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă (participarea mai multor persoane, în timpul nopții, folosirea de cagule pentru a nu fi recunoscuți, modul organizat în care s-a desfășurat activitatea infracțională, violențele și amenințările exercitate asupra lui și, aceștia fiind puternic loviți, iar fiind chiar și legat de mâini și de picioare), precum și persoana inculpaților, care cu excepția lui, au îngreunat aflarea adevărului prin atitudinea procesuală avută, și care cu excepția inculpaților și, nu sunt la primul conflict cu legea penală, ceea ce denotă perseverență infracțională, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestora în libertate.
Aceleași argumente, precum și disp.art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, au servit judecătorului de la instanța de fond și pentru aprecierea ca neîntemeiate a cererilor formulate prin apărător, de inculpații și, cu privire la luarea față de ei a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(la data de 06 aprilie 2009, imediat după pronunțarea în ședință publică a dispozitivului încheierii de arestare preventivă)inculpații, -, și.
Recursurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 08 aprilie 2009.
În cursul judecării recursurilor, inculpații și au solicitat și le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul acestei probe fiind depuse la dosar copiile unor înscrisuri medicale prin care se atestă afecțiunile de care suferă cei doi inculpați.
Cu prilejul dezbaterilor orale ce s-au desfășurat în ședința publică din data de 13 martie 2009, apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a inculpaților și, a precizat în susținerea recursurilor declarate de aceștia faptul că chiar dacă inițial ei au avut unele ezitări, ulterior au avut o atitudine corectă, recunoscând săvârșirea infracțiunii și au colaborat cu organul de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului, așa încât chiar dacă sunt recidiviști, lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, în cauză neexistând probe că s-ar sustrage, ar influența martorii sau ar altera mijloacele de probă, cu atât mai mult cu cât, inculpatul suferă de o afecțiune neuro-psihică și nu a mai urmat tratamentul medicamentos în detenție, considerente pentru care a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, pe fond, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă și punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar luarea măsurii de a nu părăsi localitatea, ambii având domiciliul în Cei doi recurenți inculpați și-au însușit întocmai susținerile apărătorului lor.
În susținerea recursurilor declarate de inculpații și, apărătorul din oficiu al acestora a arătat că ei au avut o atitudine constantă de recunoaștere și regret, au colaborat cu organul de anchetă și au înțeles semnificația și consecințele săvârșirii unei fapte penale, prejudiciul a fost recuperat în totalitate, inculpatul suferă de hepatită C, care netratată poate duce la ciroză, iar inculpatul suferă de o afecțiune a coloanei vertebrale, care de asemenea necesită efectuarea unui tratament într-o unitate spitalicească din cadrul Ministerului Sănătății, circumstanțe în raport cu care apreciază că cercetarea lor în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, pe fond, în principal punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar luarea măsurii de a nu părăsi localitatea. Tot în susținerea recursului, inculpatul, personal, a învederat Curții că are un copil minor în îngrijire, a cărui mamă este plecată din țară și regretă comiterea faptei.
La rândul său recurentul inculpat, asistat juridic de apărător din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond lăsarea sa în stare de libertate, având în vedere faptul că a avut o atitudine cooperantă, a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, nu a exercitat acte de violență asupra paznicului, prejudiciul a fost recuperat în totalitate, are numai 23 de ani și doi copii în întreținere, angajându-se că se va prezenta la fiecare chemare a organelor judiciare,
Recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului ales a criticat încheierea recurată, atât sub aspectul cerințelor prev. de art.143 Cod de procedură penală, cât și din punctul de vedere al existenței cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod de procedură penală, susținând pe de o parte că el nu a avut cunoștință de faptul că ceilalți inculpați urmau să spargă un bancomat, întrucât i se spusese că merg să fure un motor de cupru, iar din locul unde se afla nu putea vedea sau auzi ceea ce se întâmplă, și a aflat de tâlhărie abia când coinculpații s-au întors la mașină, astfel că fapta sa, ce a constat în asigurarea pazei și transportul cu autoturismul propriu, nu poate îmbrăca forma complicității la infracțiunea de tâlhărie, iar pe de altă parte că a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de anchetă, este însoțitorul soției sale care are un grav handicap cerebral și are un copil minor în întreținere, considerente pentru care ca și ceilalți coinculpați a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, în principal cercetarea sa în stare de libertate, iar în subsidiar luarea măsurii de a nu părăsi localitatea.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate de inculpați, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana fiecăruia dintre cei șase inculpați, a condițiilor prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic arestarea preventivă a acestora, pentru o perioadă de 29 de zile, această soluție întemeindu-se pe o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului probatoriu administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor date și indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care îndreptățesc presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către aceștia a faptelor penale de care sunt acuzați, cât și din perspectiva stării de pericol ce ar fi generată pentru ordinea publică de lăsarea lor în libertate, totodată fiind pe deplin justificată și aprecierea că măsura preventivă privativă de libertate este singura în măsură să garanteze buna desfășurare a procesului penal față de dispozițiile art. 136 alin. 1 și 8 din Codul d e procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală, întocmai ca și judecătorul de la instanța de fond Curtea constată că materialul probator strâns până în acest moment procesual relevă suficiente date și indicii temeinice care justifică bănuiala legitimă că inculpații zis "", zis "", zis "", zis "Pensie" și zis "", în noaptea de 04/05 aprilie 2009, în jurul orelor 02.00 - 02.30, au pătruns fiind mascați cu cagule, în incinta Institutului de Geriatrie " " situat pe Calea B, nr.307, județul I și după ce au utilizat violența, prin loviri aplicate cu pumnii și picioarele asupra paznicului (care a fost și imobilizat prin legare la mâini și picioare) și asupra lui, au încercat să taie cu un flex bancomatul aparținând pe care în cele din urmă l-au spart cu ajutorul unor răngi, sustrăgând din acesta suma de aproximativ 326 190 lei, iar inculpatul zis "" le-a asigurat paza în timpul comiterii faptei, le-a pus la dispoziție mai multe ustensile cu ajutorul cărora bancomatul a fost spart și i-a transportat la și de la locul săvârșirii faptei cu autoturismul propriu, marca WOLKSWAGEN, de culoare neagră, cu nr.B-87-.
rezonabilă a instanței - în accepțiunea art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - că inculpații au comis faptele pentru care împotriva lor s-au formulat acuzații oficiale prin începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale este fundamentată de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care rezultă că în autoturismul inculpatului a fost găsit flexul utilizat la tăierea bancomatului, precum și faptul că inculpații, și au fost depistați în taxi-ul condus de martorul, în momentul în care au intrat în incinta benzinăriei Herăstrău din strada -, nr.76-80, sector 1, având asupra lor o ce conținea suma de 328 290 lei, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de cercetare a autoturismului condus de inculpatul și a celui condus de martorul, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați anterior, în momentul comiterii faptei și ulterior săvârșirii acesteia, declarațiile numitului, angajat în cadrul care precizează cuantumul prejudiciului cauzat prin fapta inculpaților, declarațiile părții vătămate care precizează cum a fost agrest fizic de către inculpați, fiind și imobilizat de aceștia, prin legare la mâini și picioare, declarațiile numitului, în care se arată că după săvârșirea faptei, partea vătămată prezenta leziuni traumatice, acesta din urmă relatându-i și împrejurările în care a fost agresat, declarațiile numitului, celălalt paznic împotriva căruia inculpații au exercitat violențe fizice pentru înlesnirea sustragerii banilor din bancomat, declarațiile martorului, taximetristul care i-a transportat pe inculpați de la locuința bunicii inculpatului și până în incinta benzinăriei unde au fost imobilizați de organele de poliție, concluziile provizorii medico-legale privind pe partea vătămată, conform cărora leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, posibil în noaptea de 04/05 aprilie 2009, declarațiile inculpaților, și, care renunțând la atitudinea necooperantă manifestată inițial, au recunoscut săvârșirea faptei în fața judecătorului fondului, relatând despre împrejurările și modalitatea în care au acționat, precum și declarațiile inculpatului, care deși contestă implicarea sa în activitățile infracționale presupus săvârșite de ceilalți inculpați, precizează totuși că deplasându-se la sediul Institutului de Geriatrie " " au avut asupra lor un flex despre care el știa că va fi utilizat pentru tăierea unui motor de cupru, iar ulterior ceilalți inculpați au utilizat și două răngi pe care el le-a pus la dispoziție.
În ceea ce privește apărările inculpatului, în sensul că el nu a avut cunoștință de faptul că ceilalți inculpați urmau să spargă un bancomat, întrucât i se spusese că merg să fure un motor de cupru, iar din locul unde se afla nu putea vedea sau auzi ceea ce se întâmplă, și a aflat de tâlhărie abia când coinculpații s-au întors la mașină, astfel că fapta sa, ce a constat în asigurarea pazei și transportul cu autoturismul propriu, nu ar putea îmbrăca forma complicității la infracțiunea de tâlhărie, Curtea constată că acestea nu sunt în măsură să afecteze, în cât îl privește, îndeplinirea condițiilor prev. de art.143 Cod de procedură penală, pe de o parte întrucât pentru luarea măsurii arestării preventive, conform acestui text de lege, este necesar să existe probe și indicii temeinice despre săvârșireaunei fapte prevăzute de legea penală, cerință care în cazul de față este satisfăcută, fie și numai prin aceea că inculpatul însuși, admite că a avut cunoștință despre faptul că inculpații pe care i-a transportat la locul săvârșirii faptei, punându-le la dispoziție flexul și cele două răngi, urmau să săvârșească un furt calificat, iar pe de altă parte pentru că există suficiente motive plauzibile de a crede că aceste susțineri sunt neverosimile și că inculpatul a participat în mod conștient la activitatea infracțională derulată pe baza unui plan prestabilit.
Astfel, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în intervalul orar în care a fost comisă fapta, rezultă că inculpatul a vorbit de mai multe ori codificat cu inculpații și, discuțiile lor conducând către presupunerea că inculpatul era la curent cu planul infracțional aflat în plină desfășurare,
Totodată, faptul că i-a transportat pe ceilalți inculpați cu autoturismul personal, la o oră târzie, într-o locație neobișnuită - Institutul de Geriatrie " ", așteptându-i pe aceștia în mașina parcată în imediata apropiere a Institutului, după care i-a transportat cu banii sustrași, la locuința bunicii inculpatului, precum și împrejurarea că le-a oferit coinculpaților flexul și răngile de care aceștia s-au folosit pentru spargerea bancometului, constituie de asemenea puternice indicii asupra complicității inculpatului la infracțiunea de tâlhărie comisă de ceilalți inculpați.
De altfel, și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit formularea unei acuzații, prin trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea unei persoane (a se vedeahotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
Pe de altă parte, Curtea găsește întru-totul justificată și aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, având în vedere în acest sens gravitatea sporită a faptelor de care aceștia sunt acuzați, relevată nu numai de regimul sancționator extrem de sever aplicabil acestora (norma de încriminare prevăzând pentru infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi), dar și de împrejurările și modalitatea concretă în care se pretinde că au acționat inculpații (prin participarea a șase făptuitori, care au acționat în mod coordonat, pe baza unui plan prestabilit, la adăpostul întunericului, cei cinci făptuitori care au acționat nemijlocit pentru sustragerea banilor, purtând cagule pe față pentru a nu fi recunoscuți, întrebuințând violențe puternice materializate prin lovituri aplicate cu pumnii și picioarele asupra celor doi paznici care au sesizat prezența lor suspectă la locul săvârșirii faptei, paznicul în vârstă de 75 de ani fiind chiar și imobilizat prin legare la mâini și picioare) și de urmările grave produse (constând atât în periclitarea considerabilă adusă relațiilor sociale patrimoniale prin sustragerea unei importante sume de bani dintr-un bancomat, amplasat într-un loc sigur, cât și în vătămarea integrității corporale a paznicilor care au încercat să împiedice săvârșirea faptei).
De asemenea la evaluarea acestei codiții, necesară pentru luarea măsurii arestării preventive, nu pot fi ignorate nici circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au făcut dovada că ar desfășura activități socialmente utile, care să le permită a-și asigura existența pe căi licite, iar patru dintre ei sunt cunoscuți cu antecedente penale demonstrând perseverență pe calea infracțională (inculpatul a fost condamnat anterior la 3 ani închisoare pentru tâlhărie și la 4 ani închisoare pentru furt, inculpatul a fost condamnat în anul 2005 pentru furt calificat, pedeapsa fiind grațiată, inculpatul a suferit începând cu anul 2001 nu mai puțin de cinci condamnări definitive pentru infracțiuni contra patrimoniului - furt și tâlhărie, iar inculpatul a suferit și el o condamnare definitivă pentru fapte relative la nerespectarea regimului circulației rutiere și în anul 2008 împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tâlhărie), aceste date ce caracterizează persoana inculpaților generând în mod rezonabil temerea că, aflați în libertate, aceștia prezintă un risc ridicat de reluare a acțiunilor infracționale, ordinea de drept fiind astfel în mod serios amenințată, pe lângă sentimentul de insecuritate pe care membrii comunității l-ar încerca în situația când ar constata că persoane acuzate de fapte atât de grave sunt încă în mijlocul lor.
În raport cu gravitatea sporită a faptelor ce fac obiectul acuzației formulate împotriva inculpaților, care prin modul concret în care au acționat au dat dovadă de o îndrăzneală surprinzătoare, referințele personale ce pledează în favoarea acestora (referitoare la lipsa antecedentelor penale ale inculpaților și, la starea de sănătate precară a inculpaților, și și la atitudinea procesuală sinceră și cooperantă manifestată de inculpații, și, nu constituie argumente pertinente care să justifice aprecierea că privarea lor de libertate nu ar fi necesară, conduita socială avută înainte și după comiterea faptelor urmând a fi eventual ulterior valorificată în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care, evident, se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
Totodată, nici problemele familiale cu care se confruntă unii dintre inculpați (rezultând din existența unor obligații de întreținere în sarcina inculpaților, și, față de copiii lor minori și afecțiunile grave de care suferă soția inculpatului ), nu sunt de natură să determine reconsiderarea necesității privării lor de libertate, întrucât toate aceste greutăți familiale de care în momentul de față se prevalează, ar fi trebuit mai degrabă să îi determine pe aceștia a se abține de la orice implicare în activități cu caracter antisocial, or se pare că inculpații le-au ignorat cu bună știință, de vreme ce și-au asumat cu atâta ușurință riscurile comportamentului lor antisocial.
Nu în ultimul rând, nici împrejurarea recuperării prejudiciului suferit de, nu prezintă greutate pentru oportunitatea lăsării inculpaților în stare de libertate, întrucât aceasta nu a fost rezultatul conduitei și voinței inculpaților, ci s-a datorat intervenției prompte a organelor de poliție, care i-a prins la scurt timp după comiterea faptei.
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că luarea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, în scopul lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către cei șase inculpați.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorilor din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a inculpaților, și, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, -, și împotriva încheierii din camera de consiliu de la data de 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații, și, la câte 200 lei fiecare cu același titlu, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2
-
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu
