Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 124/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 901/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.124
Ședința publică de la 21 APRILIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Podar Viorel Adrian
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Oprescu
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 9 APRILIE 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat
, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat ,personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat sever - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu -cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu-avocat - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat - cu delegație depusă la dosar, recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător ales-avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat arată că înțelege să invoce excepția nulității mandatului de arestare preventivă emis pentru inculpații, în raport de dis part.143 ind.3 al.5 Cod pr. penală care prevede că dosarul în care s-a declarat recurs se înaintează instanței de control judiciar în termen de 24 ore iar recursul se soluționează în termen de 3 zile, or termenul de 3 zile are un caracter imperativ și nu de recomandare - sens în care invoca cazul Pantea contra României. Mai arată că este admisă privarea de libertate a persoanei atunci când este adusă în fața instanței și când există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o faptă penală, așa cum este statuat în art.5 paragraful 1 lit c din CEDO, iar măsura privării de libertate poate fi dispusă de magistrat care prezintă garanții împotriva arbitrariului și a privării de libertate, iar dreptul de recurs este incorporat în hotărârea dată de instanță, iar în prezenta cauză ne aflăm în prezenta controlului de legalitate încorporat, așa cum reiese din legislația română. Pentru a garanta dreptul la apărare al persoanei, legiuitorul a garantat pentru luarea măsurii de arestare prin aducerea sa in fata magistratului, a recunoscut, separat, o cale de atac împotriva unei măsurii de arestare suplimentând garanțiile, asigurat ărin art.23 din Constituția Românie cât și prin legea organică, respectiv prin instituția revocării măsuri arestării preventive, încetării de drept a măsurii arestării preventive, înlocuirii măsurii arestării preventive. Art.5 paragraful 4 din CEDO arată că nu obligă statul român să instituie un dublu grad de jurisdicție pentru examinarea legalității privării de libertate însă statul care instituie un asemenea sistem trebuie,de principiu, să acorde aceeași garanție în calea de atac. Or, din perspectiva duratei în care se soluționează această cale de atac,aceste garanții vizează termenul scurt în care se va statua asupra legalității deținerii. În speță, arată că mandatul de arestare preventivă a fost emit la data de 10 aprilie 2009 iar cele trei zile la care face referire disp art.14o ind.3 Cod pr penală au trecut și nu din vina inculpaților, ci datorită unor omisiuni ale instanței de fond, ce au trebuit îndreptate, mai mult, Decizia nr.25/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, se specifică că recursul promovat împotriva unei hotărâri de prelungire a mandatului de arestare preventivă decât înlăuntrul termenului, astfel că, în opinia sa, apreciază că o astfel de cale de atac trebuie soluționată cu o anumită celeritate, care să permită un control judiciar rapid a legalității măsurii.
Având în vedere disp art.197 Cod pr. penală, apreciază că celui pe care îl apără i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea încheierii.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenții inculpați, și,apărătorul ales arată că achiesează la concluziile colegei sale în ceea ce privește nulitățile invocate. Cu privire la cererile de recurs promovate, arată că prin acestea se solicită anularea măsurii privative de libertate luată împotriva clienților săi, iar, în subsidiar, a se dispune o măsură mai puțin restrictivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, acesta fiind în măsură a asigura garanția că inculpații se vor prezenta la solicitările instanței. Mai solicită a se avea în vedere că interceptările telefonice precum și "cumpărările" sunt viciate, întrucât din planșele foto nu rezultă persoanele care efectuat tranzacția, cercetările efectuate în cauză au intrat în conflict cu prevederile art.68 Cod pr penal, respectiv folosirea unor agenți sub acoperire care să determine pe inculpați să săvârșească fapte ilicite, mai mult, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, dovedesc că pot fi cercetați în stare de libertate fără a reprezenta un real pericol pentru ordinea publică si fără a impieta buna desfășurare a procesului penal. Cu privire la inculpatul, solcită a se avea în vedere că acesta era consumator de droguri și pe fondul acestei stări a săvârșit fapta însă, în realitate nu este un traficant de droguri, are un copil minor care este rămas fără supraveghere întrucât el cât și soția sa, inculpata sunt arestați.
Pentru recurenta inculpată, apărătorul ales, invocând prevederile art.5,6,14 CEDO, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatei. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar si cele personale ale inculpatei, cu referire la lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că este mama unei minore de 10 ani rămasă fără supraveghere întrucât cei doi soți sunt arestați, de faptul că timpul executat în preventiv si-a atins scopul coercitiv, dar si prezumția de nevinovăție.
Pentru recurenții inculpați, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpaților. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpaților pentru faptele reținute în sarcina acestora, sens în care apreciază că în cauză este aplicabil principiulin dubio pro reo, astfel încât, față de aceste împrejurări, precum și față de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat ce îi circumstanțiază pozitiv, apreciază că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate, fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și fără să prezinte pericol pentru ordinea publică. În subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru recurenții inculpați și apărătorul din oficiu artă că achiesează la concluziile privind excepții invocate de avocat, iar în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și cele personale ale fiecărui inculpat, apreciază că în prezent nu se mai justifică menținerea inculpaților în stare privativă de libertate, motive pentru care solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpaților. Mai arată că inculpații sunt consumatori de droguri si nu traficanți, iar, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, sunt beneficiarii prezumției de nevinovăție.
Avocat pentru recurenții inculpații, solicită ca, pe calea recursului, a se dispune revocarea măsurii si înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, fie măsura preventivă a obligării cea de a nu părăsi localitatea sau măsura preventivă a obligării cea de a nu părăsi țara. Mai arată că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea a măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice măsura privativă de libertate, sens în care solicită a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale, cantitatea mică de droguri ce se presupune a fi traficată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca neîntemeiate.
Cu privire la excepția invocată referitoare la nulitatea absolută a mandatului de arestare, arată că excepția invocată de apărare este neîntemeiată în raport de motivele invocate, respectiv că vătămarea suferită ar fi fost determinată de împrejurarea că recursul nu a fost soluționat în termenul de trei zile si s-ar încălca recursul in interesul legi pronunțat de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu referire la jurisprudența CEDO si că ar fi încălcate disp. art.5,6 14 CEDO.
Cu privire la decizia dată în recursul dat în interesul legii de către ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE arată că acesta nu prevede o sancțiune pentru faptul că recursul nu se va judeca în trei zile, iar reglementările interne cu privire la soluționarea unei propunerii de arestare preventivă si recursul declarat împotriva acesteia de către inculpat sunt mult mai favorabile inculpatului deoarece in cele 24 ore procurorul trebuie să procedeze la ascultarea inculpatului, să întocmească referatul de propunere de arestare preventivă, să prezinte pe inculpat la instanță, judecătorul fondului să judece în primă instanță, iar în cazul în care se promovează recurs, inculpatul să fie dus în fața instanței de recurs, ca aceasta să pronunțe hotărârea, tot în cele 24 ore. Mai arată că, pe de o parte legislația internă a țării nu este prevăzută nici un alt stat, iar pe de altă parte, CEDO nu a stabilit un termen înlăuntrul căruia judecătorii si procurorii să facă propuneri si să judece măsura de arestare preventivă, singura noțiune referindu-se la un termen rezonabil înlăuntrul căruia procurorul și judecătorul să poată să întocmească toate aceste acte. Cum în speță cauză este complexă, arată că din punctul de vedere al CEDO nu s-a încălcat termenul rezonabil de către autoritățile române prin judecarea recursului la termenul de astăzi, cauza fiind complexă pe de o parte, iar, pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că cererile de recurs atunci când au fost primite au fost înaintate către instanța de recurs. Tot în ceea ce privește termenul de trei zile, solicită a se avea în vedere că acesta este un termen de recomandare ca recursul să se judece de instanța de recurs în termenul prevăzut de lege, iar singura vătămare pe care ar putea să o invoce inculpații cu privire la judecarea recursului peste termenul de trei zile ar fi că li s-ar aduce atingere dreptului la libertate însă numai în condițiile în care detenția s-ar prelungi nejustificat printr-un abuz al judecătorului, or, apărarea nu au dovedit că judecătorului fondului ori persoanele care se ocupă de cererile de recurs si înaintarea cauzei instanței de control judiciar au săvârșit abuzuri, în sensul că în mod nejustificat au prelungit starea de detenție a inculpaților. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că există un mandat de arestare emis pe numele inculpaților, la acest momentul se află sub puterea legală unui mandat de arestare preventivă, iar arestarea preventivă nu poate fi considerată nelegală.
Pe fondul recursurilor, arată că în cauză nu au fost încălcate disp art.68 Cod pr penală întrucât după primul act material inculpații ar fi trebuit să se oprească, în cazul în care aceștia nu se ocupau cu traficul de droguri. Mai arată că majorarea inculpaților au săvârșit mai mult de două acte materiale, o parte dintre aceștia sunt recidiviști, iar starea de libertate nu se impune având în vedere că nu au un loc de muncă, în opinia sa, activitatea infracțională fiind săvârșită cu scopul de a obține venituri necesare traiului de zi cu zi.
Concluzionând, solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca neîntemeiate.
Avocat arată că ordonanța de reținere a fost emisă la 9 aprilie 2008 iar mandatul de arestare a fost emis la 10 aprilie 2009, astfel că procurorul a înfăptuit actele premergătoare acestui proces.
Avocat arată că termenul de trei zile este cel in care trebuie că se pronunțe instanța de recurs întrucât în cazul în care se dispune punerea în libertate a inculpatului acesta ar fi privat până la pronunțarea instanței de control judiciar.
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați solicită clemența instanței în sensul de a fi cercetați în stare de libertate, precizând că sev or prezenta la solicitările instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, de la 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și.
În baza art.1491alin.9 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București.
În baza art.1491alin.10 - 12 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:, și, pe o perioadă de 29 de zile de la data de 10 aprilie 2009, la data de 8 mai 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat - din analiza dosarului cauzei - că cererea Parchetului este întemeiată, conform art.1491Cod procedură penală, impunându-se arestarea preventivă a inculpaților, existând date și indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru sunt cercetați, relevante în acest sens fiind mijloacele de probă existente.
Totodată, s-a apreciat ca fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestora în libertate.
Cu privire la cererile de luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și, prin apărători, au fost respinse, ca neîntemeiate, având în vedere motivele arătate mai sus, întrucât o atare măsură nu este aptă să atingă scopul măsurilor prevenție astfel cum este expus în dispozițiile art. 136 al. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a măsurii arestării preventive.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că instanța de fond a luat față de inculpații recurenți cea mai gravă măsură preventivă, întrucât - în cauză - sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de dispozițiile art.148 alin.1 Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele reținute în sarcina lor (art.143 C.P.P.), iar cea de-a doua condiție este îndeplinită, de asemenea, în persoana tuturor inculpaților, în sensul că ei prezintă pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit.f C.P.P.).
Din probele administrate în cauză, până la acest moment procesual (respectiv procese - verbale ale investigatorului sub acoperire și lucrătorii de poliție, procese - verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " " și " ", procese - verbale întocmite în urma vizionării suporturilor optice - înregistrate în mediu ambiental, privind întâlnirile dintre colaborator și inculpați - rapoarte de constatare tehnico științifică, declarații inculpați, declarații martori asistenți), s-a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul, la data de 21.03.2009, a vândut colaboratorului " " două doze heroină contra sumei de 150 lei;
Inculpatul, la data de 21.03.2009, în timp ce se afla în locuința din localitatea, a vândut împreună cu inculpatul, contra sumei de 100 lei, două doze heroină colaboratorului " ";
Inculpatul, la data de 20.02.2009, a vândut colaboratorului " " două doze de heroină contra sumei de 100 lei, la data de 21.02.2009 a vândut colaboratorului " " două doze" de heroină contra sumei de 100 lei, iar la data de 21.03.2009 împreună cu inculpatul (zis "Bazin") a vândut colaboratorului " " două doze de heroină contra sumei de 100 lei, faptele fiind săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții;
Inculpatul, la data de 13.03.2009, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " o doză de heroină contra sumei de 50 lei;
Inculpatul, a data de 13.03.2009, în timp ce se afla pe strada -, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " o doză de heroină contra sumei de 50 lei.
Inculpatul, a data de 14.02.2009, în jurul orei 10,00, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " o doză de heroină contra sumei de 50 lei, iar în aceeași zi, în jurul orei 14,00, în baza aceleași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului " " o doză de heroină, contra sumei de 50 lei;
Inculpatul, a data de 09.02.2009, în timp ce se afla în locuința sa, a vândut colaboratorului " " două doze de heroină, contra sumei de 100 lei; la data de 15.02.2009, a vândut colaboratorului " " două doze de heroină contra sumei de 100 lei, iar la data de 21.02.2009 a vândut colaboratorului " " două doze de heroină sumei de 100 lei, faptele fiind săvârșite în baza aceleași rezoluții infracționale;
Inculpatul, a data de 09.02.2009, în jurul orei 17,30, ducându-se la locuința din-, unde locuiește " al lui ", colaboratorul cu nume de cod " " l-a găsit în fața porții pe inculpatul care i-a vândut o doză de heroină contra sumei de 50 lei, pe care au luat-o din locuința mai sus menționată, iar la data de 10.02.2009, a vândut colaboratorului " " contra sumei de 50 lei o doză de heroină, faptele fiind săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale;
Inculpatul, a data de 14.02.2009, a vândut colaboratorului " " o doză de heroină contra sumei de 50 lei, iar la data de 21.02.2009 a vândut colaboratorului " " două de heroină contra sumei de 100 lei;
Cu privire la inculpata, s-a reținut că, a data de 21.02.2009 a vândut colaboratorului " " o doză de heroină cu suma de 50 lei.
Așadar, ca și prima instanță, Curtea constată - antamând probatoriile în cele ce preced - că există suficiente indicii (ce pot fi caracterizate ca temeinice), ce conduc la suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale că din probele administrate până în acest moment, rezultă cu claritate că actele materiale reținute în sarcina inculpaților nu sunt singulare, ci fac parte dintr-o activitate infracțională mult mai amplă; cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul fiecăruia dintre aceștia fiind găsite cantități de droguri ce depășesc nevoile unui simplu consumator, neputând fi reținută apărările inculpaților, în sensul că sunt numai consumatori de droguri.
Curtea are în vedere totodată poziția nesinceră manifestată de toți inculpații, cât și faptul că inculpații, sunt cunoscuți cu antecedente penale, acest lucru nu i-au determinat să renunțe la practicile ce se înscriu în spera ilicitului penal; perseverența sa infracțională, tendința de specializare în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc relevă un risc crescut de reluare a acestor practici, în cazul în care ar fi lăsați în libertate.
Reținerea acestui din urmă criteriu în privința unora dintre inculpați nu conduce însă la concluzia că restul inculpaților pentru care s-a formulat propunere de arestare preventivă prezintă un pericol social mai redus, în condițiile în care gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite și poziția procesuală vădit nesinceră relevă o periculozitate sporită.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, este de observat că, în cazul inculpaților, și acest gen de pericol este pus în evidență, în principal, de împrejurarea că aceștia au comis infracțiunile în forma continuată.
În plus - privitor la toți recurenții inculpați - în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care ei îl prezintă, se mai adaugă gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, modul laborios și organizat în care s-a conceput săvârșirea faptelor, dar și urmarea produsă.
Pe de altă parte, pentru instituirea măsurii arestării preventive este suficient să existe doar indicii temeinice și, astfel cum a reținut și instanța de fond și cum s- arătat mai sus - acestea rezultă din probatoriul administrat până în prezent în cauză.
Referitor la acest aspect, trebuie relevat faptul că instanța - în acest cadru procesual - trebuie doar să antameze probele care demonstrează existența indiciilor temeinice, neavând abilitarea de a le analiza; de altfel, Curtea Europeană a arătat, în nenumărate rânduri că gradul de certitudine oferit de probele ce fundamentează o hotărâre referitoare la măsura arestării preventive nu se cere a fi egal cu cel existent la momentul soluționării pe fond a cauzei (cazul Murray contra Angliei 23.1994).
Cât privește apărările referitoare la lipsa antecedentelor penale sau alte date personale invocate în favoare, aceste împrejurări nu sunt suficiente, pentru a se concluziona în sensul că inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică; este adevărat că aceste aspecte sunt importante, dar în măsura în care s-ar înlătura și celelalte considerente - expuse mai sus - care justifică lipsirea de libertate a inculpaților.
În plus, complexitatea cauzei, numărul mare de autori și de infracțiuni, reținute în sarcina acestora, reclamă menținerea - în arest - a acestor inculpați și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, având în vedere că aceștia se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe inculpații, și, la câte 500lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpații, și la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./11.05.2009
Ex.2
Red.---
Președinte:Podar Viorel AdrianJudecători:Podar Viorel Adrian, Nedelcu Antoaneta, Oprescu
