Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 13/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 87/116/2010
64/2010
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.13
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință nr.1/08.01.2010, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la fila 5 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, personal, întrebat fiind de președintele completului de judecată dacă dorește să dea o nouă declarație în cauză, arată că își menține declarația dată anterior.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită încuviințarea probei cu acte în circumstanțiere, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei solicitate.
Curtea încuviințează administrarea probei cu acte în circumstanțiere, reprezentate de înscrisurile depuse la termenul de astăzi și nemaifiind alte cereri prealabile, acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea atacată pentru nelegalitate, sub aspectul motivării soluției de admitere a propunerii parchetului, în sensul că în considerente nu se face nicio referire la motivele din Referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, altele fiind considerentele pentru care a dispus luarea măsurii arestării preventive. Totodată, critică încheierea atacată pentru netemeinicie, învederând că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, prezentându-se ori de câte ori a fost chemat și nicidecum nu a avut o atitudine de refuz așa cum reține prima instanța.
Solicită a se observa că Tribunalul Călărași nu a făcut nici un comentariu cu privire la afirmațiile inculpatului din declarație referitoare la faptul că și-a dat elementele care îi permiteau accesul la baza de date și altor persoane pentru a face comenzi.
Referitor la concluziile raportului de constatare științifică, pe care, de altfel, nu le-a putut contesta, fiindu-le adus la cunoștință abia când a fost propusă luarea măsurii arestării preventive, în sensul că acele impresiuni de pe document ar aparține inculpatului, consideră că nu sunt indicii ce pot fi apreciate ca temeinice deoarece scrisul său nu a fost imprimat pe acel document. Mai mult decât atât, în declarație s-a arătat că pentru încheierea unei relații comerciale de acest gen nu se poate purcede la încheierea unui contract fără ca cel care urmează să presteze transportul, respectiv recurentul, să comunice beneficiarului transportului un set de acte constând în copie după buletin, copie după permisul internațional de conducere, etc. De asemenea, consideră nerelevantă recunoașterea din grup, întrucât nu a fost efectuată procedural, fiind făcută din fotografie.
În ceea ce privește prejudiciul, pentru a se stabili cuantumul acestuia, nu s-a făcut decât să se depună o factură de către partea vătămată.
Subliniază că nu există indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta și nici probe care să releve că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, din actele dosarului rezultând că este infractor primar, are în întreținere 2 copii, soția sa este grav bolnavă, are o societate comercială pe care o administrează și un în leasing, astfel că nu se impune luarea măsurii arestării preventive.
În încheierea pledoariei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, existând probe și indicii temeinice (adresele comunicate de Romtelecom, de SC Soft SRL, declarațiile învinuitului, ale martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică grafică, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele foto), din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar din modalitatea de săvârșire a faptei, din consecințele deosebit de grave ale acesteia și din atitudinea nesinceră a inculpatului, rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din data de 08.01.2010, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la 09.01.2010 până la 06.02.2010.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu există indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta și nici probe care să releve că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, din actele dosarului rezultând că este infractor primar, are în întreținere 2 copii, soția sa este grav bolnavă, are o societate comercială pe care o administrează și un în leasing, astfel că nu se impune luarea măsurii arestării preventive.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.
În cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni că, la data de 31.08.2009, inculpatul s-a prezentat la sediul SC SA C ca fiind reprezentantul SC SRL, județul A - firmă de transport marfă, ocazie cu care a indus în eroare reprezentanții SC SA C, de unde a încărcat cantitatea de 20.160 deșeuri neferoase pentru a le transporta pe ruta C -, în fapt acesta însușindu-și marfa încărcată și cauzând SC SA C un prejudiciu în sumă de 357.544 lei, faptă prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal.
Totodată, Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care acesta este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea concretă de comitere a acesteia și la circumstanțele reale ale săvârșirii ei, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2010, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr.87/2010.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./08.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul Călărași - Secția Penală
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Cîrstoiu Veronica, Risantea Găgescu
