Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 157/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 19378/3/2009
1114/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.157
Ședința publică din data de 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din data de 08.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător ales - avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, depune la dosar o adeverință de venit de la locul de muncă al inculpatului și arată că motivele de recurs vizează art.143 C.P.P. art.148 și C.P.P. art.4,5,6 și 14 din CEDO.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat precizează că în aprecierea sa, indiferent de gravitatea faptei și indiferent de încadrarea în care fapta este prev. de lege, ar trebui ca în toate aceste situații, prezumția de nevinovăție să primeze.
Raportat la acest aspect, arată că în ziua în care inculpatul intenționa să plece în Israel, însoțit de sora sa și de o altă persoană, cu compania aeriană El-Al, cu ocazia controlului efectuat de agenții de securitate ai companiei, asupra bagajelor acestora, în bagajul de mână ce aparținea inculpatului, în căptușeala genții pentru camera de filmat, au fost descoperite, spre surprinderea celor de față, cele 87 de carduri. în camera de audiere, inculpatul avea asupra sa toate bunurile, inclusiv portmoneul, în care avea un card de puncte, expirat.
Mai arată că după ce a fost emis mandatul de arestare, din verificările efectuate de poliție a reieșit că acel card nu a fost folosit, nu a făcut obiectul vreunei infracțiuni prevăzute de lege penală. Mai arată faptul că inculpatul nu apare pe nicio înregistrare a vreunei camere de luat vederi de le vreun.
Apreciază că cu foarte multă ușurință s-a admis propunerea parchetului, fără a se ține cont de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a luat nici măcar o amendă, nu a avut nici un conflict cu poliția, nu este cunoscut cu antecedente penale.
Precizează că inculpatul nu are nici un motiv pentru a se sustrage urmăririi penale, având n domiciliu stabil, o adresă cunoscută.
În concluzie, solicită admiterea recursului și să se dispună ca cercetarea acestuia să se desfășoare în stare de libertate, iar în subsidiar, în situația în care se va aprecia totuși că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și este necesară arestarea sa, în baza art.136 lit.b raportat la art.139 C.P.P. solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu extindere la orașul, județul
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanța de fond în mod corect a apreciat existența indiciilor temeinice prev. de art.143
C.P.P.Dacă s-ar vorbi numai de cele 87 carduri falsificate, găsite pe fondul genții camerei de luat vederi, s-ar putea discuta din perspectiva indiciilor temeinice. Cu privire la cardul găsit în portmoneul inculpatului, arată că inițial inculpatul a precizat că acel card a fost găsit cu prilejul deplasării sale la un supermarket, deși cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, apărarea a menționat faptul că acel card a fost primit de la supermarket cu ocazia unei promoții a acelui magazin. Apreciază că sunt elemente suficiente din care să rezulte că acele indicii, că acea presupunere rezonabilă reținută de parchet, și însușită de judecătorul fondului, este reală si temeinică, ea se impune în raport cu apărările inculpatului și cu datele faptei: retrageri de numerar cu o săptămână înainte.
Cu toate că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și desfășoară activități licite, consideră că acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care este vorba despre un număr nare de carduri false, unul dintre ele deținut asupra sa, toate acestea depistate în momentul în care încerca să părăsească teritoriul României.
Toate aceste elemente, necesitatea de a continua urmărirea penală în vederea adunării probelor, pentru a nu împiedica desfășurarea ei, sunt relevante și justifică propunerea de arestare preventivă, admisă în mod întemeiat de Tribunalul București.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul în replică, arată că acele carduri nu erau la vedere, ci erau cusute în căptușeala acelei genți iar referitor la cardul găsit în portmoneu, arată că inculpatul ar fi avut timp să distrugă acel card, atunci când a fost lăsat nesupravegheat, la poliția de frontieră.
Recurentul inculpat, personal, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa și nu se va sustrage cercetării penale.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 08 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția I Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în temeiul art.143, 148 lit.f și 1491alin.9 din Codul d e procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 30 noiembrie 1965 în B, CNP -) pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 08 mai 2009 și până la data de 05 iunie 2009.
În baza acestei încheieri, Tribunalul București - Secția I Penală a emis la aceeași dată, pe numele inculpatului, nr.123/UP.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la instanța de fond a reținut că față de inculpatul s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prev. de art.24 alin. 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și efectuare de retrageri frauduloase de numerar prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, fapte pedepsite cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi:
În fapt, s-a reținut că la data de 07 mai 2009 inculpatul s-a prezentat la Aeroportul Internațional, însoțit de martorele și C, pentru a se deplasa cu o cursă El Al Israel - LY 574, cu destinația -.
Cu ocazia controlului efectuat de către agenții de securitate ai Companiei El Al Israel asupra bagajelor celor trei, în bagajul de mână ce aparținea inculpatului, în căptușeala genții pentru camera de filmat se aflau ascunse 9 pachete care conțineau un număr de 87 de carduri cu bandă magnetică, falsificate.
La controlul corporal efectuat asupra celui în cauză au fost găsite alte 12 carduri, din care unul era falsificat, în sensul că acesta conține inscripționate pe magnetică, alte date și informații decât cele menționate pe card, informațiile fraudate aparținând unor numere de carduri bancare emise de bănci din străinătate.
De asemenea, cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit că o parte din cardurile false găsite asupra inculpatului au fost tranzacționate în România, pentru efectuarea de retrageri frauduloase de numerar, de la mai multe bănci comerciale.
Judecătorul fondului a constatat că există date și indicii temeinice potrivit art.143 din Codul d e procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind considerate relevante în acest sens următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare și planșele foto aferente, celelalte procese verbale și anexele acestora, fișele dactiloscopice, declarațiile inculpatului, declarațiile martorelor și
Tot cu referire la cerințele prev. de art.143 Cod de procedură penală, judecătorul de la Tribunal a remarcat că susținerile inculpatului în sensul că nu cunoaște modalitatea în care cele 87 de carduri au ajuns în căptușeala genții camerei de luat vederi nu pot fi reținute, întrucât chiar inculpatul a arătat că a mai călătorit în trecut cu avionul, astfel încât cunoștea faptul că avea obligația de a-și verifica bagajele înainte de îmbarcarea în aeronavă și știa că se efectuează un control foarte riguros de către personalul de securitate al Companiei El-Al. În plus s-a reținut că inculpatul și-a făcut bagajul personal, fără ca cineva din familie sau vreun prieten să-i dea vreun bagaj în plus decât cel pe care l-a avut asupra sa, iar vinovăția inculpatului este dovedită și de împrejurarea că, și la controlul corporal s-a găsit asupra sa un card falsificat și de asemenea, parte din cardurile false găsite asupra sa au fost folosite pentru retrageri frauduloase de numerar, retrageri ce au avut loc chiar în ultima săptămână anterioară plecării inculpatului la, deci după momentul în care inculpatul pretinde că a achiziționat camera de luat vederi în care au fost găsite cele 87 de carduri.
Totodată, judecătorul a apreciat că în cauză este incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de textele de lege ce incriminează faptele inculpatului sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, rezultatul produs (falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea lor în circulație sunt de natură să creeze îndoieli în rândul populației cu privire la securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic), recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, relevă pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar putea produce lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 08 mai 2009, adică imediat după pronunțarea soluției de arestare preventivă în ședință publică)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 12 mai 2009.
Cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat a solicitat, prin apărătorul său ales, să se dispună admiterea recursului și pe cale de consecință cercetarea sa în stare de libertate, iar în subsidiar, în situația în care s-ar aprecia că lăsarea sa în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în temeiul art.136 lit.b Cod de procedură penală rap. la art.139 Cod de procedură penală, a cerut să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv orașul, județul
S-a susținut că indiferent de gravitatea faptei și de încadrarea juridică a acesteia, prezumția de nevinovăție trebuie să primeze, în cazul de față propunerea de arestare preventivă fiind admisă cu foarte mare ușurință, fără a se ține seama de apărările inculpatului care a negat că ar avea vreo legătură cu acele carduri descoperite în căptușeala genții camerei de luat vederi și a dat explicații cu privire la cardul de fidelitate găsit asupra sa, dar nici de circumstanțele personale ale inculpatului care nu a avut anterior nici o abatere de la lege, fiind necunoscut cu antecedente penale, precizându-se totodată că acesta nu are nici un motiv pentru a se sustrage urmăririi penale, având un domiciliu stabil și o adresă cunoscută.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu toate motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătorul de la instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic, cu respectarea dispozițiilor art.1491rap. la art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, această soluție întemeindu-se pe o evaluare corectă a probatoriului administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor probe și indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală, cât și sub aspectul stării de pericol în care ar fi pusă comunitatea prin lăsarea sa în libertate.
Astfel, Curtea constată că, în cauză, există motive verosimile, conform art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr fapte de natură penală, împrejurările faptice ce rezultă din actele și lucrările dosarului, fiind de natură a convinge - cel puțin la acest moment - un observator obiectiv de participarea directă, conștientă și deliberată a inculpatului la comiterea acelor fapte.
Trebuie subliniat că, la momentul procesual de față, nu se pune în discuție existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor date sau informații pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii unor infracțiuni de către persoana cercetată.
În acest sens, chiar în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit formularea unei acuzații, prin trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea unei persoane (a se vedea, spre exemplu,hotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
În speță, este de necontestat faptul că pe data de 07 mai 2009, prezentându-se la Aeroportul Internațional, însoțit de martorele și C pentru a se deplasa cu o cursă El Al Israel - LY 574, cu destinația -, cu ocazia controlului efectuat de către agenții de securitate ai Companiei El Al, în bagajul de mână ce aparținea inculpatului, în căptușeala genții pentru camera de filmat au fost descoperite ascunse 9 pachete care conțineau un număr de 87 de carduri cu bandă magnetică, falsificate, iar la controlul corporal efectuat asupra sa au fost găsite alte 12 carduri, din care unul era falsificat, în sensul că acesta conținea inscripționate pe magnetică, alte date și informații decât cele menționate pe card, informațiile fraudate aparținând unor numere de carduri bancare emise de bănci din străinătate, însuși inculpatul, prin declarațiile date, neavând cum să tăgăduiască existența acestor carduri și descoperirea lor în posesia sa.
Ceea ce însă inculpatul este împrejurarea că ar avea vreo legătură cu falsificarea și folosirea acestor instrumente electronice de plată, precum și cu deținerea lor conștientă sau ascunderea deliberată în căptușeala genții camerei de filmat, susținând cu privire la cardul fals descoperit în portmoneul său, că l-a găsit absolut întâmplător, cu ocazia deschiderii unui supermarket, iar referitor la cele 87 de carduri false găsite în căptușeala genții camerei de luat vederi, că nu știe de unde provin, întrucât geanta respectivă, împreună cu camera de filmat, le-a cumpărat cu aproximativ o săptămână înainte de data când intenționa să plece din țară, din Târgul, de la o persoană pe care nu o poate indica.
Raportându-se la materialul probator administrat în cauză până în acest moment, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că aceste apărări ale inculpatului nu rezistă unei analize obiective, caracterul neverosimil al susținerilor sale fiind ilustrat pe de o parte de faptul că aspectele relatate de acesta cu privire la proveniența cardului de fidelitate, falsificat, sunt contrazise de către apărarea sa, în contextul în care se pretinde că acest card a fost primit de către inculpat, chiar în ziua respectivă, la hipermarketul și l-a păstrat ca suvenir, iar pe de altă parte de împrejurarea că cercetările efectuate în cauză au relevat că o parte din cardurile false găsite asupra inculpatului au fost tranzacționate în România, pentru efectuarea de retrageri frauduloase de numerar, de la mai multe bănci comerciale, chiar în săptămâna anterioară plecării inculpatului către, deci după momentul în care acesta pretinde că a achiziționat camera de luat vederi în a cărei geantă de protecție au fost găsite cele 87 de carduri blank, contrafăcute.
De asemenea, Curtea apreciază, contrar apărării inculpatului, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea sporită a activităților infracționale pe care există bănuiala legitimă că inculpatul le-ar fi comis, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru astfel de fapte (pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani) și de numărul impresionant de carduri falsificate găsite în posesia sa (99 de carduri), dar și de vătămarea importantă adusă relațiilor sociale ocrotite prin normele de incriminare a acestor fapte, în special sentimentului de încredere al populației în securitatea operațiunilor desfășurate în sistem electronic, împrejurări de natură să contureze starea de nesiguranță, ce ar fi resimțită de o categorie tot mai numeroasă de persoane care folosesc în mod curent asemenea sisteme, în cazul lăsării în libertate a unui inculpat acuzat, pe bază de probe și indicii temeinice, de comiterea unor astfel de fapte, mai ales că fenomenul criminalității informatice a căpătat o amploare fără precedent în ultima perioadă de timp.
Curtea reține și faptul că ancheta penală desfășurată în cauză se află abia la început, fiind întreprinse cercetări pentru a se stabili dacă există și alte persoane implicate în activitatea de falsificare sau de folosire a cardurilor contrafăcute găsite în posesia inculpatului, în scopul efectuării retragerilor frauduloase, astfel că, pentru a preîntâmpina stabilirea unor legături cu asemenea persoane, în vederea punerii de acord a declarațiilor, privarea de libertate a inculpatului se justifică și prin prisma necesității de a asigura o bună desfășurare a urmăririi penale, astfel cum prevăd dispozițiile art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
În acest context, datele ce caracterizează în mod favorabil persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, desfășurarea unor activități socialmente utile, producătoare de venituri licite și comportamentul adecvat, apreciat de către membrii comunității căreia îi aparține) nu sunt de natură a determina reconsiderarea necesității luării față de acesta a măsurii arestării preventive, privarea de libertate a inculpatului fiind întru-totul justificată, în fapt și în drept, iar luarea față de acesta a unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate, astfel cum se solicită în recurs, dovedindu-se, la acest moment, total inoportună.
Ba mai mult decât atât, Curtea consideră că în raport cu aceste referințe personale favorabile ale inculpatului, este întru-totul surprinzătoare și de neînțeles prezumtiva conduita a acestuia, care fiind un om matur și cu o condiție socială și profesională bună, și-a putut asuma cu atâta ușurință implicarea în infracționalitatea informatică.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a acestuia până la prezentarea în cauză a apărătorului ales, urmând a se avansa din fondul ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2
--
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
