Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1587/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr. -

1587/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1587

Ședința publică din data de 13 iulie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana

JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea

JUDECĂTOR 3: Iordache Magdalena

GREFIER: G -

*****************

MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea recursurile formulate de către recurenții-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ip enală în dosarul -.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu împuternicire avocațială depusă la dosar și, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:

Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul -, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 ind. 1 Cod procedură penală și art. 148 Cod procedură penală.

Să se aibă în vedere că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei, iar din materialul probator administrat în cauză nu rezultă probe sau indicii temeinice că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei.

Apărarea arată că de asemenea nu există interceptări telefonice din care să rezulte implicația inculpatului în tranzacții.

Inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, și nu a împietat cu nimic bunul mers al cercetării judecătorești.

Apărătorul solicită în temeiul art. 136 lit. Cod procedură penală obligarea de a nu părăsi localitatea, având în vedere că inculpatul nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, având în vedere că la dosarul cauzei nu există probe sau indicii temeinice, care să-l incrimineze pe inculpat.

Să se aibă în vedere că încheierea Tribunalului București nu motivează în nici un fel pericolul concret pentru ordinea publică.

De asemenea arată că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că în materialul probator există planșe foto în care este recunoscut inculpatul. Acest fapt era datorat că îl cunoștea pe inculpat.

Reprezentanta Ministerului Public consideră necesar să fie întrebați inculpații dacă mai au de declarat ceva.

La întrebarea Curții, recurentul-inculpat arată că nu mai are nimic de adăugat. Recurentul-inculpat dorește să dea o declarație în fața instanței.

Curtea procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați ca nefondate, apreciază soluția instanței de apel ca fiind legală și temeinică, în cauză existând probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat, având în vedere procesul-verbal de redare al înregistrărilor în mediu ambiental, procesul-verbal de supraveghere operativă, fiind observat inculpatul, de asemenea declarațiile date de către, care i-a recunoscut din planșele foto și convorbiri telefonice.

Având în vedere natura și gravitatea faptei, rezultă că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru considerentele arătate solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, având în vedere că are în întreținere doi copii minori.

Recurentului-inculpat arată că este de acord cu cele susținute de către apărătorul ales.

CURTEA

Prin încheierea de ședință din data de 30.06.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, reținând în esență că există probe în sensul art.143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă, și în subsidiar luarea unei alte măsuri preventive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea-inculpatul, aceștia invocând pe de o parte împrejurarea că nu există indicii temeinice că au săvârșit faptele de care sunt acuzați, inculpatul invocând suplimentar și reținerea eronată a încadrării juridice a faptei de înșelăciune față de cuantumul prejudiciului, respectiv circumstanțele personale și atitudinea procesuală.

Curtea a procedat la luarea unei declarații inculpatului, acesta învederând că are de făcut mențiuni suplimentare, inculpatul învederând că își menține declarațiile date în fața instanței de fond la luarea măsurii preventive.

Analizând actele dosarului și încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

Curtea reține astfel că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la înșelăciune în formă agravată prev. de art. 20 rap. La art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din Cod penal, reținându-se în fapt la începutul lunii mai 2009, împreună cu alți învinuiți au intrat în posesia actelor de proprietate ale mai multor imobile din B, printre care și ale imobilelor situate în-, sector 1,--137, sector 4 și- A, sector 6,-, sector1 urmărind ca prin falsificarea actelor proprietarilor și folosirea de procuri notariale false să vândă acele imobile însușindu-și sumele de bani obținute.

Curtea reține că inculpații au negat faptele, însă apreciază că există indicii temeinice în sensul prev. de art.68 si art.143 că C.P.P. aceștia le - au săvârșit. Astfel, Curtea are în vedere declarațiile martorului, care a arătat ca îi cunoaște pe cei 2 inculpați, știe că aceștia se ocupa de vânzări de imobile și că aceste vânzări se desfășoară prin persoane interpuse, aspect care s-a dovedit real în urma verificărilor efectuate la la. din comuna, jud. D, unde aceștia s-au prezentat având asupra lor actele de proprietate ale imobilului situat în-, a verificărilor efectuate la. din B, unde au încercat să încheie un contract de ipotecă asupra acestui imobil, verificărilor efectuate la. Sucursala O, de unde au încercat să obțină un credit, declarațiile investigatorului sub acoperire, din care rezulta inculpații au încercat să-i vândă imobilul din-, aparținând persoanei vătămate, căruia i-au falsificat actul de identitate, folosind ca persoană interpusă un cetățean de origine arabă, procesele verbale prind interceptările telefonice care atestă că inculpații au purtat discuții în legătură cu tranzacționarea imobilului. Reținând că la momentul luării măsurii arestării preventive trebuie îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. fără a se examina vinovăția inculpaților față de faptele reținute în sarcina lor, Curtea apreciază că există aceste indicii până la acest moment procesual, cercetările care se vor efectua în continuare urmând să confirme sau nu aceste indicii. În consecință, Curtea reține îndeplinirea în cauză a condiției relative la disp. art. 143 Cod procedură penală, pe care constată că inculpații au contesta-o doar în mod formal, fără aoc ombate temeinic, susținut de dovezi contrare.

Curtea constată de asemenea, că în cauză este îndeplinită și condiția prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunii săvârșite, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională, reținând că activitatea inculpaților era una de amploare, cu implicații pe raza mai multor județe și în B, modalitatea în care inculpații au acționat dovedind că aceștia nu erau la prima acțiune de acest fel, cunoscând intermediari pe care să îi folosească atât la bănci pentru obținerea de credite, cât și la birouri notariale, unde se prezentau ca adevărați proprietari ai imobilelor.

Reținând toate aceste împrejurări Curtea apreciază că activitatea inculpaților este una de amploare având în vedere totodată și consecințele deosebit de grave prin cuantumul prejudiciilor care s-au produs dar mai ales care s-ar fi putut produce, Curtea constată că măsura arestării preventive luată față de inculpați este temeinică, impunându-se că cel puțin în acest moment inculpații să fie cercetați în stare de arest preventiv.

Circumstanțele personale ale acestora, respectiv existenta celor 3 copii minori în întreținere invocat de inculpatul, respectiv susținerile inculpatului în sensul că a dat declarații la dictarea organelor de poliție care l-au șantajat ca să îl acuze pe coinculpat, sau că a fost arestat la comandă nu numai că nu sunt dovedite, dar sunt lipsite de relevanță în contextul tuturor împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, aceste elemente urmând a fi valorificate ulterior de instanțe în măsura dovedirii.

Față de considerentele arătate, Curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, conform art. 38515lit. b Cod procedură penală și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.

În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.07.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

-

Red. -

Dact./16.07.2009

Ex.2

Red / Tribunalul București - Secția I-a Penală

Președinte:Constantinescu Mariana
Judecători:Constantinescu Mariana, Găgescu Risantea, Iordache Magdalena

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1587/2009. Curtea de Apel Bucuresti