Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 16/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 16/IR/2008
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela președintele secției
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva încheierii penale nr. 3 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Bihor, privind pe inculpatul, având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul intimat personal și asistat de apărătorul din oficiu, av., în baze delegației nr. --, emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
S-a procedat la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii în sensul admiterii propunerii formulată de parchet și a solicitat să se dispună arestarea inculpatului intimat. În motivarea recursului a arătat că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, din probele administrate în cauză rezultând, fără putință de tăgadă că sunt indicii temeinice că inculpatul intimat a comis fapta reținută în sarcina sa și pentru s-a dispus, de altfel, punerea în mișcare a acțiunii penale. A apreciat că hotărârea primei instanțe este contradictorie, câtă vreme, deși se reține existența acestor indicii, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, deși infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, este evident una de pericol. De altminteri, pericolul pentru ordinea publică este redundant, fapta comisă producând o perturbare importantă la nivelul comunității, aceasta cu atât mai mult cu cât fapta inculpatul a avut ca rezultat moarte unui membru al acesteia. Astfel fiind a apreciat că în speță sunt întrunite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, considerent pentru care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatul intimat a apreciat că încheierea recurată este legală și temeinică, instanța de fond apreciind în mod corect situația de fapt, respectiv a reținut că din probele administrate nu rezultă cu certitudine că inculpatul intimat este cel care a lovit-o pe victimă. În aceste condiții, în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a dispune luarea față de inculpatul intimat a măsurii arestării preventive și, pentru aceste considerente, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.
Inculpatul intimat în ultimul cuvânt a solicitat să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 3 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Bihora fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor privind arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, ns. la 23.11.1976 în, jud. B, domiciliat în sat, nr. 87, com, jud. B, CNP - -.
În baza art. 145/1 rap. la art. 145 Cod procedură penală s-a dispus cu privire la inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea Tribunalului Bihor,pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23 ianuarie 2008.
I s-a impus inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art.145 pct.1/1 și anume:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 pct.2/2 și pct. 3 Cod procedură penală.
A fost obligat inculpatul la plata onorariului pentru apărarea din oficiu, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, prin ordonanța din 22 ianuarie 2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, fiul lui și, ns. la 23.11.1976 în, jud. B, domiciliat în sat, nr. 87, com, jud. B, CNP - -, antecedente penale conform fișei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. și ped. de art 183 Cod penal, constând în aceea că în data de 17.01.2008, la un bar din Aleșd, a avut o altercație cu numitul pe care l-a lovit cu pumnul în față, acesta căzând la pământ și lovindu-se cu capul de asfalt, după care a intrat în comă și fiind dus la spital, a decedat la data de 22.01.2008.
Săvârșirea faptei penale de către inculpat rezultă din următoarele probe: declarațiile martorilor, proces verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, declarația de recunoaștere a inculpatului.
Prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, 149 și 148 alin.l lit, f" Cod procedură penală. Astfel, acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă la dosar nu există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind faptele comise de inculpat și anume aplicarea unei lovituri cu pumnul în față părții vătămate, care a căzut la pământ lovindu-se la cap. Din probatoriul administrat la dosar, reiese că există indicii privind săvârșirea acestor fapte de către inculpat astfel cum acestea au fost prezentate în propunerea de arestare preventivă a inculpatului, cu toate că acesta le recunoaște parțial, însă date fiind împrejurările în care a fost comisă fapta, ambele părți aflându-se în stare de ebrietate, faptul că partea vătămată a fost însoțită de alte două persoane care au participat la conflictul cu inculpatul, luarea măsurii arestării preventive este mult prea gravă, obligarea de a nu părăsi țara fiind o măsură echitabilă și menită să asigure realizarea scopului pentru care a fost luată.
Totodată prima instanță a avut în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, a apreciat că este suficientă luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea încheierii în sensul admiterii propunerii formulate de parchet și a arestării preventive a inculpatului intimat.
În motivarea recursului s-a susținut că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, respectiv sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, precum și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din încheierea recurată, instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta penală reținută în sarcina sa: declarațiile martorilor, procese-verbale de cercetare la fața locului, acte medico-legale, declarație de recunoaștere a inculpatului.
În mod netemeinic însă, instanța de fond a apreciat că în dosar nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, date fiind faptele comise de inculpat și anume aplicarea unei lovituri cu pumnul în față părții vătămate, care a căzut la pământ lovindu-se la cap.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art. 148 lit. f Cod procedură penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
De asemenea, trebuie avută în vedere și persoana inculpatului care a avut numeroase condamnări, fiind în prezent cercetat și pentru o infracțiune de tâlhărie. Cu privire la persoana inculpatului, sunt relevante și declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv, care afirmă că inculpatul este un scandalagiu și care, în aceeași zi, l-a mai bătut și pe (zis ).
Raportat la cele arătate, instanța de recurs, apreciază că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în cauză fiind îndeplinită și cealaltă cerință a articolului 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani închisoare.
Față de cele de mai sus, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile art. 136 alin. 5, art. 149/1 alin. 11, cu referire la art. 146 alin. 10 și art. 148 alin. 1 lit. f și art. 151 Cod procedură penală, va admite recursul declarat de parchet, va casa încheierea și va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, dispunând arestarea preventivă a inculpatului intimat pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data încarcerării.
Conform art. 137 alin. 2 Cod procedură penală, despre arestarea inculpatului ca fi încunoștințată familia acestuia, respectiv soția acestuia,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva încheierii penale nr. 3 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Bihor, pe care o casează și modifică în sensul că:
În baza art. 136 alin. 5, art. 149/1 alin. 11, cu referire la art. 146 alin. 10 și art. 148 alin. 1 lit. f și art. 151 Cod procedură penală, admite propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și dispune arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 23.11.1976 în, pe o durată de 29 de zile.
Conform dispozițiilor legale, organele de poliție vor reține și îl vor preda pe inculpat la Arestul IPJ
Administrația locului de deținere va primi îl va primi și reține pe inculpat, timp de 29 de zile, cu începere de la data încarcerării.
Conform art. 137 alin. 2 Cod procedură penală, despre arestarea inculpatului ca fi încunoștințată familia acestuia, respectiv soția acestuia,.
În baza art. 189 Cod procedură penală, dispune obligarea inculpatului intimat la plata sumei de 40 lei în favoarea Baroului de Avocați B, onorariu pentru avocatul din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. încheiere: -
jud. fond.
dact. 3 ex. 27.02.2008, pc
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela, Țarcă Gabriela
