Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1660/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 10566/2/2009
2629/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1660
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Sentinței penale nr. 908/F din data de 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta Ministerului Public invocă excepția tardivității recursului declarat în cauză, având în vedere că cererea de recurs a fost formulată la data de 19.2009, iar sentința a fost pronunțată la data de 16.2009, în condițiile în care inculpatul a fost prezent la dezbaterile în fond, iar potrivit recursului în interesul legii nr. 18 din data de 12.06.2006 care prevede că se poate ataca cu recurs o hotărâre pronunțată în apel doar cu privire la dispozițiile privind măsurile preventive în condițiile art. 141 rap la art. 160 alin. 4 Cod de Procedură penală, astfel că recursul se declară în 24 ore de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă și de la comunicare pentru cea care a lipsit, motiv pentru care consideră recursul ca fiind tardiv formulat.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că sentința privind măsura arestării preventive s-a pronunțat la data de 16.2009, într-o zi de vineri, termenul de declarare al recursului fiind de 24 ore și având în vedre că ziua pronunțării este o zi de vineri, rezultă că cele 24 ore expiră luni, respectiv la data de 19.2009.
Pentru aceste motive solicită respingerea excepției tardivității recursului apreciind că recursul este declarat în termen.
Reprezentanta Ministerului Public față de concluziile apărătorului lasă la aprecierea instanței.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr. 908/F din data de 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
Apărătorul critică dispoziția din sentința de condamnare, prin care s-a dispus luarea măsurii arestări preventive ca fiind nelegală, considerând că s-a făcut o greșită aplicare a legii fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod de Procedură penală întrucât nu sunt probe sau elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul respectând toate obligațiile impuse de lege.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale, în ceea ce privește dispoziția criticată și înlăturarea măsurii cu privire la arestarea preventivă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod de Procedură penală, instanța are obligația ca prin hotărâre să se pronunțe și asupra luării măsurii arestării preventive și având în vedere dispozițiile art. 160 alin. 4 Cod de Procedură penală față de inculpat se poate dispune aceeași măsură dacă au intervenit elemente noi. Inițial mandatul de arestare a fost dispus în baza art. 148 lit. a și f Cod de Procedură penală iar prin sentință s-a dispus asupra luării măsuri arestării preventive în baza art. 148 lit. b Cod de Procedură penală având în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului, precum și declarațiile coinculpatului care au arătat că inculpatul i-a amenințat dacă dau declarații care să-l compromită. De asemenea a fost avută în vedere și declarația inculpatului care a arătat că inculpatul l-a amenințat să nu vorbească ceva despre el. Din aceste probe rezultă că sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. b Cod de Procedură penală motiv pentru care apreciază că în mod corect instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Recurentul-inculpat personal solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, arătând că nu a amenințat pe nimeni.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.908/F din data de 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, cu privire la inculpatul, s-au dispus următoarele:
În baza art.334 Cod pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis in judecată inculpatul din art.26 Cod penal raportat la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.26 Cod penal raportat la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și 75 lit. a Cod penal în art.25 Cod penal raportat la art.2 alin 1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.25 Cod penal raportat la art.3 alin 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și 75 lit a Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e Cod penal, pe o durată de 7 ani.
În baza art.67 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.
În baza art. 25 Cod penal, raportat la art.3 alin 1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 17 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit a, b, d, e Cod penal pe o durată de 7 ani.
În baza art.67 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de17 (șaptesprezece) aniînchisoare, cu aplicarea disp. art.71-64 lit.a, b, d, e Cod penal.
În baza art.35 al.3 Cod penal, s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară prev de art 64 lit.a, b, d, e Cod penal, pe o durată de 7 ani.
În baza art.35 al.3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 16.01.2009 la 23.09.2009, iar în baza art.350 alin.1 Cod pr.pen. raportat la art.148 lit.b Cod pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durata de 30 zile, începând cu data încarcerării.
În dispozitivul sentinței s-a menționat că aceasta este executorie cu privire la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere sentința penală nr.908 din data de 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (în al cărei dispozitiv s-a prevăzut arestarea preventivă a inculpatului), s-a emis mandatul de arestare preventive nr.3/J/16.10.2009, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, începând cu data încarcerării, reținându-se că inculpatul se află în situația prevăzut de art.148 lit.b Cod procedură penală, întrucât există date că inculpatul a încercat să zădărnicească direct și indirect aflarea adevărului, prin influențarea celorlalți inculpați, în legătură cu declarațiile ce urmau a fi date în proces.
Împotriva dispoziției de luare a măsurii arestării preventive, separat, a declarat recurs inculpatul, considerând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 Cod de procedură penală, întrucât nu sunt probe sau elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul respectând toate obligațiile impuse de lege.
Examinând dispoziția hotărârii instanței de fond de a lua față de inculpat măsura arestării preventive, la data de 16 octombrie 2009, prin prisma motivelor invocate de recurent și a textelor incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele:
Cu privire la excepția tardivității recursului declarat în cauză, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.160 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului în cursul judecății poate fi atacată cu recurs în termen de 24 de ore și curge de la pronunțare pentru cei prezenți; este adevărat că inculpatul a fost prezent la data de 16.2009, numai că termenul de recurs se împlinea pe data de 17.2009, într-o zi de sâmbătă. Or, potrivit art.186 Cod procedură penală, la calculul termenului procedural pentru declararea recursului se pornește de la ora menționată în actul care a provocat curgerea termenului, fără a se socoti ora de început și nici cea la care respectivul termen se împlinește, prevăzându-se, de asemenea, că dacă împlinirea termenului are loc într-o zi nelucrătoare, acesta expiră în prima zi lucrătoare care urmează, în cazul de față, acest lucru întâmplându-se luni 19.2009, dată la care s-a formulat recursul.
Așadar, Curtea urmează să respingă excepția tardivității formulării căii de atac invocată de reprezentantul Parchetului, ca nefondată.
La luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond a avut în vedere temeiurile prevăzute de art.148 lit.b Cod procedură penală, potrivit cu care există date că inculpatul încearcă să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului, prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori, prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă celorlalți inculpați, în legătură cu declarațiile ce urmau a fi date în proces.
Probele au demonstrat că acest inculpat - atât direct - prin amenințări adresate celorlalți coinculpați - cât și indirect - prin trimiterea avocatului la mama inculpatului, pentru a-i dicta o declarație anume (în favoarea lui (pe care ea să o dea în fața instanței) - a făcut demersuri influențând pe coinculpați și pe martori, în vederea denaturării adevărului, cu scopul de a minimaliza rolul său (de altfel decisiv) în derularea activității infracționale.
Așadar, în mod corect, instanța de fond a luat față de inculpat măsura arestării preventive, această măsură impunându-se cu atât mai mult cu cât inculpatul beneficiase, anterior exercitării influențelor pentru zădărnicirea adevărului, de clemența instanței de judecată, care înlocuise arestul preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, așa încât Curtea nu poate primi critica apărării în sensul că în cauză nu s-ar fi ivit temeiuri noi, câtă vreme presiunile exercitate de inculpatul, asupra coinculpaților pentru a-i determina pe aceștia să nu declare adevărul despre activitatea sa infracțională, tind să zădărnicească aflarea adevărului, împrejurări ce se constituie în indicii temeinice ce fundamentează luarea unei măsuri preventive severe, cum este cea a arestului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării căii de atac formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 908/F din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
