Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 167/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
1101/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 167
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii de ședință din data de 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.05.2009, astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală (dosar nr.-), s-a dispus respingerea - ca neîntemeiată - a propunerii de arestare preventivă a inculpaților, și
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin cererea formulată la data de 7 mai 2009, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - a solicitat să se dispună arestarea preventivă față de inculpații, și G, pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 8 mai 2009, până la data de 5 iunie 2009.
În motivarea propunerii, s-a arătat că măsura este necesară, întrucât din actele de urmărire penală efectuate până la acest moment, rezultă că sunt îndeplinite dispozițiile art.143 și art.148 lit. e, f Cod procedură penală, pentru faptele fiecărui inculpat, astfel cum au fost descrise în referatul parchetului și reținute spre cercetare de către organele de urmărire penală.
Instanța fondului a arătat că, în cauză, nu se poate reține existența indiciilor temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpații, și au comis faptele care li se impută.
Astfel, s-a reținut că martorul - a declarat organelor de urmărire penală că nu a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată (în vârstă de 17 ani) și nu cunoaște dacă inculpatul a amenințat sau lovit partea vătămată pentru a întreține raporturi sexuale cu persoane de sex masculin.
În același sens a declarat și martorul care a precizat că nu a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată și nici nu cunoaște dacă aceasta ar fi fost obligată la practicarea prostituției. Referitor la martorii, - și, instanța de fond a constatat că aceștia recunosc că au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată în luna noiembrie 2008 și ianuarie 2009, fără a putea să precizeze cu exactitate data faptelor, însă aceasta nu a fost amenințată sau lovită de vreunul dintre inculpați să practice prostituția.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, criticând soluția instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că din întreg materialul probator rezultă că măsura arestării preventive trebuie a fi luată față de cei trei inculpați, fiind întrunite cerințele prevăzute de art.148 lit.e, f Cod procedură penală.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs promovat de Parchet, cât și sub celelalte aspecte cerute de dispozițiile art.3856Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1491Cod procedură penală, judecătorul dispune arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru ca măsura arestării preventive a inculpatului să poată fi luată, trebuie întrunite cumulativ cele două condiții - săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să existe probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește existența indiciilor temeinice, Curtea constată că, sub acest aspect, probele produse cauzei până în acest moment procesual furnizează suficiente asemenea indicii, în sensul că cei trei inculpați este posibil să fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în fața instanței de judecată; de altfel, analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Referitor la reglementarea cuprinsă în art.148 lit.f Cod procedură penală, este de observat că, dacă prima condiție, vizând cuantumul pedepsei închisorii este neîndoielnică, cea de-a doua condiție, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică este pusă în evidență, în primul rând, de gravitatea faptelor, de natura promiscuă a acestora, cât și de numărul mare al inculpaților, care - în baza unor înțelegeri prealabile - recurgeau la diverse metode, mașinațiuni, numai pentru aod etermina pe partea vătămată, în vârstă de numai 16 ani, să-i însoțească, după care, prin amenințări și violență o obligau să practice pentru ei prostituția.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Astfel, probele demonstrează că, în perioada decembrie 2008- februarie 2009, inculpatul a recrutat-o prin înșelăciune pe partea vătămată minoră, în vârstă de 16 ani, respectiv promisiunea unei relații de prietenie, iar ulterior, prin amenințări și violență, a obligat-o să practice prostituția pentru el; în perioada februarie 2009- martie 2009, inculpatul a recrutat-o, prin înșelăciune, pe partea vătămată minoră, în vârstă de 17 ani, respectiv promisiunea unei relații de prietenie, iar ulterior, prin amenințări și violență a obligat-o să practice prostituția pentru el; în perioada 01.04.2009-02.04.2009, inculpatul G, prin amenințări și violență, împreună cu un individ neidentificat, a lipsit-o de libertate pe partea vătămată minoră, în vârstă de 17 ani, pe care ulterior a obligat-o să întrețină relații sexuale și perversiuni sexuale cu mai mulți bărbați.
Astfel cum rezultă din probele dosarului, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 681Cod procedură penală, în sensul că există indicii care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei, având în vedere declarația părții-vătămate, declarațiile martorilor audiați de procuror, din care reiese că minora a fost chemată într-o pădure, unde inculpatul împreună cu martorii și au întreținut relații sexuale cu aceasta, prin constrângere; așa-zisa "petrecere" a fost organizată în casa aceluiași inculpat, care a pus la dispoziția mai multor persoane de sex masculin o cameră pentru aof orța pe minoră să întrețină cu aceștia relații intime.
În același context, din declarația martorului, rezultă că și acesta a întreținut relații sexuale cu minora prin intervenția inculpatului (zis ), care a obligat-o pe partea-vătămată să întrețină relații sexuale cu el.
În plus, Curtea are în vedere și declarațiile date ulterior momentului sesizării cu propunerea de arestare preventivă, în sensul că - la domiciliul părții-vătămate, s-a deplasat tatăl inculpatului care i-a spus tatălui părții-vătămate să-și retragă plângerea dată la poliție.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 681Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor.
Nu pot fi primite susținerile apărătorilor inculpaților, în sensul că partea vătămată a fost de acord cu propunerile acestora de a întreține relații intime cu mai mulți parteneri, câtă vreme dovezile administrate până în acest moment procesual demonstrează contrariul; circumstanțele favorabile ce caracterizează persoana fiecărui inculpat nu sunt suficiente să justifice lăsarea acestora în libertate, putând constitui - eventual - aspecte demne de luat în seamă în procesul de individualizare judiciară, în ipoteza în care vor fi găsiți vinovați.
Față de aceste considerente, Curtea constată recursul Parchetului ca fiind întemeiat, astfel că, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală îl va admite, va casa în totalitate încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală (dosar nr.-) și, rejudecând în fond, va dispune arestarea preventivă a inculpaților, și G pe o perioadă de 20 zile, în conformitate cu art.1491Cod procedură penală, art.143 alin.1 Cod procedură penală și art.148 lit.e și f Cod procedură penală.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicația dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală (dosar nr.-).
Casează, în totalitate, încheierea atacată și, rejudecând în fond, admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dispune arestarea preventivă a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 22.05.1988 în B, domiciliat în B, Bd. - - de la B nr. 6, sect. 1, CNP -); (fiul lui și a, născut Ia data de 29.10.1986 în B, domiciliat în B, șos.-, sect.1, CNP -) și G (fiul lui și, născut Ia data de 16.10.1987 în B, domiciliat în B, șos.-, sect.1, CNP -), pe o perioadă de 20 zile începând cu data încarcerării.
Dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă.
Onorariul avocat din oficiu în sumă de 100 lei pentru inculpatul G se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că în cauză se impune respingerea recursului Parchetului, în mod corect reținând instanța fondului că nu se impune a se lua față de inculpați măsura arestării preventive.
În cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 143, art. 148 lit. f și art. 1491Cod procedură penală, care să conducă la necesitatea luării față de inculpați a celei mai aspre măsuri preventive.
Nu există la dosar indicii temeinice, în accepțiunea dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au comis o faptă penală care să facă posibilă tragerea lor la răspundere penală.
Motivarea din referatul Parchetului în sensul că inculpații au recrutat-o prin înșelăciune pe partea vătămată, iar ulterior prin amenințări și violență au obligat-o să practice prostituția pentru ei, nu au corespondent în probele administrate până în acest moment procesual care să conducă la concluzia că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin.1 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001.
Nu rezultă în ce mod a fost înșelată partea vătămată și cum a fost amenințată cât timp ea mergea în fiecare seară acasă și se întorcea de bună voie la inculpați fără a fi amenințată în niciun mod.
Nici dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală nu sunt îndeplinite în cauză.
Lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, cercetarea lor în stare de libertate neputând să influențeze negativ bunul mers al procesului penal.
Pentru considerentele arătate, consider că se impune respingerea recursului Parchetului ca nefondat.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana
