Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 168/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
1185/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheierea nr.168
Ședința publică din data de 22 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Ana
GREFIER TA-
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 15.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.60.701/22.2009, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.83.565/19.2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat -, prin apărătorul ales, propune proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, formulează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și pe situația de fapt.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri pentru ambii recurenți-inculpați.
Curtea, apreciind ca utile, încuviințează probele cu înscrisuri în circumstanțiere, formulată de recurentul-inculpat -, și cu înscrisuri pe situația de fapt și în circumstanțiere, propusă de recurentul-inculpat.
Recurentul-inculpat -, prin apărătorul ales, depune la dosar certificatul de naștere nr.50.667/5.II.1990, eliberat de Primăria Sectorului V, B, Certificatul de promovare a testelor naționale nr.78/13.VII.2004, eliberat de Ministerul Educației și Cercetării - Școala " ", Certificatul de absolvire a liceului nr.307/23.II.2009, eliberat de Ministerul Educației, Cercetării și T - Colegiul Economic "", adeverința nr.2.318/18.2009, eliberată de " - de Securitate", toate în fotocopie, precum și două caracterizări, în original.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, depune la dosar scrisoare medicală din data de 19.2009, cu fișa de tratament a tuberculozei, emise de Institutul de Pneumoftiziologie " ", certificatele de naștere nr.630/6.II.2001, emis de Primăria Sectorului VI, B, pe numele Elisa-, și nr.4.708/17.VI.2004, emis de Primăria Sectorului I, B, pe numele -, toate în fotocopie.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul-inculpat -, prin apărătorul ales, arată că încheierea de ședință este netemeinică, întrucât nu sunt îndeplinite nici cea de-a doua condiție cumulativă prevăzută de art.148, litera f, Cod procedură penală, privind pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât a fost oprit, la întâmplare, de organele de poliție, care au găsit asupra sa droguri de risc, o parte destinate consumului propriu, iar o parte urma să fie dată altor persoane, provine dintr-o familie organizată, avea un loc de muncă, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, urmând a beneficia de disp. art.16 din Legea nr.143/2000, practic a construit singur acest dosar, și nici cerința prevăzută de art.136, alin.8, Cod procedură penală, astfel că măsura arestării preventive este disproporționată, putând fi luată măsură de prevenție a obligării de a nu părăsi localitatea. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, arată că încheierea de ședință este, pe de o parte, nelegală, întrucât interceptările convorbirilor telefonice sunt nelegale, astfel că nu există probe pentru infracțiunea de trafic de droguri, cu atât mai mult cu cât cantitatea de 87,10 grame de găsită în autoturism era destinată consumului propriu, iar cântarul electronic era folosit pentru a-și cântări cantitatea de droguri pe care o cumpăra, în vederea consumului propriu, pentru a nu fi înșelat, învederând că-și administra, în mod regulat, drog de mare risc, deoarece suferă de tuberculoză, după cum atestă actele medicale depuse la dosar, astfel că nu se poate reține în sarcina sa decât infracțiunea de deținere de droguri de risc, prev. de art.4, alin.1 din Legea nr.143/2000, pentru care limitele speciale de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 2 ani închisoare, ori, în acest caz, nu este îndeplinită prima condiție cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, adăugând, totodată, faptul că, în mod injust, a fost reținută starea de recidivă, care nu mai constituie temei al arestării preventive, iar, pe de altă parte, netemeinică, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, atâta timp cât are doi minori în întreținere, iar din anul 2002 nu a mai comis nici o infracțiune, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în ceea ce privește pe inculpatul -, măsura arestării preventive a fost luată în scopul unei bune desfășurări a procesului penal, astfel că atitudinea procesuală sinceră va fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, după stabilirea vinovăției, iar, referitor la inculpatul, arată că există probe cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, printre care interceptările convorbirilor telefonice, obținute în condițiile de legalitate pentru cazurile de urgență, precum și propria declarație dată în fața instanței de judecată, conform căreia urma să se întâlnească cu inculpatul -, pentru a primi banii pentru cannabisul vândut anterior, după cum sunt îndeplinite cerințele cumulative ale art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, precizând că starea de recidivă constituie o circumstanță personală peste care nu se poate trece, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că îi pare rău.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a cumpărat cannabis-ul pentru consumul propriu și că obține venituri materiale licite, deoarece deține împreună cu soția sa, un magazin.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 15.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a admis propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și, în consecință, în temeiul art.136, Cod procedură penală, art.143, Cod procedură penală, art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, art.149/1, Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților - și, pe o perioadă de 20 zile, respectiv 15.2009-3.VI.2009, inclusiv, cu emiterea de mandate de arestare preventivă, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
În motivare, instanța de fond a arătat că sunt îndeplinite atât disp.art.143, Cod procedură penală, în sensul că există probe că inculpații au comis fiecare faptele penale reținute în sarcina acestora, și anume denunțul, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor și ale inculpaților, cât și cerințele cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege, cel puțin pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc reținută în sarcina fiecărui inculpat, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din circumstanțele reale, ce dovedesc faptul că activitatea infracțională a inculpaților nu a avut un caracter episodic, ci, dimpotrivă, constituie modalitatea de a obține atât droguri pentru consumul propriu, cât și venituri materiale, din împrejurarea că inculpatul este recidivist, precizând că ocupația onestă invocată de inculpați nu poate constitui un criteriu fundamental în aprecierea lipsei pericolului concret față de societate. De asemenea, a arătat că, potrivit art.136, alin. ultim, Cod procedură penală, luarea măsurii de arest preventiv este necesară, pentru buna desfășurare a procesului penal, însă este suficientă perioada de 20 zile, deoarece urmărirea penală este aproape completă.
În termen legal, au declarat recurs inculpații -, pentru netemeinicie, și, pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat - a susținut că încheierea de ședință este netemeinică, întrucât nu sunt îndeplinite nici cea de-a doua condiție cumulativă prevăzută de art.148, litera f, Cod procedură penală, privind pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât a fost oprit, la întâmplare, de organele de poliție, care au găsit asupra sa droguri de risc, o parte destinate consumului propriu, iar o parte urma să fie dată altor persoane, provine dintr-o familie organizată, avea un loc de muncă, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, urmând a beneficia de disp. art.16 din Legea nr.143/2000, practic a construit singur acest dosar, și nici cerința prevăzută de art.136, alin.8, Cod procedură penală, astfel că măsura arestării preventive este disproporționată, putând fi luată măsură de prevenție a obligării de a nu părăsi localitatea.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
În dovedire, recurentul-inculpat - a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar certificatul de naștere nr.50.667/5.II.1990, eliberat de Primăria Sectorului V, B, Certificatul de promovare a testelor naționale nr.78/13.VII.2004, eliberat de Ministerul Educației și Cercetării - Școala " ", Certificatul de absolvire a liceului nr.307/23.II.2009, eliberat de Ministerul Educației, Cercetării și T - Colegiul Economic "", adeverința nr.2.318/18.2009, eliberată de " - de Securitate", toate în fotocopie, precum și două caracterizări, în original.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că încheierea de ședință este, pe de o parte, nelegală, întrucât interceptările convorbirilor telefonice sunt nelegale, astfel că nu există probe pentru infracțiunea de trafic de droguri, cu atât mai mult cu cât cantitatea de 87,10 grame de găsită în autoturism era destinată consumului propriu, iar cântarul electronic era folosit pentru a-și cântări cantitatea de droguri pe care o cumpăra, în vederea consumului propriu, pentru a nu fi înșelat, învederând că-și administra, în mod regulat, drog de mare risc, deoarece suferă de tuberculoză, după cum atestă actele medicale depuse la dosar, astfel că nu se poate reține în sarcina sa decât infracțiunea de deținere de droguri de risc, prev. de art.4, alin.1 din Legea nr.143/2000, pentru care limitele speciale de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 2 ani închisoare, ori, în acest caz, nu este îndeplinită prima condiție cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, adăugând, totodată, faptul că, în mod injust, a fost reținută starea de recidivă, care nu mai constituie temei al arestării preventive, iar, pe de altă parte, netemeinică, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, atâta timp cât are o sursă licită de venituri materiale, deținând, împreună cu soția sa, un magazin, are doi minori în întreținere, iar din anul 2002 nu a mai comis nici o infracțiune.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive.
În dovedire, recurentul-inculpat a propus, fiindu-i admisă, proba cu înscrisuri în circumstanțiere și pe situația de fapt, depunând la dosar scrisoare medicală din data de 19.2009, cu fișa de tratament a tuberculozei, emise de Institutul de Pneumoftiziologie " ", certificatele de naștere nr.630/6.II.2001, emis de Primăria Sectorului VI, B, pe numele Elisa-, și nr.4.708/17.VI.2004, emis de Primăria Sectorului I, B, pe numele -, toate în fotocopie.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul formulat de recurentul-inculpat - este fondat, în timp ce recursul declarat de recurentul-inculpat este nefondat.
Astfel, Curtea reține că, în Dosarul nr.860/D/P/2009, MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bucureștia pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul -, prin ordonanța din data de 14.2009, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art.2, alin.1 din Legea nr.143/2000, și de deținere de droguri de risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art.4, alin.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, cu reținerea sa, prin Ordonanța nr.86/14.2009, reținându-se în sarcina sa că pe data de 14.2009 a deținut, fără drept, în vederea vânzării și consumului propriu, cantitatea de 17,25 grame de, și față de inculpatul, prin ordonanța din data de 15.2009, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.2, alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, și de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.4, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, cu reținerea sa, prin Ordonanța nr.87/15.2009, reținându-se în sarcina sa că pe data de 14.2009, în autoturismul său marca Renault, cu număr de înmatriculare B-68-, au fost găsite cantitatea de 87,10 grame și 10 comprimate de, destinate vânzării și consumului propriu, precum și un cântar electronic.
Într-adevăr, față de fiecare dintre cei doi inculpați este îndeplinită cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe că au comis faptele penale reținute în sarcina fiecăruia, după cum, de altfel, a stabilit judecătorul fondului. Astfel, în ceea ce privește pe inculpatul -, sunt depuse la dosar procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție corporală din data de 14.2009, cu declarațiile martorilor-asistenți - și -, conform cărora, la percheziția corporală efectuată, asupra inculpatului au fost găsite, în buzunarul stâng al bluzei de trening, două punguțe, care, potrivit adresei nr.523.433/14.2009 a Laboratorului Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, conțin cantitatea totală de 17,25 grame de, declarațiile martorului Ferăstrău -, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului care, imediat, pe aceeași dată, a formulat un denunț împotriva inculpatului, față de care există la dosar procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție în autoturismul său marca Renault, cu număr de înmatriculare B-68-, ambele din data de 14.2009, însoțite de declarațiile martorului-asistent -, care atestă că au fost găsite cantitatea de 87,10 grame, un număr de 10 comprimate de, după cum se arată în adresa nr.523.434/14.2009 a Laboratorului Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, precum și un cântar electronic, declarațiile martorului.
De asemenea, Curtea constată că față de ambii inculpați este îndeplinită prima condiție cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege, cel puțin pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, este închisoarea mai mare de 4 ani, însă, cât privește cea de-a doua cerință privind pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că judecătorul fondului a efectuat o greșită evaluare față de inculpatul -, care are vârsta de 19 ani, a absolvit 12 clase, are un loc de muncă, fiind agent de pază la " - de Securitate", după cum atestă adeverința nr.2.318/18.2009, depusă la dosar, și nu are antecedente penale. Având în vedere toate aceste date personale, inclusiv împrejurarea că este consumator de de aproximativ 7-8 luni, potrivit propriei susțineri, Curtea apreciază că măsura de prevenție a obligării de a nu părăsi localitatea este mult mai potrivită persoanei inculpatului, fiind aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal. Dimpotrivă, față de inculpatul, care, la vârsta sa de 34 ani, deși are doi minori în întreținere, nu are ocupație, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat definitiv, prin patru sentințe penale diferite, de trei ori la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune și de uz de fals, și la o pedeapsă cu amenda penală, pentru săvârșirea infracțiuni de vătămare corporală din culpă, măsura arestării preventive este temeinică, existând temerea că, pe fondul lipsei de ocupație și al preocupării infracționale, va comite alte fapte de natură penală, obținând, în acest mod, veniturile materiale, inclusiv pentru procurarea de droguri necesare consumului propriu. Ca atare, starea de recidivă postexecutorie, fără a constitui un temei de sine-stătător al arestării preventive, este un element personal important în evaluarea periculozității inculpatului.
Se impune precizarea că atitudinea procesuală sinceră, invocată de recurentul-inculpat -, constituie o circumstanță atenuantă judiciară, după stabilirea vinovăției, astfel că nu poate fi avută în vedere la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, evaluat în funcție de datele ce caracterizează pe inculpat.
În egală măsură, potrivit art.136, alin.1, Cod procedură penală, Curtea apreciază că luarea măsurilor de prevenție, astfel cum au fost individualizate, este necesară, pentru desfășurarea, în bune condiții, a procesului penal.
În consecință, Curtea, în art.385/15, pct.2, lit.d, Cod de procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 15.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, pe care o va casa, în parte, numai cu privire la inculpatul - și, în fond, rejudecând, în temeiul art.149/1, alin.9, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă a inculpatului -, față de care, în temeiul art.149/1, alin.12, Cod procedură penală, raportat la art.146, alin.11/1, Cod procedură penală, va lua măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv mun. B, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 22.2009 și până la data de 20.VI.2009, inclusiv, timp în care, în temeiul art.145 alin.1/1 și alin.1/2, Cod de procedură penală, va respecta obligațiile de a se prezenta la organele judiciare, ori de câte ori este chemat, de a se prezenta la secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemat, de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței de judecată, de a nu deține, folosi sau purta vreo categorie de arme, de a nu se apropia și de a nu comunica cu coinculpatul, atrăgându-i atenția, în temeiul art.145 alin.3, Cod de procedură penală, că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii de prevenție sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive, apoi va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului - de sub puterea nr.103//15.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză, va menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință, iar, în temeiul art.385/15, pct.1, lit.b, Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva aceleiași încheieri de ședință, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat, în timp ce, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art.385/15, pct.2, lit.d, Cod de procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 15.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință numai cu privire la inculpatul - și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.149/1, alin.9, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă a inculpatului -.
În temeiul art.149/1, alin.12, Cod procedură penală, raportat la art.146, alin.11/1, Cod procedură penală, dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv mun. B, față de inculpatul -, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 22.2009 și până la data de 20.VI.2009, inclusiv.
În temeiul art.145 alin.1/1 și alin.1/2, Cod de procedură penală, inculpatul va respecta, pe perioada măsurii de prevenție, următoarele obligații:
1) să se prezinte la organele judiciare, ori de câte ori este chemat;
2) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemat;
3) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
4) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
5) să nu se apropie și să nu comunice cu coinculpatul.
În temeiul art.145 alin.3, Cod de procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii de prevenție sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului - de sub puterea nr.103//15.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art.385/15, pct.1, lit.b, Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recursul declarat de recurentul-inculpat - rămân în sarcina statului.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 22.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a - -
GREFIER,
ta-
Red. și dact.: jud.
- Secția a II-a penală: A-.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Ana
