Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1682/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2629/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1682
Ședința publică de 16 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT- reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIICOTîmpotriva încheierii de ședință din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 45338 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intimatul inculpatse legitimează cu CI seria - nr. - - CNP -.
Întrebată fiind, după ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, intimatul inculpat arată că dorește să facă declarații în cauză.
Potrivit art. 140/3 alin.3 Cod procedură penală Curtea procedează la audierea intimatului inculpat,declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră nelegală și netemeinică încheierea Tribunalului București din 27 octombrie 2009 în condițiile în care motivarea din cuprinsul considerentelor contravine flagrant și contrazice cele reținute de aceiași instanță prin încheierea din luna iunie 2009 - prin care s-a admis cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, considerând la acea dată că inculpatul, cu rea credință a încălcat condițiile înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul, în noaptea de 26/27 ianuarie 2009 împreună cu alte patru persoane a lipsit de libertate trei persoane - ce se presupune că au sustras mașina -, le-au supus pe acestea la presiuni fizice și psihice, astfel că acestea, fiind într-un bar, au semnat o declarație prin care recunoșteau și își luau angajamentul că nu vor mai comite alte infracțiuni. Intimatul inculpat împreună cu ceilalți inculpați a fost arestat preventiv de Judecătoria sectorului 1 B, pentru fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 37/UP/3 aprilie 2009, ulterior s-a dispus punerea sa în libertate.Prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată, și - dosarul având termen de judecată fixat la data de 17 noiembrie 2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a reținut că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați au comis trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în noaptea de 26/27 ianuarie 2009, iar în ceea ce privește circumstanțele personale ale intimatului solicită a se observa că acesta are ca nod obișnuit de lucru comiterea de infracțiuni de violență și contra patrimoniului, respectiv tâlhării, sustrageri de autoturisme, înșelăciuni, favorizare a infractorului,asociere și aderare la un grup infracțional organizat, fiind o persoană care a fost condamnată anterior pentru infracțiuni de același gen,aflându-se în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal. În prezenta cauză este cercetat tot pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului și comise cu violență,iar ceea ce a prezentat intimatul astăzi în fața Curții și ceea ce a reținut instanța de fond în motivarea respingerii cererii formulată de DIICOT este contrazis de probele administrate.
Mai mult decât atât, din probe rezultă că în mod frecvent părăsea localitatea Tunari fără încuviințarea organelor de poliție pentru a desfășura diverse activități în gruparea condusă de. În ceea ce privește susținerea că în acea noapte s-ar fi deplasat numai datorită prezenței polițistului,fiind într-o vădită stare de temere, este contrazisă de probele administrate și de declarația dată în fața Tribunalul București.
Concluzionând, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea parțială a încheierii recurate și pe fond a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală, acesta încălcând cu rea credință obligațiile impuse cu ocazia înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și emiterea unui nou mandat de arestare pe o perioadă de 30 de zile.
Apărătorul intimatului inculpatsolicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial București împotriva încheierii de ședință din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În opinia apărării, dovezile de dosar sunt altfel de interpretat decât modul în care sunt interpretate de Ministerul Public. Însăși parchetul a confirmat că a existat un polițist care s-a implicat în evenimentele de la acea dată și care era cunoscut de către inculpat ca fiind lucrător al IPJ I în subordinea căruia se semnează tabelele privind pe cei ce se află sub măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Ori, nu se poate reține că inculpatul a încălcat cu rea credință obligațiile pe care le avea, atâta vreme cât s-a prezentat un polițist și i-a spus să-l însoțească dat fiind faptul că era bănuit de furtul mașinii lui. Așa fiind, clientul său nu a plecat din localitate cu rea credință.
Referitor la contradicțiile dintre cele două încheieri ale instanței de fond, respectiv cea din luna iulie, când s-a admis propunerea parchetului de rearestare a lui și cea recurată. La acel moment s-a dat o încheiere prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului deoarece la acea dată acesta nu a fost audiat și nu erau la dosar anumite date pentru dovedirea relei credințe,încheiere casată în totalitate pentru nelegalitate de Curtea de Apel București. La acest moment, făcându-se aceste dovezi, s-a constatat că acesta nu a părăsit localitatea de bunăvoie. Avându-se în vedere acest aspect, consideră că nu sunt încălcate obligațiile pe care le are în sarcină inculpatul în vederea respectării și menținerii obligației de a nu părăsi localitatea și niciodată nu a fost sesizată instanța că nu s-ar fi prezentat pentru a semna.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului parchetului ca fiind neîntemeiat și menținerea încheierii instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică.
Intimatul inculpatvând ultimul cuvânt,arată că este de acord cu susținerile apărătorului său. În plus, arată că are patru copii minori în întreținere, este singurul întreținător al familiei,iar pe îl cunoaște de foarte mulți ani.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 27.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală, între altele, a respins cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de arestare preventivă a inculpatului în temeiul art.148 lit.d raportat la art.160 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că cererea procurorului este nefondată întrucât deși inculpatul a încălcat obligația de a nu părăsi localitatea Tunari, impusă prin decizia penală nr.1175/R din 29.09.2008 a Curții de Apel București, din această conduită nu ar putea rezulta reaua sa credință, ca împrejurare necesară înlocuirii măsurii preventive neprivativă de libertate cu arestarea preventivă.
În această ordine de idei tribunalul a reținut că ar fi justificată hotărârea inculpatului de a încălca limita teritorială impusă de instanță prin nevoia de a elucida aspecte legate de furtul autoturismului numitului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul că soluția adoptată de instanța de fond în ceea ce privește starea de libertate a intimatului este în vădită discordanță cu dispozițiile art.145 alin.3 Cod procedură penală, în condițiile în care din probele dosarului ar rezulta că acesta cu rea-credință a încălcat dispozițiile impuse de instanța de judecată.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul procurorului este întemeiat pentru considerentele care succed:
Prin decizia nr.1175/R din 29.09.2008, Curtea de Apel București - secția a II-a penală a dispus înlocuirea arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Tunari, județul I până la soluționarea cauzei care face obiectul dosarului penal nr- aflat pe rolul Tribunalului București, decât în condițiile art.145 alin.11Cod procedură penală.
După cum rezultă din declarațiile date de inculpatul intimat la data de 2.04.2009 (dosar nr-) și la 16.11.2009 în prezenta cauză, în noaptea de 26/27.01.2009 acesta a părăsit localitatea Tunari și există indicii temeinice că a participat alături de alte persoane la săvârșirea a trei infracțiuni de lipsire de libertate în orașul, fapte pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.37/UP/3.04.2009 de către Judecătoria Sectorului 1 B iar la data de 16.10.2009 a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cauza aflându-se în curs de soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În aceste condiții, reaua-credință cu care intimatul a încălcat obligația stabilită prin decizia nr.1175/R/29.09.2008 a Curții de Apel București, rezultăex re, din însuși scopul în care acesta a depășit limitele teritoriale impuse de instanță și faptele comise cu acea ocazie.
Așa fiind, Curtea va înlătura apărările intimatului în sensul că ar fi fost silit să plece din localitatea Tunari pentru a se prezenta la locuința numitului (trimis și el în judecată) ca fiind vădit nesincere și făcutepro causa.
Totodată, Curtea constată că existând indicii temeinice că faptele care dovedesc reaua-credință a intimatului constituie ele însele infracțiuni, acesta se află în cazul prevăzut de art.148 lit.d Cod procedură penală, care urmează a fi reținut ca temei de drept distinct la arestarea preventivă a inculpatului.
În acest context soluția adoptată de instanța de fond este vădit greșită, în condițiile în care sunt punctual realizate exigențele impuse de art.145 alin.3 Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, va casa în parte încheierea atacată și rejudecând, în temeiul art.145 alin.3 Cod procedură penală va dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Tunari cu măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.160 și art.148 lit.1și d Cod procedură penală va dispune emiterea mandatului de arestare preventivă a acestuia.
Celelalte dispoziții ale încheierii vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT;
Casează, în parte, încheierea din 27.10.2009 pronunțată Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, numai cu privire la soluționarea cererii de înlocuire a măsurii preventive și de arestare a inculpatului formulată de procuror și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 145 alin. 3 Cod procedură penală înlocuiește măsura obligării de a nu părăsi localitatea Tunari, județul I luată față de inculpatul, cu măsura arestării preventive;
În temeiul art. 160a Cod procedură penală cu referire la art. 143, art. 148 lit. a1 și d Cod procedură penală dispune emiterea mandatului de arestare preventivă față de inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. AL 2 ex./3.12.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
