Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 17/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G -președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-aluat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 5 din 7 februarie 2008 Tribunalului Bihor, având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
S-a procedat la ascultarea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă și a punerii de îndată în libertate a inculpatului recurent și în subsidiar în sensul de a se lua față de inculpatul recurent, în condițiile art. 146 punctul 11/2 Cod procedură penală, una din măsurile prevăzute de textul de lege, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi țara. În motivarea recursului a arătat că încheierea recurată este nelegală, starea de fapt reținută fiind. În fapt, activitatea inculpatului recurent a constat doar în două acte materiale, respectiv acesta odată a furnizat informații despre un învinuit și altă dată s-a deplasat cu un alt coinculpatul la o sucursală, asistând doar la încheierea unor acte. În aceste condiții, a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit vinovăția inculpatului. A mai arătat că declarația martorului la care se face referire de instanță în motivare, nu are nici o legătură cu faptele de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul, iar CD-ul la care se face referire nu se află în dosarul de urmărire penală.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, arătând că încheierea recurată este temeinică și legală, în speță fiind vorba despre o infracțiune complexă și fiind întrunite cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală. Pentru aceste considerente a solicitat să se respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în libertate, arătând că este prima oară când i se întâmplă așa ceva și că se va prezenta la toate solicitările organelor de urmărire penală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 5 din 7 februarie 2008, Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului, născut la 22.12.1980 în B, fiul lui și, fără antecedente penale, pe o durată de 29 de zile și a dispus emiterea împotriva acestuia a mandatului de arestare preventivă, conform art. 146 alin. 12, art. 149/1 alin. 12 cu ref. la art. 146 alin. 10 Cod procedură penală, art. 151 Cod procedură penală, cu începere de la 7 februarie 2008 până la 6 martie 2008.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că, prin propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului născut la data de 22.12.1980 în B, sector 1, fiul lui și, domiciliat în B, Sect. 3,-, - 1,. B,. II,. 95, studii superioare, necăsătorit, funcționar bancar la Agenția Bank Romană B, fără antecedente penale CNP. - pe o durata de 29 zile, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 rap. la art. 291 Cod penal, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal constând în aceea că în cursul lunilor septembrie-decembrie 2007 după o înțelegere prealabilă cu învinuitului și inculpatului cărora le-a furnizat datele privind depozitul valutar al numitului, precum și datele de identitate ale acestuia, i-a înmânat inc. o carte de identitate falsificată pe numele lui, având aplicată fotografia inculpatului, împreună cu care s-a deplasat în data de 08.12.2007 la sediul Agenției Bank din incinta complexului comercial O, unde inculpatul a lichidat depozitul valutar al numitului în sumă de 300.009,17 Euro, transferându-i într-un cont curent pe numele aceluiași titular și în aceeași zi a retras din acest cont suma de 18.000 Euro, din care i-a revenit un procent de 10%, iar restul l-a dat învinuitului, care i-a așteptat în parcarea magazinului De asemenea, tot după înțelegerea prealabilă, la determinat pe inculpatul, ca în zilele de 10 și 11.12.2007, să retragă din același cont suma de 5000 euro, respectiv 50.000 euro, de la Agenția Bank - O, inculpat care în data de 12.12.2007, a fost surprins de către organele de poliție, în aceeași agenție bancară încercând să retragă diferența de 210.000 euro (732.900 lei), rămasă în cont, prin același procedeu.
S-a reținut căsăvârșirea faptei penale de către inculpat rezultă din următoarele probe: proces verbal de efectuare acte premergătoare, declarațiile inculpatului, proces - verbal de recunoaștere după planșă foto, proces - verbal de citire a listelor telefonice, CD conținând înregistrările video efectuate în data de 08.12.2007 la Agenția Bank O, declarația martorei
S-a mai reținut că, din coroborarea întregului probatoriu administrat rezultă fără echivoc săvârșirea de către inculpat a faptei de care este acuzat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței unor probe și indicii temeinice.
S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. l lit. f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din gravitatea faptei pentru care este acuzat, circumstanțele reale, respectiv modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei, în principal în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă, a revocării măsurii arestării și a punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar în sensul de a se lua față de inculpat, în condițiile art. 146 punctul 11/2 Cod procedură penală, una din măsurile prevăzute de acest text de lege, respectivă măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului s-a susținut că prima instanță a reținut în mod nelegal că inculpatul s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și că, starea de fapt reținută este, câtă vreme activitatea inculpatului recurent a constat doar în două acte materiale, respectiv în furnizarea de informații despre un învinuit și deplasarea, cu un alt coinculpat la o sucursală a băncii la care lucra, unde doar a asistat la încheierea unor acte.
S-a mai susținut că tot în mod greșit prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei, antepronunțându-se în acest mod.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în speță există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpatul recurent a faptelor reținute în sarcina sa, din examinarea datelor aflate la dosar desprinzându-se presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este urmărit. Împrejurarea că prima instanță reținut că, din probatoriul administrat rezultă "fără echivoc" săvârșirea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa este probabil o eroare de redactare și, oricum, judecătorul care soluționează propunerea de arestare este incompatibil să soluționeze pe fond cauza.
De asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care se deduce din împrejurările în care s-au comis faptele, precum și din natura și gravitatea acestora, inculpatul recurent profitând de calitatea sa de funcționar bancar, pentru a le comite.
Orice faptă contrară normelor de conduită, constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social ocrotit în valorile sale fundamentate prin normele dreptului penal.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent un sentiment de dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reacții împotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și al autorului acesteia.
Examinând încheierea recurată, curtea constată că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de lege, fiind satisfăcută și condiția prevăzută de art. 5 punctul 1 lit. a din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, considerente pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 5 din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. încheiere - Gh.
jud. fond
dact. 2 ex. 21.02.2008, pc
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
