Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 17/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA NR. 17/
Ședința publică din 13 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Arestul J- A Pitești, împotriva încheierii nr. 18 CC din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 21, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, Baroul A - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art.1403alin. 3 Cod procedură penală, s-a procedat la audierea inculpatului, răspunsurile fiind consemnate în proces verbal ce s-a atașat la dosar.
Potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat -, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat -, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Într-un prim motiv, solicită ca instanța să constate că faptele săvârșite de recurentul- inculpat nu prezintă gradul de pericol pentru a se lua față de acesta măsura arestării. Potrivit art. 136 Cod procedură penală, arestarea preventivă se poate dispune numai în două situații și anume atunci când buna desfășurare a procesului penal o cerere și atunci când inculpatul se sustrage de la urmărirea penală. care întocmește referatul de propunere a arestării trebuie să dovedească aceste două condiții, iar în situația în care acestea nu sunt îndeplinite, nu se poate dispune arestarea preventivă. În speța de față, cele două condiții la care s-a referit nu sunt probate. Trebuie să existe probe că inculpatul constituie un pericol concret. Nu trebuie făcută confuzie între pericolul ca element al infracțiunii și pericolul la care se referă art. 148 lit. Cod procedură penală.
Pe de altă parte, la fila 216 din dosar există procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare, formularea din acesta este incompletă, procurorul fiind obligat de a aduce la cunoștința învinuitului drepturile procedurale pe care acesta le are. Apreciază că formularea din acest proces verbal este trunchiată, încălcându-i-se dreptul la apărare inculpatului, întrucât acesta nu a știut în acel moment dacă are voie să aibă și apărător ales și din oficiu.
Într-o altă ordine de idei, lipsește din dosarul de urmărire penală autorizația interceptărilor telefonice, astfel probele obținute nu pot fi luate în seamă.
În consecință, se solicită de apărătorul inculpatului, admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și, eventual, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Trebuie avut în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare cât și activitatea pe care acesta o desfășoară de barman, precum și faptul că este consumator de droguri și poate în continuare să săvârșească acte materiale de natura celor comise.
De asemenea, reprezentantul parchetului, apreciază că nu s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, fiind respectate dispozițiile art. 171 și următoarele Cod procedură penală.
Recurentul- inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.18 CC din data de 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - în dosarul penal nr-, s-a admis propunerea - BIROUL TERITORIAL ARGEȘ și s-a dispus
arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 04.08.1983 în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești, str. - -, -. A,. 18, jud. A, CNP -, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11.03.2008 și până la 08.04.2008.
În motivarea încheierii, prima instanță a constatat că prin ordonanța nr. 4D/P/11.03.2008 a Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, la data de 10.03.2008, acesta fiind reținut pentru 24 de ore. În fapt, s-a reținut că în perioada ianuarie - martie 2008, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a oferit în schimbul unor sume de bani droguri de risc, respectiv cannabis, învinuitului. S-a mai reținut că la data de 10.03.2008, inculpatul a deținut fără drept 0, 23 grame masă netă cannabis, și a vândut învinuitului 1, 06 grame masă netă cannabis, contra sumei de 180 RON, fiind surprins în flagrant.
S-a apreciat ca fiind întemeiată propunerea procurorului, de a se dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, deoarece, în speță este îndeplinită atât condiția cerută de art.143 Cod pr.penală, în sensul că există probe că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, cât și cerința art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, și anume că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În legătură cu acest ultim aspect, s-a susținut că pericolul pentru ordinea publică este probat de însăși persoana inculpatului, care el însuși este consumator de droguri și lucrează ca barman, existând pericolul să continue să ofere droguri, fie spre vânzare, chiar fără bani, așa cum el însuși arată că a mai procedat.
În fine, în legătură cu scopul măsurilor preventive, stabilit de art.136 Cod pr.penală, s-a apreciat că măsura propusă de procuror se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
În concluzie, în baza art.149/1 alin.9 din Codul d e procedură penală, s-a admis propunerea și potrivit alin.10 din același text de lege s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11.03.2008 și până la 8.04.2008.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul care prin apărătorul ales a solicitat cercetarea în stare de libertate deoarece, nu există probe în sensul că el constituie un pericol public. S- mai susținut că formularea din procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii este incompletă în sensul că nu rezultă dacă procurorul a adus la cunoștința inculpatului că are dreptul să-și angajeze și apărător ales și că din dosarul de urmărire penală lipsește autorizația dată de judecător referitor la interceptarea convorbirilor telefonice.
În ultimul cuvânt, inculpatul a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.3856alin.ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art.1491alin.1 din Codul d e procedură penală " procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art.148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Alineatul 10) al textului de lege susmenționat prevede că dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în alin.1) judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată care nu poate depăși 30 de zile.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că la data de 11 martie 2008, instanța de fond - reținând că sunt îndeplinite cerințele art.143 din Codul d e procedură penală, text de lege la care face trimitere art.1491din același cod și care reglementează " arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale" -, a dispus arestarea preventivă a inculpatului ( recurentul din prezenta cauză) pentru comiterea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004, pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la 11.03.2008 până la 8.04.2008.
Temeiul juridic al arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală și anume că, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din procesele-verbale în care este consemnat rezultatul interceptării convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul-recurent, din declarațiile martorilor, din procesul-verbal întocmit cu ocazia surprinderii în flagrant a recurentului în timp ce vindea învinuitului cantitatea de 3 gr. cannabis în schimbul sumei de 180 RON și, nu în ultimul rând, din declarațiile inculpatului rezultă că în cauză sunt probe și indicii temeinice în sensul art.143 din Codul d e procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit fapta pentru care este în prezent cercetat.
Pe de altă parte, infracțiunea prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu modificările ulterioare pentru care inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv este pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 la 15 ani, astfel că prima condiție cerută de art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală și care așa cum am arătat a constituit temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive a inculpatului este îndeplinită ( în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată trebuie să fie închisoarea mai mare de 4 ani).
Cu privire la cea de a doua condiție cerută de art.148 lit.f) ( să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică), curtea constată că și aceasta este îndeplinită. Așa cum reținut instanța de fond, pericolul concret pentru ordinea publică este probat de însăși persoana recurentului-inculpat care este el însuși consumator de droguri și care potrivit recunoașterii sale, în calitate de barman a oferit droguri spre vânzare, chiar și fără bani, activitate ce nu este exclus a o desfășura și în continuare ( date fiind modul și împrejurările în care se reține că a comis fapta de săvârșirea căreia este bănuit) în cazul în care ar fi pus în libertate.
Prin urmare, prima critică adusă încheierii este neîntemeiată, cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Celelalte critici arătate de recurent prin apărătorul său ales și anume formularea incompletă din procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare, întocmit de procuror, respectiv lipsa din dosarul de urmărire penală a autorizației în baza căreia s-a efectuat interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat, exced obiectului
recursului de față care este limitat la verificarea îndeplinirii condițiilor legale cerute de textele de lege ce reglementează arestarea preventivă, inculpatul având posibilitatea să le invoce în fața instanței care soluționează fondul cauzei.
În consecință, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.146, 148 lit.f), art.1491din Codul d e procedură penală, cum și cele ale art.5 paragraful 3 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, recursul formulat de inculpatul se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit disp.art.38515pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.08.1983 în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești, str. - -, -. A,. 18, jud. A, împotriva încheierii nr.18/CC din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:
24.03.2008.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Dumitru
