Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 17/2009

Ședința publică de la 22 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 3: Marius Aurel

Grefier Creța

Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba - reprezentat - Procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul încheierii penale nr. 16 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală și încheierii penale din data de 18 iunie 2009 pronunțată de același tribunal în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - personal în stare de arest în cadrul IPJ S și asistat de avocat ales.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care,

Conform dispozițiilor art. 385 alin. 1 ind. 1 cod pr. penală, a jurisprudenței CEDO cauza Tierce c/a, precum și recomandarea Consiliului Europei - Serviciul de executare, instanța pune în vedere inculpatului dreptul acestuia de a fi ascultat de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs pune în vedere inculpatului prevederilor dispozițiilor art. 70 cod pr. penală, respectiv dreptul la "tăcere", precum și aspectul că dacă consimte să fie ascultat, tot ceea ce va declara, va putea fi folosit împotriva lui în soluționarea prezentei cauzei.

Recurentul arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs și își rezervă dreptul la tăcere.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul ales al inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii DIICOT. Arată că inculpatul a fost angajat ca și om de ordine în barul iar în momentul în care a constatat că nu avea carte de muncă a plecat. Singurului lui contact cu restul inculpaților a fost în cadrul raporturilor de muncă iar unele infracțiuni de care este acuzat s-au reținut din eroare în sarcina lui. Pentru infracțiunile de lipsire de libertate, loviri și ultraj s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale prin urmare nu există infracțiunea respectivă. Acest dosar în care s-a dat soluția menționată a fost dat spre analiză DIICOT în data de 22.05.2006. La fel s-a întâmplat și în dosarul 3563/P/2007. Consideră că pentru a se redeschide aceste dosare trebuie să existe probe noi și nu s-a respectat principiul de nevinovăție. În ceea ce privește infracțiunea de lovire, partea vătămată a dat declarații că s-a împăcat și nu are alte pretenții. De asemenea inculpatul nu a participat la încăierarea de la s și de mai bine de un an nu a mai avut relații cu grupul, chiar mai mult inculpatul a fost agresat de ceilalți inculpați.

Se poate observa că parchetul reține un număr mai mare de infracțiuni față de un număr mai mare de inculpați și referitor la șantaj nu îl menționează și pe și nu se spune în ce constă șantajul. Consideră că este vorba de o eroare gravă a DIICOT. Amenințarea victimelor nu a fost făcută de către inculpatul el neavând nici un amestec.

Principiul este judecarea în stare de libertate și doar în mod excepțional judecarea în stare de arest. La fila 17 din încheiere se arată că inculpatul s-a dezis de grup și nu se reține nimic în sarcina acestuia. O eventuală sustragere este în afara oricărei discuții deoarece el s-a predat singur când a aflat de mandatul de arestare.

Nu trebuie neglijat nici faptul că este în relații de dușmănie cu ceilalți membrii ai grupului.

Reprezentanta DIICOT arată că se face o eroare asupra autorității de lucru judecat: neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d nu constituie o hotărâre definitivă și irevocabilă și această soluție poate fi infirmată oricând de către procurorul ierarhic superior ceea ce s-a întâmplat acum.

În sarcina inculpatului s-au reținut infracțiunile de lipsire de libertate, 3 infracțiuni de șantaj, 6 infracțiuni de lovire și alte violențe care s-au agravat, o infracțiune de distrugere, ultraj.

Gruparea s-a constituit în jurul oamenilor de ordine de la barul. Pedeapsa pentru ce mai mare parte a infracțiunilor este mai mare de 4 ani. În speță este vorba de infracțiuni comise cu mare brutalitate de către grupuri. că fiecare persoană care este scoasă din mediul infracțional nu mai are aceeași brutalitate. De la inculpați s-au ridicat obiecte contondente: săbii, bâte.

În concluzie, solicită respingerea recursului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că el nu are nici o vină, a venit de bună voie și a fost abuzat de către ceilalți inculpați.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 16 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în ds. nr- s-a admis propunerea formulată de DIICOT- Serviciul Teritorial Alba și s-a dispus, printre altele, în baza disp. art. 149/1 rap. la art. 148 lit. b), c) și f) Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și al lui, născut la data de 01.12.1987 în mun. S, jud. S, pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului nr. 50/2009.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către Tribunalul că prin propunerea înregistrată sub ds. nr-, DIICOT- Serviciul Teritorial Albaa solicitat luarea măsurii arestării preventive împotriva mai multor inculpați, pe o perioadă de 29 și, respectiv, 30 de zile, printre care și inculpatul, motivându-se că acesta este acuzat de comiterea mai multor infracțiuni, respectiv, constituirea unui grup organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, lipsirea de libertate prev. de art. 189 al. 1, 2 și 5 Cod penal ( față de ), șantaj prev. de art. 194 al. 1 Cod penal ( față de, -, ), lovirea și alte violențe prev. de art. 180 al. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal ( față de, -, ), disptrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal ( față de ), ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, portul fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire prev. de art. 1 teza I din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 1, 2 și 3 rap. la art. 258 Cod penal ( față de ), toate cu aplicarea dis. art. 33 lit. a) Cod penal, infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de numitul inculpat prin ordonanțele din 5 iunie 2009 și 10 iunie 2009.

În fapt, s-a reținut în propunerea de arestare preventivă că în cursul anilor 2007, 2008 și 2009, până în prezent, mai multe persoane rămase în libertate după destructurarea unor grupuri infracționale organizate, ex. gruparea și/sau liberate din penitenciar după executarea unor pedepse privative de libertate, precum și alte persoane cunoscute ca făcând parte din "lumea interlopă" din Mun. S, ex. gruparea constituită în zona barului "", s-au unit într-o singură grupare de dimensiuni foarte mari (aproximativ 40-50 pers.), care și-a propus ca scop obținerea supremației în cadrul cluburilor de noapte, barurilor și sălilor de jocuri de noroc din S, scop pentru realizarea căruia membrii grupării au săvârșit o multitudine de fapte antisociale, cu violență, creând în mod deliberat, un sentiment pronunțat de teamă, chiar teroare în rândul patronilor cluburilor, barurilor și sălilor de jocuri de noroc, clienților acestora și agenților de pază ai acestor societăți. Atingerea acestui obiectiv, avea ca și scop final obținerea prin șantaj, în mod mascat, de importante sume de bani cu titlu de taxă de protecție și chiar săvârșirea de tâlhării, a căror sesizare nu era făcută de persoanele vătămate din cauza sentimentului de teamă creat și precizat anterior, ori persoanele vătămate erau determinate să-și retragă plângerile depuse sau își modificau declarațiile din același motiv.

O caracteristică a acestei grupări, este faptul că este dinamică, atât în ceea ce privește membrii acesteia - care sunt reînnoiți prin atragere de noi persoane și eliminarea celor care fac opoziție sau atentează la poziția liderilor, cât și în ceea ce privește plaja de infracțiuni săvârșite, care este într-o continuă diversificare (extindere), funcție de oportunitățile obținerii de venituri și realitățile sociale.

Tot în acest sens, este de precizat că o parte din membrii grupării s-au dezis de acțiunile infracționale ale acestora și deși au participat la săvârșirea unor fapte antisociale, în final au părăsit gruparea ocazie cu care și-au atras reacții violente din partea membrilor acesteia, așa cum este cazul numiților, și.

Până în prezent, dintre membrii grupării, următoarele persoane au fost identificate ca reprezentând nucleul acesteia:, zis, zis, zis, C zis, G zis, zis, zis și zis. Despre acest nucleu există probe și informații că mențin legătura, prin telefon, în penitenciar, cu și alți membrii ai grupării acestuia încarcerați în prezent. Dintre actualii lideri ai grupării precizate, putem enumera, așa cum reiese din probatoriul administrat până în prezent:, zis și C zis.

Dintre infracțiunile comise de membrii acestei grupări, identificate și probate până în prezent, în ce-l privește pe inculpatul au fost enumerate:

Săvârșirea unor infracțiuni de lipsire de libertate, lovire și ultraj contra bunelor moravuri, de către, zis, zis, și G zis, în dauna persoanei vătămate, constând în aceea că, în 12.04.2008 în jurul orei 22.00, susnumiții au lovit partea vătămată în mod repetat cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 6-7 zile termen de îngrijiri medicale și au obligat-o prin violență și amenințare să urce cu ei în mașină, lipsind-o de libertate o perioadă de aproximativ 2 ore. În toată această perioadă numitul a fost lovit și amenințat cu moartea și bătaia de către învinuiți, amenințări care au fost transmise și aparținătorilor părții vătămate, cu ocazia convorbirilor telefonice avute. În fața barurilor "" și "" din S, urmare faptelor precizate s-au adunat mai multe persoane, martori oculari, care au fost îngrozite de cele întâmplate și care au sesizat organele de poliție și membrii familiei părții vătămate. Numitul a rămas cu sechele psihice post - traumatice, fiind nevoit să-și întrerupă anul școlar, în clasa a XII - a și să părăsească o perioadă lungă de timp, urmând tratament psihiatric;

Săvârșirea unor infracțiuni de port fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire, tâlhărie, lovire, ultraj contra bunelor moravuri și șantaj, de către numiții G zis, zis, zis, zis și, în dauna numiților, și, constând în aceea că, în 21.06.2008, în jurul orei 19.00, numiții G zis, zis și au sustras prin violență telefonul mobil al numitului iar, în 22.06.2008, în jurul orei 20.00, zis, zis și, au lovit cu pumnii și picioarele, un "", precum și cu o sabie pe numiții, și. În urma acestui incident și -, au suferit fiecare leziuni corporale vindecabile în 8-9 zile termen de îngrijiri medicale, iar ceilalți nu au solicitat certificat medico - legal. Și ulterior, - și au mai fost agresați de, zis, zis, G zis și, care au făcut presiuni asupra acestora (amenințări și violențe) pentru a-și retrage plângerea;

Săvârșirea unor infracțiuni de port fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire, lovire, distrugere și purtare abuzivă, de către numiții, zis, zis, și zis, în dauna numitului, constând în aceea că, în seara zilei de 08.06.2008, în jurul orei 23.30, susnumiții l-au lovit cu pumnii, picioarele și o, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 12-14 zile termen de îngrijiri medicale și i-au distrus mai multe subansamble ale autoturismul marca cu nr. SB.06.;

Față de cele arătate, s-a considerat în propunerea de arestare preventivă că există suficiente probe referitoare la gradul de pericol social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, în condițiile în care grupul dovedește o continuă dezvoltare și diversificare a plajei de infracțiuni săvârșite, fiind necesară descurajarea membrilor și celor care doresc să adere la astfel de forme de organizare. Această grupare este concret structurată și foarte cunoscută în mun. S și localitățile din județ (, A, S) iar membrii acesteia sunt foarte agresivi, așa cum o demonstrează și multitudinea faptelor care sunt de o violență extremă.

Astfel, se arată că în cauză se impune arestarea preventivă a inculpaților, întrucât lăsarea acestora în libertate este de natură să creeze o stare de insecuritate și neliniște în cadrul comunității, existând totodată pericolul concret ca, fiind lăsați liberi, inculpații să încerce influențarea persoanelor ce urmează a fi audiate în cauză, pentru ca aceștia să nu îi incrimineze prin declarațiile ce urmează a le formula iar, pe de altă parte să-și continue nestingheriți activitățile infracționale.

Relevant este și faptul că, marea majoritate a inculpaților au refuzat să dea declarații în cauză cu ocazia prezentării pentru audieri, fapt ce denotă practic disprețul acestora pentru lege și organele de urmărire și cercetare penală, însărcinate cu aplicarea acesteia.

Examinând pe fond propunerea de arestare preventivă prin prisma disp. art. 149/1 C.P.P. în raport de materialul probator administrat până în prezent în cauză, Tribunalul a apreciat, în esență, că există indicii temeinice conform art. 68/1 Cpp, respectiv presupunerea rezonabilă că fiecare din inculpații pentru care s-a formulat propunere de arestare, a comis infracțiunile pentru care sunt cercetați. Fapte ce li se rețin în sarcină sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în ce privește lăsarea în libertate a acestora instanța reține că există date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor precum și că aceștia pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni. De asemenea instanța a reținut că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel întrunite cerințele art. 143, 148 lit.b,c, f Cod procedură penală.

Tribunalul a precizat că în propunerea de arestare au fost menționate și alte infracțiuni cum ar fi cele prev. de art. 180, 193,217 Cod penal sau art. 1 teza I din Lg.61/1991 pentru care legea nu prevede pedepse de peste 4 ani și care nu constituie infracțiuni ce pot intra în scopul constituirii unui grup de crimă organizată în sensul Legii 39/2003. Ele au fost totuși menționate întrucât fac obiectul cauzei dată fiind împrejurarea că prezenta cauză este rezultatul conexării mai multor cauze în care au fost implicați în calitate de făptuitori aceleași persoane. Menționarea lor se dovedește utilă pentru a determina cât mai exact contextul creat urmare a activității inculpaților.

Față de aspectele evidențiate mai sus instanța a constatat că sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune măsura arestării cu privire la inculpați, respectiv existența unor indicii temeinice de vinovăție cu privire la comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Cererea procurorului a fost apreciată ca întemeiată sunt toate cele trei temeiuri invocate, prev. de art. 148 alin.1 lit.b,c și f Cod pr. penală.

Prin încheierea penală dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică la data de 18 iunie 2009 de Tribunalul Alba - Secția penală în ds. nr- s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 50/2009 emis la data de 11 iunie 2009 pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 18 iunie 2009 și până la data de 17 iulie 2009 și înmânarea unui exemplar al mandatului de arestare preventivă inculpatului, încheiere ce face parte integrantă din Încheierea penală nr. 16 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în ds. nr-.

Împotriva Încheierii penale nr. 16 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală și Încheierii penale din data de 18 iunie 2009 pronunțată de același tribunal în dosarul nr- a declarat recurs în termen, inculpatul, solicitând admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Alba în ce-l privește.

În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii DIICOT, motivând că inculpatul a fost angajat ca și om de ordine în barul, că inculpatul s-a dezis de grup, iar unele infracțiuni de care este acuzat s-au reținut din eroare în sarcina lui, iar pentru infracțiunile de lipsire de libertate, loviri și ultraj s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale prin urmare nu există aceste infracțiuni, că prin redeschiderea acestor dosare trebuie să existe probe noi.

Se mai susține că inculpatul nu s-a sustras urmăriri penale, el predându-se singur organelor judiciare.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin.3 Cod pr. pen. cu referire la art. 143, 146, 148 Cod procedură penală, Curtea de apel constată că recursul declarat de inculpatul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

În cauza de față, respectiv în cauza ce formează obiectul ds. nr.2 D/P/2009 inculpatul, este cercetat alături de alți inculpați sub acuza comiterii infracțiunilor de constituirea unui grup organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, lipsirea de libertate prev. de art. 189 al. 1, 2 și 5 Cod penal ( față de ), șantaj prev. de art. 194 al. 1 Cod penal ( față de, -, ), lovirea și alte violențe prev. de art. 180 al. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal ( față de, -, ), distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal ( față de ), ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, portul fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire prev. de art. 1 teza I din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 1, 2 și 3 rap. la art. 258 Cod penal ( față de ), toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) Cod penal,

Prin încheierea penală nr. 16/2009 pronunțată la data de 11 iunie 2009, Tribunalul Alba - Secția penală a dispus, printre altele, arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se că există indicii temeinice conform art. 68/1 Cpp, respectiv presupunerea rezonabilă că fiecare din inculpații pentru care s-a formulat propunere de arestare, a comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, fapte ce li se rețin în sarcină sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în ce privește lăsarea în libertate a acestora instanța reține că există date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor precum și că aceștia pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Această încheiere penală este suspusă actualului control de legalitate urmare a exercitării de către numitul inculpat a căii de atac a recursului.

Examinând considerentele încheierii penale nr. 16/2009, Curtea de Apel constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul au fost art. 143, 146, 148 lit. b), c) și f) Cod pr. penală.

În concret, s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și 148 lit.b), c) și f) Cod pr. pen., și anume există date că inculpatul încearcă în mod direct sau indirect să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni și că există probe privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzută de legea penală pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

1. Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea penală supusă actualului control de legalitate, cum că în actualul stadiu procesual subzistă indiciile temeinice privind presupunerea că inculpatul a comis o faptă penală sancționată de legiuitor cu pedeapsa mai mare de 4 ani, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei.

Deși inculpatul recurent a susținut atât personal cât și prin apărătorul legal că nu există probe sau indicii temeinice că el a comis faptele pentru care este urmărit penal, Curtea examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală apreciază că în cauză sunt întrunite exigențele art. 68/1 Cod procedură penală și ale art. 5 paragraf 1 lit. c) Convenția ( europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO).

În concret, probele administrate în dosar de către organele judiciare relevă existența unor motive plauzibile de a bănui că în cursul anilor 2007, 2008, inculpatul a fost implicat, alături de alți inculpați în constituirea și activitățile unei grupări infracționale organizate care și-a propus ca scop obținerea supremației în cadrul cluburilor de noapte, barurilor și sălilor de jocuri de noroc din S, scop pentru realizarea căruia membrii grupării au săvârșit o multitudine de fapte antisociale, cu violență, creând în mod deliberat, un sentiment pronunțat de teamă, chiar teroare în rândul patronilor cluburilor, barurilor și sălilor de jocuri de noroc, clienților acestora și agenților de pază ai acestor societăți. Atingerea acestui obiectiv, avea ca și scop final obținerea prin șantaj, în mod mascat, de importante sume de bani cu titlu de taxă de protecție și chiar săvârșirea de tâlhării, a căror sesizare nu era făcută de persoanele vătămate din cauza sentimentului de teamă creat și precizat anterior, ori persoanele vătămate erau determinate să-și retragă plângerile depuse sau își modificau declarațiile din același motiv, fapte ce se încadrează în prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, lipsirea de libertate prev. de art. 189 al. 1, 2 și 5 Cod penal ( față de ), șantaj prev. de art. 194 al. 1 Cod penal ( față de, -, ), lovirea și alte violențe prev. de art. 180 al. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal ( față de, -, ), distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal ( față de ), ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, portul fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire prev. de art. 1 teza I din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 1, 2 și 3 rap. la art. 258 Cod penal ( față de ), toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) Cod penal.

Relevante sub acest aspect sunt declarațiile victimei (vol. II - 8-19, 20-22) proces verbal de recunoaștere după planșe fotografice (vol. II- 23), acte medicale ( vol. II- 24-28), declarați de martori -, -, G ( vol. II- 36-41, 43-47, 48-53, 63-67), declarațiile date de numiții: ( vol. III- F, 3, 194, 211-213, 214-218), ( vol. III- 195, 235-241), ( vol. III- 196), proces- verbal de depistare întocmit de organele de jandarmi din cadrul S ( vol. III-188), acte medicale emise pe numele, - ( vol. III- 197, 199), proces verbal de recunoaștere după planșe fotografice ( vol. III- 191-193, 219), declarații de martori:, I ( vol. III- 200, 202-205, 206-208).

Nu mai puțin relevante sub aspectul indicilor temeinicie sunt declarațiile date de inculpatul organelor de anchetă penală, prin care recunoaște într-o oarecare măsură acuzele care i se aduc ( vol. III- 262).

Curtea de Apel observă că în mod corect judecătorul de fond a precizat că în propunerea de arestare au fost menționate și alte infracțiuni cum ar fi cele prev. de art. 180, 217, 250 al. 1, 2 și 3 rap. la art. 258 Cod penal sau art. 1 teza I din Lg.61/1991 pentru care legea nu prevede pedepse de peste 4 ani închisoare și care nu constituie infracțiuni ce pot intra în scopul constituirii unui grup de crimă organizată în sensul Legii 39/2003, ele fiind totuși menționate întrucât fac obiectul urmăriri penale dată fiind împrejurarea că prezenta cauză este rezultatul conexării mai multor cauze în care au fost implicați în calitate de făptuitori aceleași persoane.

Așa fiind, criticile formulate de către inculpatul recurent referitoare la lipsa probelor sau indiciilor temeinice nu sunt fondate, urmând a fi respinse.

2. Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că există date că inculpatul încearcă în mod direct sau indirect să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă și că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni nu pot fi însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele nu au fundamentare faptică în probatoriul cauzei.

Sub acest aspect este de precizat că ultimele acte materiale infracționale de care este acuzat inculpatul au fost comise în luna iunie 2008 și că acesta s-a dezis de activitatea grupului, fapt susținut chiar și de procurorul anchetator în propunerea de arestare preventivă.

3.În ce privește aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală, nu pot fi însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele nu au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și contravin dispozițiilor legale în materia arestării preventive.

Pentru a se realiza cerința înscrisă în art. 148 lit. f) pr. pen. este necesară existența cumulativă a două condiții, respectiv, cea referitoare la pedeapsă, cât și cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.

Potrivit dispozițiilor art.148 Cod pr.penală și art.136 pr.Cod Penal, la alegerea măsurii preventive, judecătorul va ține seama de gradul de pericol social al faptei în raport cu care exista presupunerea rezonabilă că s-au comis de cei vizați.

Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, Curtea reține că, pe lângă limitele de pedeapsă, trebuie să existe probe certe care să releve pericolul social concret pentru ordinea publică, prin existența probelor sigure și neîndoielnice.

opiniei publice nu poate echivala cu un pericol concret pentru aceasta.

Curtea nu poate reține o stare de primejdie ce ar putea fi creată de inculpat, având în vedere datele ce caracterizează persoana acestuia, este tânăr, nu are antecedente penale.

Tot astfel, Curtea apreciază, raportat la împrejurarea că inculpatul s-a prezentat de bună voie la organele de anchetă penală, că procesul penal se poate desfășura în condiții normale cu inculpatul în stare de libertate.

Analizând măsura arestării preventive a inculpatului luată de judecătorul de fond și prin raportare la exigențele art. 5 paragraf 3 CEDO privind cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea apreciază că în cauză luarea acestei măsuri preventive nu este oportună.

Sub acest aspect este relevant a se preciza că într-o practică constantă Curtea ( europeană ) a drepturilor omului a statuat că libertatea persoanei este regula, iar privarea de libertate înainte de condamnare constituie, o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție (, 10 noiembrie 1969,Stogmuller c/ Austriei, Seria A nr. 9).

Analizând cauza în ansamblu, ținându-se seama de circumstanțele concrete ale cauzei și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, se apreciază că tribunalul trebuia să respingă propunerea de arestare preventivă în ce-l privește pe inculpatul recurent.

Față de cele expuse anterior, constatându-se că nu se impunea luarea măsuri arestări preventive față de inculpatul, urmează a se examina dacă nu este cazul a se lua o altă măsură preventivă față de acesta.

În atare situație, în raport cu dispozițiile art. 149/1 al. 12 cod procedură penală rap. la art. 146 al. 11/1 Cod procedură penală și art. 136 cod pr. penală, referitoare la scopul și categoriile măsurii preventive, precum și cu ale art. 145/1 din același cod, referitoare la măsura preventivă constând în obligarea de a nu părăsi țara, se impune a se aprecia că aceasta din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată față de inculpatul, arestarea preventivă nefiind necesară, la dosar existând date din care rezultă că acesta nu se va sustrage urmării penale.

Ca urmare, admițând propunerea de arestare preventivă față de recurentul inculpat prima instanță nu a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 145 și 148 lit.b), c) și f) cod pr. penală și art. 136 cod pr.penal, astfel că încheierile atacate sunt supuse casării, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d) Cod pr. penală.

Așa fiind, se va admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.16 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală și încheierii penale din data de 18 iunie 2009 pronunțată de același tribunal în dosarul nr-, se va casa în parte încheierea penală nr. 16/11.06.2009 numai în ce privește pe inculpatul și în tot încheierea penală din data de 18.06.2009 și se va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba I privind pe inculpatul .

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 50 din 11 iunie 2009 emis de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza disp. art. 149/1 al. 12 cod procedură penală rap. la art. 146 al. 11/1 și art. 145/1 Cod procedură penală se va dispune măsura obligării de a nu țara față de inculpatul .

În baza disp. art. 145¹alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsii țara să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului S conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura ( Tribunalul Alba );

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nicio categorie de arme.

În baza disp. art. 145¹alin. 2 rap la art. 145 al. 1/2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiilor acestora, de persoanele împreună cu care a comis fapta, de martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

În baza disp. art. 145¹alin. 2 rap la art. 145 al. 2/2 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea - credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.

În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală prezenta hotărâre se va comunica inculpatului, Poliției mun. S, Jandarmeriei, Poliției Comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

Se va desemna Poliția mun. S cu supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta decizie.

În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 16 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală și încheierii penale din data de 18 iunie 2009 pronunțată de același tribunal în dosarul nr- și în consecință:

Casează în parte încheierea penală nr. 16/11.06.2009 numai în ce privește pe inculpatul și în tot încheierea penală din data de 18.06.2009 și, rejudecând cauza numai sub acest aspect, respinge propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba I privind pe inculpatul .

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 50 din 11 iunie 2009 emis de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.

Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii penale atacate.

În baza disp. art. 149/1 al. 12 cod procedură penală rap. la art. 146 al. 11/1 și art. 145/1 Cod procedură penală dispune măsura obligării de a nu țara față de inculpatul

În baza disp. art. 145¹alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsii țara să respecte următoarele obligații:

e) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

f) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului S conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;

g) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura ( Tribunalul Alba );

h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nicio categorie de arme.

În baza disp. art. 145¹alin. 2 rap la art. 145 al. 1/2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiilor acestora, de persoanele împreună cu care a comis fapta, de martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

În baza disp. art. 145¹alin. 2 rap la art. 145 al. 2/2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea - credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.

Desemnează Poliția mun. S cu supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta decizie.

În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător

- - - - - -

Cu opinie separată în sensul

respingerii recursului declarat

de inculpat și obligarea la cheltuieli

judiciare către stat

Grefier,

Creța

Motivarea opiniei separate

Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul au fost art. 143, 146, 148 lit. b), c) și f) Cod pr. penală.

Pentru a dispune arestarea preventivă a unui inculpat trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. referitoare la existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și vreunul dintre cazurile prev. la art. 148.C.P.P.

În speță, probele administrate în dosar de către organele judiciare relevă existența unor motive plauzibile de a bănui că în cursul anilor 2007, 2008, inculpatul recurent a fost implicat, alături de alți inculpați în constituirea și activitățile unei grupări infracționale organizate care și-a propus ca scop obținerea supremației în cadrul cluburilor de noapte, barurilor și sălilor de jocuri de noroc din S, scop pentru realizarea căruia membrii grupării au săvârșit o multitudine de fapte antisociale, cu violență, creând în mod deliberat, un sentiment pronunțat de teamă, chiar teroare în rândul patronilor cluburilor, barurilor și sălilor de jocuri de noroc, clienților acestora și agenților de pază ai acestor societăți. Atingerea acestui obiectiv, avea ca și scop final obținerea prin șantaj, în mod mascat, de importante sume de bani cu titlu de taxă de protecție și chiar săvârșirea de tâlhării, a căror sesizare nu era făcută de persoanele vătămate din cauza sentimentului de teamă creat și precizat anterior, ori persoanele vătămate erau determinate să-și retragă plângerile depuse sau își modificau declarațiile din același motiv, fapte ce se încadrează în prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, lipsirea de libertate prev. de art. 189 al. 1, 2 și 5 Cod penal ( față de ), șantaj prev. de art. 194 al. 1 Cod penal ( față de, -, ), lovirea și alte violențe prev. de art. 180 al. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal ( față de, -, ), distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal ( față de ), ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, portul fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire prev. de art. 1 teza I din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 1, 2 și 3 rap. la art. 258 Cod penal ( față de ), toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) Cod penal.

Față de cele arătate, prima condiție referitoare la existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul ar fi săvârșit o faptă penală, este îndeplinită.

În ce privește existența vreunui caz dintre cele enumerate la art. 148.C.P.P. apreciez că în speță există cazul prev. de art. 148 lit. f C.P.P. atât sub aspectul pedepsei prevăzute de lege pentru faptele presupus a fi fost săvârșite de către inculpatul recurent, precum și sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică.

Astfel, gradul de pericol social trebuie raportat la întreg ansamblul faptelor presupus a fi săvârșite de inculpat, modalitatea de săvârșire, rezultatul produs și posibilitatea ca inculpatul - aflat în stare de libertate să îngreuneze mersul cercetării penale.

Față de existența probelor și indiciilor temeinice că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional organizat constituit în vederea săvârșirii unor infracțiuni cu scopul de a obține venituri ilicite, față de împrejurarea că din probele administrate până în prezent a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a participat activ la săvârșirea unor fapte penale, utilizând violența extremă împotriva unor victime pentru a nu fi tras la răspundere penală conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Apreciez că oportunitatea arestării preventive a unui inculpat trebuie examinată, mai ales atunci când inculpatul este acuzat de săvârșirea unor fapte grave într-un grup organizat, în ansamblul faptelor și împrejurărilor efective ale săvârșirii faptelor, a poziției sale în cadrul grupului și nu disparat, dând eficiență numai faptului că anterior nu a mai fost condamnat și că este tânăr.

Prin luarea măsurii arestării preventive față de un inculpat nu se încalcă prezumția de nevinovăție a acestuia ci se urmărește înlăturarea unei stări de pericol pentru comunitate care este firesc îngrijorată că fapte de o asemenea gravitate sunt cercetate cu unii dintre presupușii autori în stare de libertate iar cu alții dintre aceștia în stare de arest preventiv, existând posibilitatea ca starea de pericol produsă de presupușii autori să nu fie înlăturată, tocmai prin aceea că în speță faptele presupus a fi fost săvârșite s-au săvârșit în cadrul unui grup organizat.

Față de cele expuse, apreciez că soluția dispusă de Tribunal în ceea ce privește arestarea preventivă a inculpatului este legală și temeinică iar recursul inculpatului este nefondat.

Judecător,

- -

Președinte:Sanda Trif
Judecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel

#Judecator Sanda Trif

Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia