Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 171/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1242/2009)
ÎNCHEIERE NR. 171R
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr. 10/U/P/22.05.2009, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/25.05.2009, atașată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Recurentul-inculpat precizează că este agent șef la Penitenciarul Giurgiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, întrucât, la dosar, nu există nici o probă în înțelesul art. 143 Cod procedură penală care să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Astfel, dosarul de urmărire penală nu conține decât denunțul și declarația părții vătămate, planșe foto prin care se fixează SMS-le și procese verbale din care nu rezultă că inculpatul ar fi desfășurat o activitate infracțională care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.
Mai mult decât atât, precizează că astfel cum rezultă și din declarațiile inculpatului, acesta a întreținut relații extraconjugale cu partea vătămată timp de 5 ani, soțul părții vătămate cunoscând despre relațiile soției sale cu inculpatul. În atare situație, inculpatul nu avea posibilitatea să o șantajeze pe partea vătămată întrucât nu avea ce să mai divulge.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.148 lit.f teza a-II-a Cod procedură penală, apărarea apreciază că nu sunt întrunite cumulativ cele condiții, în sensul că deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani, lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, în baza art. 149/1 alin.12 Cod procedură penală cu referire la art. 146 alin.11/1 Cod procedură penală să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând să i se interzică inculpatului să ia legătura cu partea vătămată.
Cu privire la datele care caracterizează persona inculpatului, arată că acesta este necunoscut cu antecedente penale, anterior comiterii faptei pentru care este cercetat avea un loc de muncă stabil, fiind agent șef la Penitenciarul Giurgiu, este divorțat, iar prin sentința civilă nr. 5457/30.09.2008 i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul. În dovedirea acestor susțineri depune la dosarul cauzei copie de pe sentința civilă nr. 5457/30.09.2008 pronunțată de către Judecătoria Giurgiu.
De asemenea, arată că inculpatul are în întreținerea sa și pe mama acestuia, are credite de rambursat și suferă de hepatită cronică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, întrucât din materialul probator administrat în cauză există suficiente probe și indicii temeinice în înțelesul art. 143 Cod procedură penală, care conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat. Astfel, din declarația inculpatului, rezultă că acesta a exercitat o presiune asupra părții vătămate, întrucât a amenințat-o pe aceasta din urmă că dacă nu îi va da suma de bani de care avea nevoie, se va duce să-i ceară soțului acesteia.
De asemenea, consideră că și profesia inculpatului, care era agent șef la Penitenciarul Giurgiu, i-a produs părții vătămate o temere și convingerea cu privire la divulgarea adevărului relativ la relația lor, care ar fi avut repercursiuni asupra situației sale familiale.
Având în vedere considerentele expuse în încheierea de ședință atacată, apreciază că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că este jenant că se află într-o asemenea situație, că nu i-ar fi făcut niciodată rău părții vătămate și solicită instanței să-i ofere șansa de a fi cercetat în stare de libertate pentru putea merge din nou la serviciu, să își poată crește copilul și să își dea licența.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.10/UP/2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția penală, în dosarul nr-, în baza art.1491din Codul d procedură penală, a fost admisă, în parte, propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu și în baza art.143, 146, 148 lit. din Codul d procedură penală, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, pe o durată de 15 zile începând cu data de 22.05.2009 până la data de 05.06.2009, inclusiv.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 100 lei a fost avansat din fondurile alocate de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin referatul nr.295/P/2009 din data de 22.05.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a propus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul - agent șef adjunct în cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță G, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin. 2 din Codul penal și pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 7 ani.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub numărul - din 22.05.2009.
În motivarea referatului s-a reținut că, prin convorbiri telefonice repetate și SMS-uri, inculpatul a amenințat-o pe -, din G, cu divulgarea către actualul soț, a relației extraconjugale pe care au avut-o în urmă cu 5 ani, solicitând în schimbul tăcerii, suma de 1.000 EURO, sumă pe care intenționa să și-o însușească în mod injust, fapta constituind infracțiunea de șantaj, prev. de art. 194 al. 2 din Codul penal.
Prin ordonanța nr. 295/P/2009 din data de 22.05.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat.
S-a reținut prin referat că săvârșirea infracțiunii de către inculpat rezultă din: plângerea numitei - din 20.05.2009; declarația numitei - din 20.05.2009; declarație consimțământ, cu interceptarea convorbirilor telefonice inițiate / primite ale postului telefonic ce aparține numitei -, cu nr. 0729 -; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal de predare-primire a sumei de 1.000 EURO cu diverse cupiuri, precum și de marcare chimică cu creion galben fluorescent, inserat cu majuscule cuvântul pe bancnota cu cupiura de 50 EURO cu seria -; proces-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor de diverse cupiuri, în sumă totală de 1.000 EURO, ce au fost folosite la realizarea flagrantului, la infracțiunea de șantaj; planșe fotografice.
S-a susținut că, din probele administrate a rezultat că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 lit. din Codul d procedură penală, întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin aceea că și-ar putea continua activitatea de șantajare a părții vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului în vederea soluționării propunerii de arestare preventivă a inculpatului, instanța de fond a reținut că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Astfel, instanța de fond de a reținut că din coroborarea probelor administrate în cauză până în acest moment respectiv plângerea numitei - din 20.05.2009; declarația numitei - din 20.05.2009; declarația de consimțământ privind interceptarea convorbirilor telefonice inițiate / primite ale postului telefonic ce aparține numitei -, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal de predare-primire a sumei de 1.000 EURO cu diverse cupiuri, precum și de marcare chimică cu creion galben fluorescent, inserat cu majuscule cuvântul "" pe bancnota cu cupiura de 50 EUROcuseria -; proces-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor de diverse cupiuri, în sumă totală de 1.000 EURO, ce au fost folosite la realizarea flagrantului, la infracțiunea de șantaj; planșe fotografice. a rezultat că inculpatul este persoana care a săvârșit fapta pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă.
S-a constatat astfel, că inculpatul a recunoscut, cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală cât și cu ocazia audierii de către judecător, că i-a cerut numitei - suma de 1000 euro dar, a susținut că i-a cerut această sumă în considerarea relațiilor dintre ei și ca o compensație a pagubei suferite pentru faptul că - I-a determinat să cedeze un contract de leasing al unui autoturism cu doar 1000 de euro deși acesta valora mult mai mult, și că pentru aod etermina să-i dea această sumă i-a spus că îi va spune soțului acesteia că au reluat relația, solicitându-i, în cele din urmă, să-i dea suma de 1000 euro cu titlul de împrumut.
De asemenea, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f pr. pen.
Deși s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, tribunalul având în vedere că în faza de urmărire penală s-au administrat majoritatea probelor, infracțiunea fiind flagrantă, a apreciat că nu se impune luarea măsurii pe durata maximă admisă de lege și solicitată de Parchet.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchet.
Curtea, examinând cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuia să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 din Codul d procedură penală, să existe vreunul din cazurile prevăzute de art.148 lit.a-f din Codul d procedură penală și luarea măsurii să fie necesară în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la prima condiție, respectiv cea prevăzută de art.143 rap. la art.681din Codul d procedură penală, analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, nu conferă suficiente indicii temeinice care să justifice presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea de șantaj pentru care este cercetat.
Astfel, Curtea constată că sub aspect probator, în afara declarațiilor părții vătămate, parchetul a menționat în susținerea propunerii de arestare formulate conținutul înregistrării convorbirii purtate în mediul ambiental între inculpat și partea vătămată (redată în cuprinsul notei nr.1.548.901/22.05.2009 aflată la filele 7-8 din dosarul instanței de fond).
Trebuie precizat că nici plângerea părții vătămate și nici declarația de consimțământ privind interceptarea convorbirilor telefonice inițiate / primite ale postului telefonic ce aparține numitei -, nu constituie probe, chiar dacă atât parchetul cât și instanța le-a reținut ca având o astfel de valoare.
Din conținutul înregistrării convorbirii purtate în mediul ambiental între inculpat și partea vătămată rezultă că inculpatul a solicitat suma de bani cu titlu de împrumut, însă, în mod constant, partea vătămată i-a precizat că nu dorește ca suma să-i fie restituită.
Pentru a verifica existența elementului material al laturii obiective a infracțiunii de șantaj, în varianta agravată prevăzută în alin. 2 al art.194 din Codul penal, Curtea ar fi trebuit să constate că există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi constrâns-o pe partea vătămată, prin amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare, și, în acest context, partea vătămată să se comporte așa cum dorește inculpatul, respectiv să dea suma de bani, reprezentând un folos material injust pentru acesta.
Or, din conținutul înregistrării convorbirii purtate în mediul ambiental, singurul mijloc probator care ar fi putut confirma susținerile părții vătămate, nu rezultă că aceasta ar fi fost constrânsă, în modalitatea descrisă anterior, să dea cei 1000 de euro.
Activitatea judiciară de constatare în flagrant a comiterii infracțiunii de șantaj constată că a avut loc remiterea sumei de 1000 de euro, însă înregistrarea convorbirii purtată în mediul ambiental între inculpat și partea vătămată, anterior acestei activități, nu a devoalat existența vreunei constrângeri exercitate asupra părții vătămate. Astfel, deși înregistrarea a fost făcută după momentul sesizării organelor de urmărire penală, respectiv la data organizării constatării în flagrant a infracțiunii, în condițiile în care partea vătămată a condus discuția reiterând cu obstinație că îi va da banii inculpatului și nu vrea să-i fie restituiți, inculpatul, cu aceeași insistență, a cerut bani cu împrumut, fără să o amenințe nici un moment cu darea în vileag a vreunei fapte.
Împrejurarea că inculpatul a afirmat că, în situația în care nu va fi ajutat de către partea vătămată, va cere ajutor soțului acesteia, nu este da natură a convinge instanța de recurs că prin aceasta, implicit, inculpatul ar fi constrâns-o pe partea vătămată să îi dea cei 1000 de euro, din moment ce nu rezultă, în mod explicit, că acesta a amenințat-o cu darea în vileag a unei fapte compromițătoare.
Astfel, nici din declarația inculpatului și nici din înregistrarea convorbirii purtate în mediul ambiental între inculpat și partea vătămată nu rezultă elemente care să evidențieze că inculpatul ar fi condiționat împrejurarea primirii sumei de bani de la partea vătămată de darea în vileag a vreunei fapte compromițătoare pentru aceasta din urmă.
temeinice, în accepțiunea impusă de dispozițiile art.681din Codul d e procedură penală, trebuie să se bazeze pe premise serioase, de natură a furniza date care să conducă la bănuiala că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Totodată, una dintre condițiile prevăzute de art.5 parag.1 lit.c din Convenția europeană, pentru luarea măsurilor privative de libertate este să existe "motive verosimile"de a bănui că o persoană a săvârșit o infracțiune. Prin "motive verosimile", Curtea Europeană a Drepturilor Omului înțelege " motive plauzibile", acestea bazându-se pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci trebuie să convingă un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis o infracțiune.
Or, așa cum s-a demonstrat probele și indiciile prezentate de Parchet nu au avut aptitudinea de a convinge instanța că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Nefiind îndeplinită condiția privind existența unor date suficiente care să justifice presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, Curtea nu va mai analiza dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege pentru arestare preventivă a inculpatului.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul formulat de inculpatul este fondat urmând a fi admis și în consecință, se va dispune casarea încheierii de ședință atacate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Totodată, se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.192 alin.3 din Codul d procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și rejudecând:
Revocă măsura arestării preventive a inculpatului.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau aretat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.SC-03.06.2009/ 13.07.2009
Dact.EA-05.06.2009/2ex
- Sect.Pen. - jud.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Viorica Costiniu
