Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 173/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1240/2009)
ÎNCHEIERE NR.173/
Ședința publică de la 26 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales, împuternicire avocațială nr.-/25.05.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar un înscris din care reiese că în perioada 30.05.-30.06.2009 inculpatul are examen de licență.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea pune în vedere recurentului inculpat prev.art.140/3 alin.3 Cod procedură penală și procedează la ascultarea acestuia.
Recurentul inculpat, ascultat fiind, declară că menține declarațiile anterioare, dat fiind că acestea corespund adevărului.
Arată că nu a pretins nici o sumă de bani, însă denunțătorul era cel care a insistat a-i remite respectiva sumă. A doua zi, denunțătorul a insistat în continuare și chiar i-a introdus o sumă de bani în buzunar; or, dovadă că nu i-a solicitat este faptul că i-a aruncat pe geam.
Regretă cele petrecute și menționează că era cu un alt coleg de serviciu, care nu a fost reținut. Revine și arată că denunțătorul a insistat mult că are probleme, însă i-a spus fără a-i promite ceva, că va încerca să-l ajute. Menționează că denunțătorul i-a oferit circa 8000 euro, pe care inculpatul i-a refuzat, încă din prima zi, arată că și colegul său cunoștea despre insistențele denunțătorului.
Arată că suma de bani a aruncat-o în casă, discuția având loc în curtea casei, precizează că a procedat astfel dat fiind că insistențele denunțătorului au mers până acolo încât mi-a băgat banii în buzunar.
Precizează că toate cele reținute s-au întâmplat până la intervenția organelor de poliție în cadrul flagrantului.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, prin care s-a menținut măsura arestării preventive în ceea ce-l privește inculpat, încheiere pe care o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată că situația relatată de inculpat este cea reală, sens în care este și declarația martorei, care a văzut banii aruncați pe fereastră și, mai mult, precizează că în procesul verbal de constatare a infracțiunii se evidențiază că banii nu au fost găsiți la inculpat. Mai arată că organele de cercetare penală nu au făcut nici o încercare de amprentare a banilor, pentru a se constata dacă aceștia au fost sau nu în mâna inculpatului.
Apreciază hotărârea recurată ca fiind nemotivată, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului, în subsidiar solicită în temeiul art.136 lit.b rap. la 139 Cod procedură penală, a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Precizează că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, de 7 ani lucrează ca funcționar public, a avut un comportament ireproșabil la serviciu, a colaborat cu organele de cercetare.
Consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că teza a II a nu este îndeplinită, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Încheierea pronunțată în data de 21.05.2008 nu este motivată, în sensul că lipsa de raționament exprimată de judecător în cauză prin deducție și numai prin prezumție nu echivalează cu o motivare ci cu o nemotivare.
Menționează că instanța Curții de Apel București, prin decizia 650/R/9.04.2003 a statuat că gravitatea abstractă a faptelor nu este suficientă pentru menținerea unei stări de arest și numai probe concrete că prin lăsarea în libertate a inculpatului, ar putea determina pericol pentru ordinea publică.
În susținerea celor învederate invocă practica judiciară europeană, cauza Letelier versus Franța din 26.06.1991.
Menționează că scopul pedepsei este cel de prevenție, de reeducare, instanța având rolul de a lua măsuri în sensul reeducării inculpaților pentru a fi reintegrați în societate.
Mai arată că față de modalitatea de producere a faptelor se poate aprecia că față de inculpatul din boxă s-a aplicat un tratament discriminatoriu, el fiind arestat, iar colegul său care a ajuns mai repede la mașină, nu.
Solicită a avea în vedere situația de fapt reală, în sensul că în respectivul imobil locuiau 24 de persoane, inculpatul a solicitat potrivit atribuțiilor sale documentele menționând că îi poate amâna legal cu 30 de zile pentru prezentarea acestora, or în această situație denunțătorul, aflându-se în culpă, a înregistrat cu propriul telefon convorbirea, încă de la prima întâlnire.
Arată că din transcrierea înregistrării convorbirilor nu reiese nici un moment că inculpatul ar fi solicitat denunțătorului vreo sumă de bani, sau vreo acceptare a banilor, ci dimpotrivă desistarea inculpatului.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive pentru 29 de zile și pentru egalitate de tratament a se aplica o măsură neprivativă de libertate față de inculpat, în subsidiar solicită a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că instanța de fond în mod corect a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de de mită și trafic de influență, având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii în modalitatea pretinderii și acceptării, luării unei sume de bani, pentru neîndeplinirea unui act ce intra în atribuțiile de serviciu.
Faptul că inculpatul este funcționar public, student la drept, coroborate cu faptele comise, cu privire la care există indicii că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, circumstanțiată negativ inculpatul, motive pentru care apreciază că pentru o bună desfășurare a urmării penale se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Menționează că prin faptele comise inculpatul a periclitat grav ordinea socială, relațiile de serviciu și a adus atingere încrederii cetățenilor în instituția Primăriei sectorului 4
Împrejurarea că a aruncat banii, o apreciază că nu constituie o desistare a activității infracționale și nu trebuie avută în vedere în aprecierea gradului de pericol social concret al faptei comise.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată la dosar nu se află fișa postului inculpatului și, mai mult, acesta a spus denunțătorului că îl va amâna conform prevederilor legale, motive pentru care consideră că latura obiectivă a infracțiunii nu este îndeplinită.
Solicită a se avea în vedere că dacă nu va susține examenul de licență, va trebui să reia ciclul de învățământ de 4 ani.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate și a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr- s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.05.2009 până la data de 18.06.2009, inclusiv.
S-a respins cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, formulată prin apărătorul său, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra propunerii privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, tribunalul constatat următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat să se dispună arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile a inculpatului .
In susținerea propunerii, s-a arătat că față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prev. de art. 254 și art. 257 Cp. cu aplic, art. 33 lit. a Cp.
In fapt, s-a reținut că, la data de 19.05.2009, inculpatul a pretins de la denunțătorul suma de 1000 de EURO, pe care i-a și primit în ziua de 20.05.2009, promițându-i că, în calitatea sa de angajat la Primăria Sectorului 4 B, în cadrul Direcției Inspecție și Control -Serviciul Inspecție Control Construcții, va amâna demolarea unei construcții nelegale. Cu aceeași ocazie, inculpatul 1-a asigurat că a vorbit cu o persoană care are influență asupra doamnei Director a Administrației Fondului Imobiliar, în vederea prelungirii contractului de închiriere pentru imobilul din-, urmând ca, ulterior, să se stabilească cuantumul sumei pretinse pentru acest serviciu.
Din analiza dosarului cauzei s-a constatat că cererea Parchetului este întemeiată, conform art. 149/1 impunându C.P.P.-se arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, există date si indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: denunț, proces - verbal de interceptare a convorbirilor telefonice, procese -verbale întocmite de organele de poliție, declarații martori și declarații inculpați.
Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate.
Cu privire la cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, formulată prin apărătorul său, a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere motivele arătate mai sus.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal, cercetarea sa în stare de libertate și, în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Astfel, s-a arătat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, de 7 ani lucrează ca funcționar public, a avut un comportament ireproșabil la serviciu, a colaborat cu organele de cercetare. Ca atare, nu sunt îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai criticat hotărârea recurată prin prisma faptului că nu este motivată. Tot astfel, s-a arătat că, față de modalitatea de producere a faptelor, se poate aprecia că față de inculpat s-a aplicat un tratament discriminatoriu, el fiind arestat, iar colegul său, nu.
S-a mai solicitat a se avea în vedere situația de fapt reală, în sensul că în respectivul imobil locuiau 24 de persoane, inculpatul a solicitat documentele potrivit atribuțiilor sale, menționând că îi poate amâna legal cu 30 de zile pentru prezentarea acestora, or, în această situație denunțătorul, aflându-se în culpă, a înregistrat cu propriul telefon convorbirea, încă de la prima întâlnire. Din transcrierea înregistrării convorbirilor nu reiese nici un moment că inculpatul ar fi solicitat denunțătorului vreo sumă de bani, sau vreo acceptare a banilor, ci dimpotrivă desistarea inculpatului.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată,în majoritate, că recursul este întemeiat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și există, corespunzător, vreunul din cazurile arătate la literele a-
În speță, probele administrate până în prezent (denunțul martorului, procesele verbale de interceptare a convorbirilor purtate în mediu ambiental între denunțător și inculpat, declarațiile inculpatului, procesul verbal de constatare a infracțiunii etc.) susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, fiind așadar întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală, cum corect a reținut judecătorul fondului. Deși inculpatul, prin apărător, a invocat faptul că s-ar fi desistat, această împrejurare nu este dovedită, cel puțin la acest moment procesual, de probatoriul cauzei.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, acesta prevede două condiții ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani și să existe probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este evident respectată în cauză, câtă vreme atât infracțiunea prev. de art.254 Cod penal, cât și cea prev. de art.257 Cod penal sunt pedepsite cu închisoarea mai mare decât cuantumul obligatoriu, de 4 ani.
Referitor la cea de a doua condiție, Curtea constată că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat unele criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune. Astfel, se au în vedere mai multe aspecte, printre care circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamentaîn mod singularmăsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedea dacă și în ce măsură se justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Or, în speță, fără a nega impactul deosebit pe care îl au infracțiunile "de corupție", trebuie totuși remarcat faptul că modalitățile și împrejurările concrete în care se pretinde că s-au comis faptele nu relevă un grad de pericol social suficient de ridicat pentru a determina în rândul opiniei publice o reacție negativă, acel sentiment de insecuritate de care s-a făcut vorbire mai sus. Aceasta cu atât mai mult cu cât datele ce caracterizează persoana inculpatului (tânăr, necunoscut cu antecedente penale, cu un loc de muncă onorabil, cu o familie organizată) sunt unele vădit favorabile, care nu reflectă o periculozitate deosebită a acestuia ori riscul săvârșirii de noi infracțiuni, ci conduc mai degrabă spre concluzia că săvârșirea faptelor a constituit un accident izolat.
Pe de altă parte, alegerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu se justifică nici prin prisma dispozițiilor art.136 alin.8 Cod procedură penală; astfel, în raport de scopul măsurii preventive (astfel cum este definit de art.136 alin.1 Cod procedură penală), dar și de celelalte criterii mai sus analizate (gradul de pericol social concret al infracțiunilor, datele ce caracterizează persoana inculpatului), luarea celei mai severe dintre măsurile preventive apare ca excesivă.
În cauză, Curtea constată că buna desfășurare a procesului penal este pe deplin asigurată prin luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 Cod procedură penală, măsură ce presupune o serie de obligații în sarcina inculpatului.
Ca atare, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa încheierea recurată și, rejudecând:
În baza art.140/3 alin.7 Cod procedură penală va revoca măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 149/1 alin. 12 corob. cu art. 146 alin. 11/1 Cod procedură penală va dispune față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul B, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de
judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție în raza căreia își are domiciliul
conform programului de supraveghere întocmit de organul de
poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului care
dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de
arme;
- să nu se apropie de martorul denunțător
și nici de învinuitul.
În baza art. 145 alin.3 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În majoritate,
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de consiliu de la 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Casează încheierea recurată și, rejudecând:
În baza art.140/3 alin.7 Cod procedură penală revocă măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 149/1 alin. 12 corob. cu art. 146 alin. 11/1 Cod procedură penală dispune față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de
judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție în raza căreia își are domiciliul
conform programului de supraveghere întocmit de organul de
poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului care
dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de
arme;
- să nu se apropie de martorul denunțător
și nici de învinuitul.
În baza art. 145 alin.3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 26.05.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
OPINIE SEPARATĂ
În ceea ce privește întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, se apreciază că în mod evident pentru infracțiunile cercetate, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică este dedus din natura faptei cercetate, rezonanța socială a acesteia în opinia publică, atitudinea inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii și în raporturile cu denunțătorul, deduse din probatoriile administrate, inclusiv din interceptarea convorbirilor purtate în mediul ambiental. Din perspectiva circumstanțelor personale, relevant mai este și faptul că inculpatul are studii juridice și, ca urmare, o reprezentare riguroasă a consecințelor unei fapte prevăzute de legea penală, aspect ce nu a constituit o frână în rezoluția sa infracțională.
În ceea ce privește rezonanța unei astfel de fapte în opinia publică este de subliniat faptul că infracțiunile de corupție presupun o tulburare însemnată a încrederii în autoritățile publice, iar măsura preventivă este aptă să restabilească credința în eficiența aparatului căruia inculpatului îi aparținea și să asigure deopotrivă buna desfășurare a procesului penal.
Judecător
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Andreea Cioată, Niculina
