Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 189/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR- ( 1371/2009)

ÎNCHEIEREA NR.189/

Ședința publică din 11 iunie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea

JUDECĂTOR 2: Adriana Băjan

JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu

GREFIER - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .

Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată în stare de arest și asistată de avocat și avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Întrebată fiind, recurenta inculpată arată că își menține declarațiile date și nu mai are alte precizări de făcut.

Apărătorul recurentei inculpate, avocat, consideră necesară prezența tatălui inculpatei având în vedere că aceasta este minoră.

Reprezentantul parchetuluiconsideră că nu se impune prezența tatălui inculpatei,nefiind o judecată în fond a cauzei.

Curtea, apreciază că nu este necesară citarea tatălui inculpatei, nefiind o judecată a cauzei pe fond, ci privește o măsură preventivă.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Apărătorul recurentei inculpate, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea inculpatei în stare de libertate, considerând că aceasta nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, să nu se confunde pericolul generic cu pericolul concret al faptei comise. La momentul la care și-a ucis mama, inculpata nu știa că este copil înfiat și nu aceasta a fost motivația pentru care a ucis. a avut un conflict în timp îndelungat cu mama sa. Nu a avut intenția să-și ucidă mama, a vrut doar să o sperie să nu o mai bată. A fost arestată și nu i s-a dat posibilitatea să termine școala, deși mai erau două săptămâni. Consideră că arestarea în acest moment distruge o viață mai mult decât ar distruge o condamnare.

Apărătorul recurentei inculpate, avocat, având cuvântul, solicită a se reține faptul că inculpata trăia într-o familie dezorganizată în care mama își bătea în mod constant fata pe fondul consumului de alcool. Consideră că măsura arestării preventive nu se impune având în vedere faptul că mai avea o săptămână și termina un an de studii și putea fi lăsată să-și termine aceste studii. De asemenea, solicită a se ține cont de faptul că este vorba despre un copil, iar măsura de arest este o măsură cu caracter excepțional.

În principal, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea inculpatei în stare de libertate.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpată, ca nefondat. Sub aspectul indiciilor prevăzute de art.143, consideră că în cauză există indicii certe că inculpata a avut discernământ și a avut posibilitatea de apreciere. Sub aspectul condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciază că inculpata prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu se impune punerea în libertate a inculpatei. A nu uza de măsuri preventive în astfel de situații, consideră că ar fi un fel de autorizație pentru astfel de comportamente.

Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, arată că dorește să-și continue studiile și să fie alături de tatăl său.

CURTEA

Asupra recursului penal de față.

Prin încheierea de ședință din 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr- s-a admis propunerea Parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei minore pe o perioadă de 14 zile, respectiv de la 4.06.2009 până la 17.06.2009.

Inculpata este acuzată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.174 - 175 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. din Codul penal.

În fapt s-a reținut că inculpata în vârstă de 15ani, în seara zilei de 9.03.2009, acționând cu premeditare în locuința de domiciliu, i-a aplicat lovituri de toporișcă la nivelul capului mamei sale, victima, provocându-i grave leziuni traumatice craniene care au determinat decesul.

Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că aceasta a avut discernământul păstrat în raport de fapta comisă.

Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite prev.art.148 lit.f Cod procedură penală și există pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatei.

Inculpata în declarațiile date recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata care solicitat să fie judecată în stare de libertate, motivând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dorește să își termine anul școlar.

Analizând recursul inculpatei, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.

În cauză există indici temeinice din care rezultă vinovăția acesteia, inculpata recunoscând comiterea infracțiunii, recunoaștere care se coroborează cu declarațiile martorilor și cu procesele-verbale încheiate de organele de poliție.

Arestarea preventivă a inculpatei este justificată având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise și modalitatea de săvârșire a infracțiunii.

Este adevărat că inculpata este minoră iar arestarea preventivă în cazul minorilor trebuie să intervină în situații cu totul deosebite, dar în prezentul dosar ne aflăm într-o situație care impune arestarea preventivă, având în vedere gravitatea deosebită faptei comise.

Lăsarea în libertate a inculpatei ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică prin starea de insecuritate ce s-ar produce în societate.

Susținerile inculpatei că era în relații tensionate cu victima, chiar dacă ar fi adevărate, nu pot justifica fapta de crimă comisă și nici nu pot duce la lăsarea acesteia în libertate.

Nu este de neglijat nici faptul că urmărirea penală impune menținerea stării de arest, având în vedere probele care mai trebuie administrate.

Nici afirmațiile inculpatei că este elevă și dorește să își termine anul școlar nu pot determina cercetarea acesteia în stare de libertate, raportat la gravitatea deosebită a faptei comise.

Așa fiind, în cauză sunt îndeplinite prev.art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală, arestarea preventivă fiind justificată iar încheierea recurată este legală și temeinică și nu se impune casarea acesteia.

Recurenta inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.

Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red./ dact.2 ex./16.06.2009

Președinte:Dumitru Mirancea
Judecători:Dumitru Mirancea, Adriana Băjan, Elena Ursulescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 189/2009. Curtea de Apel Bucuresti