Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință nr- din 24.05.2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 109/03.06.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar un set de acte medicale privind starea de sănătate a părinților inculpatului (bilete de ieșire din spital, scrisoare medicală) și o caracterizare emisă de Primăria com. L, acte despre care a făcut vorbire la instanța de fond la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă.
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul formulat.
CURTEA aduce la cunoștință recurentului inculpat dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul să nu dea nici un fel de declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
S-a ascultat recurentul inculpatul încheindu-se proces-verbal care s-a atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că în cauză s-a declarat recurs împotriva încheierii din 24.05.2008, prin care s-a admis cererea Parchetului de arestare preventivă a inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor.
Consideră că inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate, chiar dacă este cercetat pentru o infracțiune deosebit de gravă, având în vedere împrejurările în care acesta a săvârșit fapta, respectiv pe fondul unei puternice tulburări, a unei indignări deosebite, a tensiunii create atunci când și-a văzut tatăl care fusese lovit de către partea vătămată. Precizează că fapta a fost comisă în aceeași zi în care tatăl inculpatului a fost lovit de către partea vătămată și că în încheierea din 24.05.2008 s-a consemnat în mod greșit că apărătorul inculpatului a susținut că partea vătămată l-a lovit pe tatăl inculpatului cu două zile înainte de comiterea faptei. De asemenea, în mod greșit s-a consemnat și faptul că chiar reprezentantul Parchetului a susținut că inculpatul a săvârșit fapta după două zile de la conflictul dintre tatăl său și partea vătămată.
Arată că, urmare faptului că tatăl său fusese lovit de către partea vătămată, inculpatul s-a dus să-i aplice acesteia o corecție. Inițial, inculpatul s-a dus acasă la partea vătămată, unde era doar fiul acesteia, care nu știa ce se întâmplase pe câmp între tatăl său și tatăl inculpatului. L-a întrebat unde este tatăl său, nu l-a găsit și, nervos, tulburat pentru că își văzuse tatăl care a ajuns acasă plin de sânge, a spart geamul unui garaj care dădea în stradă. -l acasă, inculpatul a plecat să îl pe partea vătămată. Important de reținut este faptul că inculpatul a plecat neînarmat, nu a luat de acasă cuțit, topor sau un alt obiect. Consideră că, dacă avea intenția să o omoare pe partea vătămată inculpatul s-ar fi înarmat. Pe drum inculpatul a găsit acea și s-a întâlnit cu partea vătămată, care i-a aplicat și lui lovitură. Inculpatul fiind mai tânăr, mai în putere, a luat sapa și a lovit-o pe partea vătămată cu, nu cu tăișul, așa cum l-a lovit partea vătămată pe tatăl său.
La momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, atunci când a fost audiat inculpatul, a susținut că sunt indicii, probe care pot conduce la concluzia că în sarcina inculpatului poate fi reținută scuza provocării. Reprezentantul Parchetului a susținut că nu se poate reține scuza provocării pentru că inculpatul a săvârșit fapta după două zile de la conflictul dintre tatăl său și partea vătămată, astfel că nu mai exista acea stare de tulburare. Menționează încă o dată că în mod greșit s-a reținut că fapta a fost săvârșită la două zile de la conflictul dintre partea vătămată și tatăl inculpatului. Precizează că tatăl inculpatului a fost lovit pe data de 20 mai și că în aceeași zi, la puțin timp după ce tatăl său a ajuns acasă, inculpatul a reacționat în acest fel. În aceste condiții și apreciind că se poate reține scuza provocării, invocă decizia 4038 /2005 a ÎC. - Secția Penală, în care se arată că reținerea circumstanței atenuante a provocării nu poate fi condiționată de săvârșirea infracțiunii într-un anumit interval de timp de la comiterea actului provocator.
Având în vedere aceste condiții și situația familială deosebită pe care o are inculpatul, în sensul că este singurul susținător al familiei sale, că ambii părinți sunt bolnavi, că a avut o comportare excepțională anterior săvârșirii faptei, consideră că acesta poate fi cercetat și judecat în stare de libertate, pentru a-și putea restabili situația familială.
Solicită admiterea recursului, să se respingă cererea de arestare preventivă și să se înlocuiască această măsură cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara până la soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24.05.2008 este nefondat și solicită să fie respins, ca atare.
Fără a contesta existența unor indicii privind tulburarea în care a acționat inculpatul la momentul săvârșirii faptei, totuși, trebuie să se aibă în vedere faptul că infracțiunea reținută în sarcina sa este deosebit de gravă. Practic, este una dintre cele mai grave infracțiuni reglementate de legislația penală română: infracțiune contra vieții.
Nu se justifică modul violent în care a acționat inculpatul, cu atât mai mult cu cât din actele existente la dosar și depuse astăzi de apărătorul inculpatului ar apărea că acesta ar fi o persoană liniștită și fără probleme în trecut. Modul violent în care a acționat la data săvârșirii faptei anulează acest comportament deosebit, așa cum a fost invocat în apărare, și duce la concluzia că prin modul în care a acționat inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Consideră că trebuie avută în vedere și vârsta părții vătămate și faptul că violența deosebită cu care a acționat inculpatul a determinat leziuni deosebite pe care le-a suferit partea vătămată. Din actele dosarului rezultă că partea vătămată încă se află în comă profundă și nu se știe dacă va supraviețui loviturii aplicate de inculpat.
Solicitarea de a se constata că inculpatul nu a plecat cu intenția de a ucide poate fi primită, dar nu aceasta are relevanță în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, ci modul în care s-au întâmplat evenimentele la fața locului.
Având în vedere considerentele arătate și apreciind că judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a respectat dispozițiile prevăzute de art. 1491și următoarele din Codul d e procedură penală, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și, în baza art. 1491Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, de la 24.05.2008 până la 21.06.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, inculpatul este acuzat că la data de 20.05.2008, pe fondul unei altercații spontane, a lovit pe partea vătămată, cu o sapă în zona capului, cauzându- grave leziuni cranio-cerebrale, stare de comă profundă, leziunile punând în primejdie viața părții vătămate.
Măsura arestării preventive este o măsură de excepție și se dispune în cazul infracțiunilor grave, când există suficiente indicii de vinovăție și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar pune în pericol ordinea socială.
S-a apreciat că în cauză fapta inculpatului este deosebit de gravă, fiind infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 Cod penal în referire lka art. 174 Cod penal, este pedepsită cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul social rezultă din natura și gravitatea faptei comise de inculpat, din impactul negativ produs de faptă în comunitatea locală, din starea părții vătămate.
Partea vătămată este o persoană cu vârsta înaintată - 76 ani, iar după intervenția chirurgicală Acesta nu a dat semne de revenire la o stare de sănătate normală, fiind în continuare în stare de comă profundă, cu șanse relativ scăzute de supraviețuire.
La dosar sunt indicii suficiente de vinovăție, acestea rezultând din declarațiile martorilor, raport medico-legal, planșe foto, coroborate cu declarațiile relativ sincere date de inculpat.
Audiat și în fața instanței, inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată în zona capului cu o sapă, dar a arătat că a fost provocat de către aceasta.
În continuare organele de urmărire penală vor trebui să verifice susținerile inculpatului, conform cărora a lovit partea vătămată deoarece aceasta l-a provocat prin atitudinea sa violentă, iar pe de altă parte se va stabili dacă locul comiterii faptei este un "loc public" în sensul prev. de art. 152 din Codul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului inculpatul a arătat că nu a avut intenția de a ucide pe partea vătămată, ci a dorit doar să-i dea o corecție întrucât în aceeași zi tatăl său a fost lovit de partea vătămată.
A mai arătat inculpatul că fapta a fost comisă pe fondul unei puternice tulburări, sens în care s-ar impune reținerea scuzei provocării.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că la dosarul cauzei există probe și indicii temeinicie, respectiv: declarațiile martorilor, raportul de constatare medico-legală, care conduc la presupunerea că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Așa cum a reținut și instanța de fond, față de inculpat sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât:
- fapta pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea de tentativă la omor, este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală);
- la dosarul cauzei există probe certe - arătate mai sus - care conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală).
Această din urmă concluzie rezultă și din gravitatea faptei presupus a fi comisă de inculpat, din modalitatea săvârșirii, din urmarea produsă și din atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei.
Susținerea inculpatului, în sensul că s-ar impune reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante vizând scuza provocării nu impune lăsarea sa în libertate. în vedere în acest sens atât cadrul procesual și obiectul cauzei prezente, cât și împrejurarea conform căreia dispozițiile legale în materie nu interzic luarea măsurii arestării preventive în condițiile reținerii disp. art. 73 lit. b Cod penal.
Față de disp. art. 136 Cod procedură penală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatului în stare de arest, nefiind oportună luarea unei alte măsuri preventive.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 209.09.1981 în T, județul G, CNP -, domiciliat în comuna L, județul G, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință nr- din 24.05.2008 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - - - - -
Grefier,
Red. -/06.06.2008
Tehnored. 2 ex./09.06.2008
Fond: Al.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
