Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul formulat.
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar acte în circumstanțiere, respectiv un număr de trei caracterizări.
CURTEA aduce în discuție dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul are dreptul, în acest recurs, să dea o declarație, de asemenea, are dreptul să nu dea nici o declarație, iar în cazul în care dorește să dea declarație, tot ceea ce va declara va putea fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat precizează că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat precizează că menține în totalitate concluziile puse la instanța de fond și solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte:
Inculpatul B este la primul impact cu legea penală, neavând antecedente penale, fapt ce demonstrează că acesta a avut o conduită bună în societate și în familie, aspecte care rezultă din fișa de cazier și din actele în circumstanțiere depuse astăzi la dosar.
De asemenea, inculpatul nu a încercat să se sustragă urmăririi penale, deși fusese avertizat să fugă de către inculpatul G.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând sincer faptele comise, declarând în permanență că a fost doar un pion folosit de către ceilalți inculpați din prezenta cauză, care sunt de fapt, capii întregii afaceri infracționale.
Consideră că acest ultim aspect este demonstrat de întregul material probator administrat în cauză.
Față de cele arătate, consideră că inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art. 74 alin. 1 lit. și c Cod penal, având în vedere și prevederile art. 9 alin. 2 din Legea 39/2003, cât și ale art. 18 din Legea 508/2004, se observă că inculpatul beneficiază de reducerea la a limitelor pedepsei prevăzute de lege, astfel că pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului B este cuprinsă între 5 și 10 ani închisoare.
Chiar prin încheierea instanței de fond s-a constatat că inculpatului nu i se poate reține și prevederile alineatului 2 al art. 215 Cod penal, astfel încât se poate considera că inculpatul nu prezintă un grad ridicat de pericol social care să impună cercetarea sa în stare de arest preventiv.
Ținând cont de participația inculpatului la comiterea faptei, de circumstanțele reale și personale ale acestuia, consideră că scopul procesului penal poate fi atins și dacă inculpatul este judecat în stare de libertate.
De altfel, consideră că inculpatul ar contribui mult mai mult la lămurirea cauzei dacă s-ar afla în stare de libertate și într-o măsură mult mai mică dacă s-ar afla în stare de arest preventiv.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul are o vârstă destul de înaintată, respectiv 54 ani, că este bolnav, având tromboflebită purulentă, că nu deține pașaport, astfel că nu se poate sustrage desfășurării procesului penal, lucru pe care nu l-a încercat nici un moment, deși ar fi putut să o facă.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, cu consecința anulării mandatului de arestare preventivă și punerea de îndată în libertate a inculpatului, măsura dispusă de instanța de fond fiind înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În subsidiar, solicită punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar potrivit art. 1602și următoarele din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii - din 16.01.2008 a Tribunalului Galați prin care s-a dispus arestarea sa preventivă pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Ca situație de fapt, atunci când s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, s-a avut în vedere că în perioada 2006-2007, în baza unei rezoluții unice, a constituit un grup infracțional organizat, împreună cu alte persoane care, de asemenea, sunt cercetate în stare de arest, și au indus în eroare un număr de 15 părți vătămate prin folosirea de nume și calități mincinoase și prin emiterea de file CEC fără a avea acoperirea necesară, cauzând astfel un prejudiciu de aproximativ 7 miliarde lei.
Apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, deoarece instanța a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, constând în aceea că inculpatul a săvârșit o infracțiune prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost apreciat vis-a-vis de fapta săvârșită, de pericolul social al acesteia, fiind vorba de o infracțiune de înșelăciune în formă continuată, cu 15 părți vătămate în cauză, s-au avut în vedere, de asemenea prejudiciul cauzat și faptul că această infracțiune a fost săvârșită de un grup bine organizat în vederea săvârșirii acestui gen de fapte prevăzute de legea penală.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală sau că face demersuri în acest sens nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs la aprecierea pericolului social al faptei, deoarece inculpatul nu a fost arestat pentru acest motiv.
În apărare s-a susținut că inculpatul este la primul impact cu legea penală, dar trebuie avut în vedere că la primul impact cu legea penală în sarcina acestuia se rețin 15 infracțiuni de înșelăciune, cu un prejudiciu de aproape 7 miliarde lei.
Consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare] pentru ca inculpatul să fie cercetat în continuare în stare de arest preventiv și că încheierea 189/2008 a Tribunalului Galați este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, pentru motivele arătate, solicită și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile puse de apărătorul său și solicită ca instanța să stabilească partea sa de vină.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - -Biroul Teritorial Galați și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B pe o durată de 30 zile, de la 16.01.2008 până la 14.02.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul nr. 11/D/P/16.01.2008 s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B pentru o perioadă de 30 de zile, motivat de faptul că față de acesta a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din data de 16.01.2008, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de disp. art. 7 alin 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin 1,3,4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 143 Cod procedură penală și art.148 lit. f Cod procedură penală.
În motivarea propunerii formulate s-a arătat că inculpatul B în perioada 2006 - 2007 constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații G și, precum și cu învinuitul și, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, participat prin intermediul SC SRL G la inducerea în eroare a reprezentanților legali ai 15 societăți comerciale - părți vătămate, cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale de achiziționare de mărfuri, cauzând prin aceasta un prejudiciu total de peste 697.924 RON;
Analizând actele și lucrările dosarului efectuate în cauză până la acest moment procesual fără a proceda la analiza fondului cauzei, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de disp. art. 143 și art.148 lit. Cod procedură penală.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, respectiv: - procesele-verbale de recunoaștere din grup de fotografii și planșe foto, procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice ale inculpaților și învinuiților, declarațiile martorilor, și, plângerile formulate de părțile vătămate și documentele care atestă relațiile comerciale ale acestora cu SC SRL, coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultă că sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul săvârșit fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Pericolul social concret derivă din împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, modalitatea de comitere (prin inducerea în eroare a unor persoane în scopul obținerii de foloase materiale), din gravitatea deosebită pe care o au astfel de fapte, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat și numărul mare de părți vătămate, precum și din amploarea pe care o au astfel de infracțiuni în ultima perioadă de timp și rezonanța social negativă a acestora.
Tribunalul a apreciat că sunt incidente așadar, temeiurile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute la acest moment în sarcina inculpatului, instanța a constatat că, chiar dacă prin rezoluția din 18.12.2007 a fost începută urmărirea penală față de inculpat și pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin 2 Cod penal, în conținutul ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale nu sunt reținute aceste dispoziții legale, astfel încât, Tribunalul a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin 1,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, precum și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. De altfel, încadrarea juridică a faptelor urmează a fi stabilită pe parcursul desfășurării procesului penal, funcție de materialul probator ce se va administra.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și cercetarea sa în stare de libertate.
În susținerea recursului inculpatul a arătat că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal, precum și prevederile art. 9 alin. 2 din legea 39/2003 și ale art. 18 din Legea 508/2004, beneficiind astfel de reducerea limitelor pedepsei.
A mai arătat inculpatul că instanța a constatat că nu i se pot reține prevederile alineatului 2 al art. 215 Cod penal, astfel încât se poate considera că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Considerăm că în mod corect prima instanță a constatat că față de inculpat sunt incidente dispozițiile art. 149 lit. f Cod procedură penală și se impune arestarea preventivă a acestuia.
Astfel:
Faptele pentru care inculpatul este cercetat, respectiv infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f Cod procedură penală);
La dosarul cauzei există probe certe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală).
în vedere în acest sens probatoriile adminJ. până în prezent, respectiv procesele-verbale de recunoaștere din grup de fotografii, planșe foto, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, plângerile formulate de părțile vătămate, documente ce atestă relații comerciale ale SC SRL, probatorii ce conduc și la concluzia că față de inculpat există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că a comis faptele pentru care este cercetat.
Considerăm neîntemeiată solicitarea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât în cauză nu sunt incidente disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Susținerile inculpatului în sensul că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal, art. 9 alin. 2 din Legea 39/2003 și art. 18 din Legea 508/2004, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă la nu pot conduce la înlocuirea măsurii luată de prima instanță cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Dispozițiile legale invocate de inculpat devin incidente și sunt aplicate de către instanța de judecată doar cu ocazia pronunțării unei soluții pe fondul cauzei, respectiv, în momentul pronunțării unei eventuale soluții de condamnare și de individualizare a pedepsei.
Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului conform căreia nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică întrucât prima instanță nu a reținut în sarcina sa și prevederile alineatului 2 al art. 215 Cod penal.
Împrejurarea că instanța de fond a dispus arestarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 nu poate conduce la înlăturarea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului această soluție se bazează pe ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, act prin care s-a reținut față de inculpat infracțiunea de înșelăciune fără alineatul 2 din art. 215 Cod penal.
Având în vedere și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune arestarea preventivă a inculpatului.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B (fiul lui și, născut la data de 31.01.1954 în G, CNP -, cu domiciliul în G, str. - -, - 4,. 54, fără forme legale în G, str. - -, - 12,.31, în prezent reținut în Arestul G) împotriva Încheierii de ședință din 16.01.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red. /23.01.2008
Tehnored. GV/2ex./24.01.2008
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Constantin Cârcotă, Marcian Marius
