Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 11 Aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Arestul J B, și, în prezent deținut în Arestul J B, împotriva încheierii de ședință din 07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publicăla prima strigarea cauzei au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.15 din 10.04.2008, emisă de Baroul Iași -Cabinet de Avocat "", și de avocat -, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.154/11.04.2008 emisă de Baroul Brăila -Cabinet de Avocat " -", și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat --, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.55 din 11.04.2008, emisă de Baroul Brăila - Cabinet de Avocat " --".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată; inculpații au declarat oral recurs împotriva încheierii de ședință din 07.04.2008 a Tribunalului Brăila, prin care s-a dispus arestarea lor preventivă; la data de 10.04.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, cu adresa nr.567/P/2008, a comunicat, adresa nr.1512/08.04.2008 emisă de Post SA și procesul-verbal încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului B privind pe inculpații și, după care;
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, depune la dosar motive scrise de recurs și set de înscrisuri medicale.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, depune la dosar motive scrise de recurs.
Curtea, pentru a se da reprezentantului Ministerului Public posibilitatea să studieze motivele scrise de recurs formulate de inculpați și depuse la acest termen la dosar, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publicăla a doua strigarea cauzei au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.15 din 10.04.2008, emisă de Baroul Iași -Cabinet de Avocat " ",și de avocat -, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.154/11.04.2008 emisă de Baroul Brăila -Cabinet de Avocat " -", și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat --, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.55 din 11.04.2008, emisă de Baroul Brăila - Cabinet de Avocat " --".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, având în vedere obiectul cauzei, aduce la cunoștința recurenților-inculpați că au posibilitatea de a da declarații în fața instanței de recurs.
Întrebați fiind, recurenții-inculpați, personal, și, personal, având cuvântul, pe rând, precizează că mențin declarațiile date și că nu doresc să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs, solicitând să fie cercetați în stare de libertate.
Recurentul-inculpat,prin apărător ales, avocat -, învederează că instanța de fond, a făcut o serie de greșeli procedurale cu ocazia pronunțării încheierii de arestare preventivă.
Astfel, Tribunalul Brăilaa fost sesizat cu propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila de arestare preventivă a inculpatului având în vedere dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, adăugând însă alte două texte de lege care sunt inoportune și inadecvate pentru situația personală și procesuală a recurentului-inculpat.
Instanța de fond a folosit drept temei al arestării preventive a inculpatului, care este major, dispozițiile art.160 alin.3 Cod procedură penală care fac referire la arestarea minorului. Astfel, au fost încălcate dispozițiile procedurale deoarece se prevede o procedură de judecare și de pronunțare diferită, a limitelor de pedeapsă pentru care se poate lua măsura privativă de libertate a arestării preventive.
Totodată, în primă instanță s-a dispus arestarea preventivă avându-se și dispozițiile art. 146 Cod procedură penală care se referă la arestarea învinuitului, calitate pe care, așa cum rezultă din încheierea de ședință recurată, nu o mai avea la acel moment, fiind stabilită calitatea acestuia de inculpat.
În aceste condiții, consideră că măsura dispusă s-a luat împotriva unei persoane care nu avea o atare calitate procesuală.
În ceea ce privește încheierea de ședință și posibilitate de opozabilitate a soluției și de punere în executare a acesteia, învederează că instanța a stabilit arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile folosindu-se de faptul că această perioadă pentru care s-a dispus măsura preventivă de libertate ar fi o continuare a celor 24 ore pentru care se dispusese anterior reținerea. În aceste condiții, așa cum rezultă în mod evident din finele încheierii, pronunțarea s-a făcut la ora 16, arestarea preventivă s-a dispus la ora 15.45 iar ordonanța de reținere era în vigoare, ca măsură preventivă privativă de libertate până la ora 14.30. Astfel, se poate considera că, la acel moment, inculpatul se afla în stare de libertate și nu se poate vorbi despre o continuare a unei măsuri privative de libertate dispusă de către instanță.
O altă critică adusă de inculpatul-recurent încheierii recurate se referă la încadrarea juridică reținută de instanța de fond ca temei de apreciere a dispozițiilor privind limitele de pedeapsă, așa cum acestea sunt cerute de către dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor concurente de falsificare a instrumentelor de plată electronică și de efectuare a unor operațiuni financiare în mod fraudulos, însă, la încadrarea juridică a faptei nu este vorba de art.24 alin.2, așa cum s-a formulat în propunerea de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, ci de alin.1 a art.24 din Legea nr.365/2002.
Infracțiunea de efectuare a unor operațiuni financiare, prev. de art.27, a primit o adăugire a textului de lege din partea instanței, respectiv sintagma "în mod fraudulos" care nu există în ipoteza de incriminare.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, articolul 24 alin.2, care a fost avut în vedere la propunerea de arestare preventivă conține două ipoteze distincte corespunzător pentru două infracțiuni diferite. Arată că nu s-a precizat niciun moment care din cele două sau dacă există un cumul al celor două modalități a fost reținută și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă.
În ceea ce privește partea finală a dispozițiilor art.148 lit.f, respectiv probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, instanța, cu ocazia cu ocazia argumentării acestui subiect, nu a făcut o analiză a probatoriilor existente la dosar ci doar o argumentație generică în sensul că amploarea pe care a început să o ia acest gen de infracțiuni pe teritoriul țării.
Această afirmație nu este relevanță în prezenta cauză, având un caracter general, la dosar nu există cunoștințe a organului de urmărire penală sau a inculpatului cu privire la cine este titularul card-ului, dacă acesta are calitatea de salariat, dacă s-au făcut retrageri de pe aceste card-uri.
În cursul urmăririi penale s-a determinat doar că respectivele card-uri ar corespunde unor conturi bancare ale unor bănci din Marea Britanie și nu se referă la persoane din țara noastră. Încadrarea faptei nu este cea corectă.
Precizează că instanța trebuie să analizeze în mod obiectiv și toate circumstanțele personale și reale care priveau cauza. Inculpatul are un loc de muncă stabil prin care își asigură existența personală și a familiei, compusă din soție și un copil minor.
Instanța de fond a menționat că privarea de libertate este o măsură necesară pentru că așa se pot îndeplini mai bine administrarea de probatorii și se poate asigura apărarea drepturilor procesuale ale inculpatului.
Insă, administrarea de probatorii, ceea ce-au la organele de cercetare penală nu presupun un aport personal și o intervenție care să presupună prezența la fiecare act a inculpatului.
Pentru acest motiv consideră că nu este corectă soluția instanței de fond,
În ceea ce privește aprecierea instanței cu privire la posibilitatea de a se asigura apărarea inculpatului, precizează că, în fața instanței de recurs, inculpatul, deși este din B, este asistat de un apărător din B și un apărător din I, neexistând niciun impediment cu privire la localitățile de unde provin.
Materialul probator care poate servi la aflarea adevărului în prezenta cauză nu indică o prezență directă a inculpatului pentru efectuarea acestor acte, cu atât mai mult cu cât procesul penal este creionat și este construit pe baza oficialității în privința administrării probatoriilor.
Consideră că nu au fost avute în vedere toate garanțiile procesuale necesare desfășurării în bune condiții a unui asemenea proces iar măsura a fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative. Solicită a se constata nulitatea mandatului de arestare, deoarece există anumite vicii procedurale, provocându-se o vătămare prin încălcarea garanției libertății personale prev. de art.5.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii date de prima instanță și, în rejudecare, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, în cazul în care se consideră că se impune o măsură preventivă, solicită să se dispună obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, deoarece nu se poate forța un anumit domiciliu în condițiile în care există libertatea persoanei de a-și alege domiciliul.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, în rejudecare, să se dispună respingerea propunerii făcută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila de arestare preventivă.
Conform art.148 instanța poate dispune arestarea preventivă a unui inculpat dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.143 și una din literele de la art.148. Învederează că niciuna dintre aceste texte de lege nu se regăsește în prezenta cauză.
Art. 143 prevede existența unor motive și indicii temeinice care să justifice luarea unei măsuri preventive.
În cauză, Tribunalul Brăilaa fost sesizat cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive pentru presupunerea de a fi săvârșit infracțiunea prev. de art.24 și art.27 din Legea nr.365/2002.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.24 alin.2 - falsificarea instrumentelor de plată electronică sub modalitatea punerii în circulație în orice mod a instrumentelor de plată electronică falsificată - din dosarul de urmărire penală, nu reiese că acele card-uri au fost falsificate.
Nu reiese dovada falsificării celor 154 sau celor 157 card-uri - pentru că în unele înscrisuri se menționează 154 iar în altele 157 - deoarece la fila 117 din dosarul de urmărire penală se află un raport de constatare tehnico-științifică în care au fost analizate doar două dintre card-urile care au fost găsite asupra celor doi inculpați, respectiv cele cu nr.146 6238 și card-ul 170 7958. concluziile acestui raport a fost că lipsesc elementele are se regăsesc în cazul unor card-uri autentice.
Pe baza a două card-uri care au fost expertizate nu se poate reține existența infracțiunii în ceea ce privește întregul număr de 157 card-uri descoperite.
O altă critică se referă la faptul că nu se află atașate la dosar card-urile descoperite și falsificate, respectiv obiectul material al presupusei infracțiuni. Sunt de fapt niște bucăți de plastic care se presupune a fi card-uri falsificate.
În condițiile în care nu există obiectul material al presupusei infracțiuni, nu se află la dosarul de urmărire penală, nu există dovada un element din care să se concluzioneze că acele bucăți de plastic reprezintă un card falsificat, concluzie ce poate fi trasă pe baza unui act oficial, a unui raport de constatare științifică asupra tuturor celor 154 sau 157 bucăți de plastic găsite asupra inculpaților-recurenți, pentru aceste motive consideră că nu se poate reține existența motivelor și indiciilor temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.27 alin.1 - efectuarea uneia din operațiunile prev. de art.1 pct.-11 prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimțământul titularului instrumentului respectiv, apreciază că aceasta nu poate fi reținută în prezenta cauză.
Dispozițiile acestui articol prevăd utilizarea unui instrument de plată electronică folosit fără consimțământul titularului card-ului respectiv - prin urmare, se presupune existența unui card autentic care este folosit în mod legal de o altă persoană fără a avea consimțământul titularului. Or, în cauză se face vorbire despre existența unor card-uri falsificate și nu de existența unor card-uri autentice, oficiale, aparținând unor proprietari bine delimitați, bine precizați în actele dosarului de urmărire penală, și card-uri care să fi fost folosite fără drept de către cei doi inculpați.
Învederează că dispozițiile art.27 alin.1 nu trebuie invocate în această cauză și nu pot servi la luarea acestei măsuri preventive.
În ceea ce privește art.143 Cod procedură penală, apreciază că acestea nu se regăsesc și nu pot fi avute în vedere ca element care să ducă la luarea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește art.148 lit.f Cod procedură penală, discuțiile vizând pericolul pentru ordinea publică, arată că se fac confuzii cu privire la pericolul dat de faptă și cel reprezentat de făptuitor.
Practica CEDO și a instanțelor românești este foarte clară: trebuie să se facă distincție clară intre gravitatea faptei, care trebuie analizat in abstracto, și pericolul concret al făptuitorului, al inculpatului, in concreto, raportat la circumstanțele care pot fi reținute în beneficiul acestuia.
Învederează că din niciun înscris de la dosar nu rezultă care ar fi probele din care rezultă pericolul concret. Face referire la practica CEDO, cauza Tomasi, și consideră că ordinea publică nu ar fi amenințată dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate.
Solicită, în situația în care instanța apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive, a se lua măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara întrucât scopul măsurilor preventive reglementat de art.136 alin.1 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal și evitarea posibilității ca inculpatul să se sustragă de la judecată poate fi atins și prin lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, prin apărător ale, avocat -, precizează că achiesează la motivele de recurs invocate de inculpatul, prin apărători aleși, și consideră că încheierea dată de Tribunalul Brăila este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se putea lua măsura arestării preventive.
Astfel, față de modul cum s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cele două fapte reținute în sarcina inculpatului, consideră că nu există probe sau indicii temeinice la dosarul cauzei din care să rezulte că ar fi săvârșit vreuna din aceste două fapte.
Totodată, precizează că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunii.
Consideră că, la finalul procesului, dacă va fi găsit vinovat, inculpatul va primi o pedeapsă și nu se impune judecarea sa în stare de arest preventiv. În cauză se impune a se aplica regula privind judecarea unei persoane în stare de libertate și nu excepția.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care se află la primul impact cu legea penală, are un serviciu stabil, provine dintr-o familie organizată, a avut o atitudine sinceră.
Consideră că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate având în vedere că poate primi și o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate iar în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită a se dispune obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Publicapreciază că recursurile declarate de inculpații și sunt nefondate, încheierea de ședință din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila este legală și temeinică.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de inculpații-recurenți, învederează că, din minuta încheierii pronunțate și din dispozitivul acesteia, precum și din datele care rezultă din mandat se constată că nu sunt prevăzute dispozițiile art.160 Cod procedură penală.
Singura mențiune care apare cu privire la aplicarea acestui articol este în ultimul alineat, înainte ca instanța să hotărască în numele legii, în care se face trimitere la acest text de lege, fiind, în mod vizibil, o eroare materială.
Totodată, arată că dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală prevăd clar care sunt situațiile care atrag nulitatea unui act și a unei hotărâri, în ceea ce privește susținerea că instanța a analizat cererea după expirarea măsurii reținerii, precizează că dispozițiile art.1491alin.3 Cod procedură penală prevăd că judecătorul va fixa termen anterior expirării termenului de 24 ore. Or, instanța a fixat termen anterior expirării duratei reținerii inculpatului.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa solicitat pentru ambii inculpați luarea măsurii arestării preventive pentru art.24 alin.2 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002. Instanța de judecată, pentru aceste infracțiuni a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Acest lucru rezultă din încheierea de ședință, din mandatul de arestare preventivă.
Faptul că în cuprinsul încheierii este trecută exprimarea "în mod fraudulos" nu are relevanță pentru că se face trimitere corectă la textul de lege.
Totodată, precizează că la dosar au fost comunicate relații de către Post la care au fost introduse instrumentele de plată din care rezultă că din cele 157 card-uri găsite asupra inculpaților, 101 card-uri au fost folosite la diferite agenții Post, și niciunul din cele 157 card-uri folosite la terminalele diferitelor agenții Post nu au fost emise de către vreuna din agențiile sau sucursalele acestei bănci. Este clar, astfel, că aceste card-uri au fost falsificate.
Totodată, precizează că instanța de fond nu a reținut că inculpații au falsificat ci că aceștia au pus în circulație card-uri falsificate.
Precizează că instanța de fond a motivat pe lard de ce lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere și limitele de pedeapsă pentru cele două infracțiuni dar a arătat că, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, faptul că doar în câteva ore inculpații au reușit, venind din mun. B în G și T, să scoată o sumă foarte mare de bani, printr-o anumită modalitate pentru a nu lăsa amprente, s-au folosit supergluu, stații de emisie-recepție, date ce relevă periculozitatea, modalitatea concretă în comiterea faptei și urmările care se produc.
Urmarea produsă, așa cum a arătat instanța de fond, este acel sentiment de insecuritate care apare asupra tuturor persoanelor care deține card-uri și care pot să rămână fără bani. Instanța a făcut trimitere la pericolul concret cu privire la lăsarea în libertate a celor doi inculpați și care vizează pericolul pentru ordinea publică.
Apreciază că hotărârea este legală, temeinică și solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, solicită cercetarea sa în stare de libertate, să se dispună obligarea sa de a nu părăsi țara urmând a se prezenta la fiecare termen. Precizează că are familie și un loc de muncă.
Recurentul-inculpat, personal, precizează că menține declarația dată și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Inculpații și au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Prin încheierea de ședință din data de 07.04.2008, dată în dosarul nr-, Tribunalul Brăila, în baza art.136 al.l lit.d și al.5 Cod procedură penală, art.146 al.1 și al.4 Cod procedură penală în referire la art.148 lit.f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 07 aprilie 2008 până la data de 5 mai 2008, pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronice și de efectuare a unor operațiuni financiare în mod fraudulos, fapte prevăzute și pedepsite de art.24 al.2 și art.27 al.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.33 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin Ordonanța din 7 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 567/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 alin. 2 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.33 lit a Cod penal, constând în aceea că la data de 5 aprilie 2008 au fost depistați pe raza municipiului B avand asupra lor 157 de instrumente de plată electronice falsificate pe care le-au folosit la mai multe bănci retragând fără drept peste 160 milioane lei ROL.
Apreciind că inculpații se află în situația prev. de art. 148 al.1 lit. Cod procedură penală procurorul a solicitat în condițiile art. 149/1 al.1 Cod de procedură penală luarea măsurii arestării preventive împotriva acestora.
In speță, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a intrumentelor de plata electronică și de efectuare a unor operațiuni financiare in mod fraudulos, fapte prev.și pedepsite de 24 alin. 2 și art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.33 lit a Cod penal existând probe temeinice că au comis fapta reținută în sarcina lor, conform declarațiilor date coroborate cu celelalte acte întocmite până în prezent.
Pentru faptele reținute în sarcina inculpaților pedeapsa este mai mare de 4 ani (de la 3 ani la 12 ani și de la 1 an la 12 ani) legiuitorul apreciind, dată fiind sancțiunea aspră stabilită, că o astfel de faptă și astfel de făptuitor, prezintă un grad ridicat de pericol pentru societate, iar lăsarea lor în libertate prezintă, în acest moment, pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din împrejurările în care au fost comise faptele, natura și gravitatea acestora, precum și în starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul colectivității generate de rezonanța acestor fapte.
S-a reținut că faptele săvârșite de cei doi inculpați sunt de o gravitate deosebită și prezintă pericol pentru ordinea publica: inculpații erau dotați cu stație de emisie-recepție, cu autoturism proprietate personală, 157 instrumente de plată electronice falsificate pe care le-a folosit la mai multe bănci, retrăgând 16.000 lei RON.
Inculpații de altfel au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și s-au acuzat reciproc.
Astfel, măsura luată împotriva inculpaților este necesară, pentru a proteja drepturile celorlalți cetățeni, pentru a nu comite și alte infracțiuni, pentru a se finaliza urmărirea penală și pentru a-i împiedica pe aceștia să se sustragă de la cercetarea penală pornită împotriva lor.
Totodată s-a mai avut în vedere și amploarea pe care a început ca să o ia comiterea acestui gen de infracțiuni pe teritoriul tării prin sustragerea salariilor de pe card-urile salariaților de către anumiți indivizi dornici de câștiguri ușoare nemuncite. Este de remarcat faptul că cei doi inculpați în numai câteva ore au sustras 16.000 lei RON.
Împotriva încheierii de ședință din data de 07 aprilie 2008 dată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- au formulat recurs inculpații și, solicitând casarea acesteia și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive și măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul inculpaților este nefondat, pentru cele ce urmează:
Nu poate fi reținută apărarea inculpaților, potrivit căreia instanța de fond a reținut o greșită încadrare juridică a faptei și că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea unora din infracțiunile indicate, întrucât problemele de încadrare juridică, probatorii și vinovăție se soluționează de către instanța de judecată investită cu fondul cauzei.
Cu ocazia luării măsurii arestării preventive, se analizează doar indiciile ce conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și dacă inculpații, lăsați în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică, conf.art.148 lit.f Cod procedură penală.
In cazul inculpaților și, aceste indicii se regăsesc în declarațiile acestora, în obiectele găsite asupra lor, respectiv 157 de carduri bancare, o importantă sumă de bani, stație de emisie-recepție etc.
In ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, fără a face o teorie a acestuia, este cert că acesta izvorăște din pericolul generic pe care îl prezintă fapta și urmările ei, frecvența săvârșirii altor asemenea fapte, precum și starea de insecuritate pentru cetățeni pe care o generează acestea.
Este cunoscut că toți salariații din țara noastră primesc salariile prin virare directă în conturi bancare și nu pot intra în posesia acestor drepturi decât folosind aceste instrumente electronice la care are trebui doar ei să aibă acces. In momentul în care se constată că unele persoane pot în mod fraudulos să le sustragă veniturile salariale, în mod evident, cetățenii se simt în pericol și așteaptă ca statul să intervină în apărarea acestor valori.
Nu poate fi reținută nici apărarea inculpaților potrivit cărora, orice persoană are dreptul la libertate, invocând art. 5 din CEDO, întrucât din economia acestui articol invocat, reiese că orice persoană are dreptul la libertate, dar și lasiguranță,ori pentru siguranța tuturor cetățenilor, se poate îngrădi libertatea unor persoane care se încadrează la litera "c" al aceluiași articol, respectiv dacă există motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune, situație expusă pe larg mai sus.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.385 ind.15 pct.l lit.b Cod procedură penală, să respingă recursul inculpaților și, formulat împotriva încheierii din data de 7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și să-i oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conf.art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 29.05.1976 în B, domiciliat în B,-, scara A, etaj 3, apartament 7, județul B, în prezent deținut în Arestul J B) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 28.12.1982 în B, domiciliat în B,-, județul B, în prezent deținut în Arestul J B) împotriva încheierii de ședință din 07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent-inculpat la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 aprilie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în
Conf. art.312 alin.2 Cod proc.pen.
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red. /16.04.2008
Tehnored. -/18.04.2008
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
