Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 16 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de: recurentul-inculpat, în prezent deținut în Arestul, recurenta-inculpată -, în prezent deținută în Arestul G, recurenta-inculpată, în prezent deținută în Arestul G, și recurenta-inculpată, în prezent deținută în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat și avocat, apărători aleși în baza împuternicirii avocațiale nr. 71/16.12.2008 emisă de Baroul Galați -", și Asociații", recurenta inculpată, în stare de deținere, personal și asistată de avocat și avocat, apărători aleși în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, recurenta-inculpată, în stare de deținere, personal și asistată de avocat, apărător ales în baza împuternicirii din 16.12.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ", și recurenta-inculpată, în stare de deținere, personal și asistată de avocat, apărător ales
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, inculpații, prin apărători aleși, au formulat recurs în termen, nemotivat împotriva încheierii de ședință din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, după care;
Întrebați fiind, recurenții-inculpați precizează că mențin recursul formulat.
Recurenta-inculpată -, prin apărător ales, avocat, invocă o chestiune prealabilă în sensul că la data de 18.09.2008, în dosarul nr-, la pag. 20, doamna judecător a emis mandatul de arestare pentru inculpata. În data de 09.12.2008, în dosarul nr-, tot judecătorul a admis cererea Parchetului de prelungire măsurii arestării preventive.
Învederează că în aceeași zi, doamna judecător a formulat o cerere de abținere în ceea ce privește solicitarea inculpatei de înlocuire a măsurii arestării preventive. Cererea de abținere a fost aprobată, considerându-se că se află în situația de necompetență cu privire la soluția pe care o va da în dosarul având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, atâta timp cât a prelungit măsura arestării preventive.
Față de această situație, precizează că la data de 09.10.2008, doamna judecător, în dosarul nr-, la fila 26, respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpata iar la data de 10.10.2008, tot judecătorul, în dosarul nr-, fila 24, prelungit măsura arestării preventive.
Față de aceste precizări, solicită instanței de recurs să constate că mandatul este ilegal, să fie revocat mandatul de arestare și să se dispună punerea de indată în libertate a inculpatei.
Curtea, acordă cuvântul și pe fondul cauzei.
Recurenta-inculpată, prin avocat, pe fondul cauzei, apreciază solicitarea Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive ca fiind identică cu cele precedente.
Critică motivarea Parchetului în sensul că nu s-au putut face cercetări întrucât dosarul nu se afla la Parchet, arătând că, personal, a solicitat procurorului de caz administrarea de probatorii, cereri care, insă, au fost respinse "de plano". Consideră că menținerea în stare de arest nu se mai justifică, ar atrage o condamnare a inculpatei.
Menționează că în cauză au mai fost audiate două părți vătămate, care, însă, nu au avut nimic de declarat cu privire la.
Recurenta-inculpată, prin apărător ales, avocat, reiterează primul motiv de recurs susținut de inculpata, prin apărător, arătând că acesta se întemeiază pe dispozițiile art.3859pct.3 Cod procedură penală, respectiv "când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prev. art.292 alin.2 sau a existat unc az de incompatibilitate".
Cazul de incompatibilitate se referă la prevederile art.48 alin.1 lit.a Cod procedură penală, potrivit cărora judecătorul este incompatibil de a judeca dacă a soluționat propunerea de arestare preventivă.
În această cauză, în dosarul nr-, incheierea din 18.09.2008, doamna judecător a soluționat propunerea de arestare preventivă în sensul că a dispus arestarea preventivă.
Ulterior, în cauza nr-, același magistrat a judecat cererea de prelungire a arestării preventive. În acest fel, s-a plasat intr-un caz de incompatibilitate.
Textul de lege se referă în mod nediferențiat, nenuanțat la judecătorul care este incompatibil să mai judece atunci cand, printre altele, a soluționat propunerea de arestare preventivă.
Art.48 alin.1 nu distinge în noțiunea de "a judeca" că este vorba despre o judecată pe fond, că este o judecată intr-o cerere de liberare provizorie, intr-o cerere de revocare ori înlocuire a măsurii arestării preventive, intr-o cerere de prelungire a măsurii arestării preventive. De altfel, și spiritul Convenției Europene a Drepturilor Omului se referă la situația în care judecata trebuie să fie imparțială. Or, este evident că magistratul care în urmă cu 2 luni s-a pronunțat în legătură cu concluzia elementelor privind vinovăția, respectiv necesitatea măsurii arestării preventive dispunând luarea acestei măsuri, are o anumită părere în acest dosar.
Susține apărătorul inculpate că, atât timp legiuitorul interzice în mod expres unui magistrat să mai judece cauza, fără să mai facă vreo diferențiere în legătură cu obiectul judecății și, mai ales că această judecată se referă tot la starea de arest preventiv, în mod evident, magistratul s-a aflat intr-un caz de incompatibilitate.
Același magistrat a considerat că intr-o situație similară, o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive se află în incompatibilitate. Prelungirea măsurii arestării preventive vizează starea de arest, înlocuirea măsurii arestării preventive vizează tot starea de arest.
Pentru aceste motiv, apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3859pct.3 Cod procedură penală privind existența unui caz de incompatibilitate care duce la casarea hotărârii pronunțate.
Învederează că în cauză este vorba despre o nulitate absolută, prev. de art.197 alin.2 Cod procedură penală, care se referă la compunerea instanței.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea ei spre rejudecare, urmându-se a se constata că la 16.12.2008 încetează arestarea preventivă.
Pe fondul cauzei, recurenta-inculpată, prin apărător, avocat, arată că instanța de fond a prelungit măsura arestării preventive folosind o motivare generică, necesitatea efectuării de verificări privind ceilalți membri iag rupării, identificarea și audierea altor victime, a inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală.
Precizează că instanța nu a făcut o motivare personalizată, nuanțată în legătură cu situația fiecărui inculpat.
Arată că Parchetul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru faptul că în perioada celor 30 zile dosarul de urmărire penală ar fi fost înaintat pe data de 5.12.2008 instanței, respectiv Tribunalului Galați pentru a judeca în dosarul nr- cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpata.
Precizează insă că, de fapt, Parchetul nu a trimis dosarul instanței pentru fi atașat la dosarul nr-, rămânând la Parchet, putându-se astfel face cercetări.
Astfel, dosarul nr-, a primit un nou termen de judecată pe 7 ianuarie 2009.
În ceea ce o privește pe inculpata, față de infracțiunea pentru care este cercetată, arată că printre persoanele presupus a fi traficate, ar fi încercat în anul 2004 să o racoleze pe victima minoră.
Învederează că, în realitate, propunerea de arestare preventivă și, respectiv de prelungire a acestei măsuri au fost soluționate în mod subiectiv, deoarece muncea împreună cu mama sa în casa fiicei inculpatei, de unde i-au sustras acesteia bijuterii fiind ulterior condamnată. Astfel, instanțele au avut în vedere declarațiile subiective, pline de ură și înverșunare, răzbunătoare ale familiei, în condițiile în care și mama ei sunt condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de furt din locuința inculpatei și obligate la plata de despăgubiri.
Arată că inculpata nu se putea ocupa cu traficul de persoane, la dosar a fost depuse: dovadă în sensul că inculpata de 30 ani a fost salariată la Consiliul Local G - Serviciul Public, și la alte societăți; caracterizări favorabile inculpatei, caracterizări de la Poliție, Secția 4, din care rezultă că inculpata nu figurează că ar fi fost sancționată contravențional și nici cercetată penal; caracterizare de la Asociația de Locatari, caracterizare de la a soțului inculpatei, declarații de la vecini.
De asemenea, au fost depuse și declarații de la Secția 4 Poliție, în care se arată că familia și părinții săi sunt sancționați penal și contravențional pentru scandaluri, ultraj.
În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul exploatării sexuale, solicită a fi avute în vedere declarațiile martorelor, din care rezultă că, în principal, au fost doar discuții legate de posibilitatea de a merge și de a lucra în străinătate.
Solicită a fi reapreciată situația inculpatei, să fie reapreciată măsura arestării sale preventive și, dacă instanța de recurs va trece peste primul motiv de recurs, care vizează în mod colectiv pe toți inculpații, și nu se va dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită ca, în ceea ce o privește pe inculpata-recurentă, să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, să se ia față de aceasta o altă măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea până la sfârșitul procesului.
Depune inscrisuri în circumstanțiere, respectiv xero-copii de pe: adresa nr.587 2348 din 28.11.2008 emisă de Poliția Municipiului G - Secția 4, caracterizarea nr.5240/12.11.2008 emisă de Consiliul Local G - Serviciul Public, adresa nr.587 244 din 15.12.2008 emisă de Poliția Municipiului G - Secția 4, Caracterizări intocmite de,.
Recurenții-inculpați și, prin apărător ales, avocat, în completarea primului motiv de recurs invocat de ceilalți recurenți-inculpați, prin apărători, precizează că Decizia nr.7/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, motivează în sensul stabilirii că judecătorii care au judecat recursul promovat împotriva unei încheieri de arestare sau a unei încheieri prin care s-a prelungit măsura arestării preventive nu sunt incompatibili deoarece au judecat cauza doar sub aspectul motivelor de casare și nu au judecat pe fondul problemei legate de măsura arestării preventive.
a contrario, susține că, dacă s-a soluționat fondul măsurii arestării preventive, judecătorul devine incompatibil. În acest sens invocă dispozițiile art.146, art.197, art.3859Cod procedură penală.
Învederează că toate aceste motive arată că în cauză prelungirea măsurii arestării preventive suspusă prezentului recursul, a fost pronunțată de un judecător incompatibil.
Prin urmare, apreciază ca fiind întemeiat primul motiv de recurs, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, susține că nu sunt probe din care să rezulte că inculpații prezintă pericol social. La un an de zile de la începerea urmăririi penale s-a făcut propunerea de luare a măsurii arestării preventive. În baza acelorași probe, timp de un an, inculpații nu au prezentat pericol social. Insă, după un an, în baza acelorași probe s-a considerat că au devenit un pericol public și că se impune luarea măsurii arestării preventive.
Apreciază că nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f teza 2 Cod procedură penală, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Faptul că, în ceea ce privește pe inculpatul, există o sentință penală pronunțată în Spania cu privire la o parte din victime și o parte din faptele pentru care au fost arestați și cercetați, insă inculpatul a fost achitat, precizează că atât timp cât o parte ce se circumscrie în activitatea infracțională indicată de parchet a atras achitarea inculpatului, consideră că se impune extinderea pentru intreaga activitate a inculpatului și că nu se poate vorbi de probe în sensul că ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.
În ceea ce o privește pe, s-a reținut că aceasta a incercat să o racoleze pe victima. Insă, atât timp cât este dovedită dușmănia dintre cele două familii, cât timp există o sentință de condamnare în dauna inculpatei în solidar cu mama sa și de obligare a acestora către familia la plata de despăgubiri; atât timp cât toate aceste dubii profită inculpaților, consideră că declarația acestei victime nu poate fi luată în considerare ca fiind sinceră și car să atragă concluzia că inculpații prezintă pericol public.
Depune la dosar set de înscrisuri medicale, reprezentând bulentin de rezultate, echografie tiroidă, adeverință medicală, Buletin de analiză, bilet de ieșire din spital, acte din care rezultă că inculpata suferă de gușă polinodulară, care anterior arestării se afla intr-o formă simplă, însă, ulterior, așa cum rezultă din certificatul medical din 15.10.2008 eliberat de medicul arestului, această boală a căpătat o formă severă, se agravează și trebuie operată insă există riscul ca inculpata să iși piardă viața.
Starea de sănătate a inculpatei face dovada că persoana acesteia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Lăsarea sa în libertate nu are cum să afecteze ordinea socială, astfel incat să se impună prelungirea măsurii arestării preventive.
Față de cel de-al doilea motiv de recurs invocat, solicită admiterea recursului și, în rejudecare, să se respingă propunerea Parchetului, eventual să se dispună inlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatei de a nu părăsi localitatea, pentru a avea posibilitatea de a se trata medical.
Recurenții-inculpați și, prin avocat, arată că achiesează la primul motiv de recurs solicitând admiterea acestuia deoarece consideră că magistratul care a luat măsura arestării preventive nu putea dispune și prelungirea acesteia.
Pe fondul cauzei, susține că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere principiul aplicării unitare a legii, sens în care depune la dosar, în copie, Încheierea din 17.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, în dosarul nr-, in care fiind vorba de un grup de 4 persoane, cu o incadrare juridică mai gravă decat a recurenților-inculpați din prezenta cauză, s-a motivat în sensul: "Pericolul pentru ordinea publică poate fi prezumat doar în cazul comiterii unor infracțiuni de violență extremă sau care au produs o indignare și revoltă în comunitatea locală, gen omor, tâlhărie, viol, acte de terorism și nicidecum la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, unde este știut că uneori la provocarea unor astfel de fapte o contribuție o au și victimele. Infracțiunile pentru care sunt cercetați cei trei inculpați sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 5 la 20 ani închisoare) astfel că este neîndoielnic că temeiul obiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta este mai mare de 4 ani) subzistă.
Însă, temeiul subiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică) nu subzistă. Este de principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav - în stare de deținere. acuzarea nu a dovedit cu probe pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților.infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt fapte grave, astfel că una dintre condițiile impuse de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, astfel cum s-a arătat mai sus, este îndeplinită, existând indicii temeinice care conduc la bănuiala plauzibilă că faptele, astfel cum au fost reținute, au fost săvârșite de fiecare dintre cei trei inculpați.
Dar, pentru ca măsura arestării preventive să poată fi luată și eventual menținută trebuie ca în mod cumulativ să fie îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută de lege și anume cea subiectivă (există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ).".
Arată că nu este legal să se dispune menținerea măsurii arestării preventive pentru identificarea victimelor traficului. Cercetarea penală este începută din anul 2005 iar dacă persoana inculpatului prezenta pericol public, trebuia să se măsura arestării din acel moment.
Critică ca fiind greșită susținerea în sensul că hotărârea pronunțată de o instanță din Spania de achitare nu dovedește decât că inculpatul s-a ocupat cu astfel de lucruri.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpați și, dacă primul motiv de recurs nu va fi admis, solicită admiterea celui de-al doilea motiv de recurs și să se dispună luarea față de inculpați a măsurii preventive a obligării acestora de a nu părăsi localitatea, ca o bună garanție a desfășurării procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.7/2007, a omogenizat practica judiciară în sensul că pentru situațiile precizate de apărare a stabilit că nu există caz de incompatibilitate.
Decizia și concluziile Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt clare, fără interpretare, este statuată ca fiind practică judiciară, apreciind ca fiind o rea-credință din partea apărătorilor inculpaților interpretarea acestor dispoziții intr-o altă manieră.
În ceea privește recursul formulat, apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică, în plină concordanță cu întreg materialul probator administrat până la acest moment.
Deși în concluziile apărării s-a precizat în mod rău intenționat că propunerile de prelungire a măsurii arestării preventive sunt trase la xerox, susține că este o singură infracțiune de trafic de persoane, cu niște elemente constitutive, în care în mod obligatoriu trebuie să se regăsească toate cauzele de trafic de persoane.
Cercetările incumbă anumite etape care sunt obligatorii și care trebuie regăsite. În ceea ce privește victimele, atunci când există indicii că activitatea infracțională este extinsă, organul de urmărire penală este obligat să depună maxime diligențe pentru identificare restului de victime, a restului de activități care se conturează a fi săvârșite în acest context, în legătură cu cauza în care persoane respective au fost arestate.
S-a precizat în referatul privind ultima prelungire a măsurii o serie de astfel de activități, menționându-se că au fost efectuate o serie de activități: obținerea unor relații suplimentare privind transferurile internaționale de bani, care vin greu, identificarea altor victime ale traficului de persoane, există indicii că mai există alte astfel de victime, care au legătură directă cu cauza și pot agrava situația inculpaților.
Activitățile pentru care s-a solicitat prelungirea sunt obligatorii de efectuat și nu trebuie influențate, periclitate de nimic, știut fiind faptul că în 40-50% din cazuri victimele sunt temătoare atunci când inculpații sunt în stare de libertate.
Raportat la pericolul social concret reprezentat de inculpați pentru ordinea publică, precizează că faptele, în modalitatea în care au fost săvârșite, coroborat cu poziția pe care legiuitorul a precizat-o pentru aceste infracțiuni care prezintă un grad de pericol social, este de natură a dovedi că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpaților poate crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției iar, pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă, ar crea inculpaților impresia că pot persista în sfidarea legii.
Referitor la concluziile apărării referitor la inculpata, arată că, în conjunctura în care există acte medicale din care rezultă că aceasta nu poate să suporte regimul de detenție, atunci instanța poate lua o hotărâre.
Însă, toate actele medicale pe care inculpata le-a depus, fără un aviz concludent a unei persoane care poate printr-o parafare să statueze dacă inculpata poate sau nu să suporte regimul de detenție, sunt doar de natură să dovedească că inculpata are niște probleme de sănătate dar că poate să suporte regimul de detenție.
În ceea ce privește hotărârea din Spania pe care apărarea a depus-o instanței, din care rezultă că inculpatul a fost cercetat pentru fapte asemănătoare, concluzionează că aceasta nu are valoare și nu poate fi avută în vedere în instanță având în vedere că acolo sunt precizate doar o parte din victimele au fost reținute ca fiind victime în infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Pe de altă parte, din situația de fapt precizată de instanța din Spania rezultă că niciuna din acele victime nu a fost audiate, nu au putut să prezinte situația de fapt.
Din situația de fapt ce rezultă din acea hotărâre se constată că a fost o simplă sesizare din care rezulta că intr-adevăr inculpatul a săvârșit această infracțiune iar ca victime au fost o parte din persoanele de sex feminin din prezenta cauză, care insă nu au mai fost găsite, astfel incat instanța a pronunțat hotărârea de achitare.
Apreciază că nu este concludentă această hotărâre pentru că nu a analizat infracțiunea sub toate formele, elementele ei constitutive.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului formulat de inculpați deoarece hotărârea de prelungire a măsurii arestării preventive pronunțată de Tribunalul Galați este temeinică și legală.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, precizează că instanțele au la dispoziție pedeapsa drept sancțiune și care va reprezenta riposta fermă a statului. Insistă în importanța hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Spania.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, precizează că a motivat recursul formulat invocând că nu este vorba de rea-voință, ci de o desfășurare economică a cercetării penale în prezenta cauză.
Inculpata-recurentă trebuie să știe ce activități specifice mai sunt de desfășurat în ceea ce o privește, în condițiile în care timp de 3 luni nu a fost scoasă din arest pentru a fi recunoscută din grup, a fi supusă confruntării sau testului poligraf.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea instanței. Precizează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar în perioada 2005-2008 călătorit în afara țării fără nicio problemă.
Recurenta-inculpată, personal, contestă măsura arestării sale preventive, arătând că nu a făcut nimic, nu a primit bani, nu deține mașini, nu a fost plecată, nu s-a ocupat de transportul fetelor, nu a procurat acestora pașapoarte.
Recurenta-inculpată, personal, arată că este nevinovată și lasă la aprecierea instanței.
Recurenta-inculpată -, personal, precizează că este nevinovată și nu se impune menținerea sa în stare de arest.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pe o durată de 30 zile de la 17.12.2008 până la 15.01.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul nr.246/D/P/2005 din 08.12.2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galația propus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și - pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea propunerii, s-au arătat următoarele:
Prin rezoluțiile din data de 01.08.2007 (18.09.2008 în cazul inculpatei ) s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților iar din cuprinsul acestora rezultă probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit următoarele infracțiuni:
- inculpatul - infracțiunile de: constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și tentativă la trafic de minori, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.20 Cod penal rap.la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că începând cu anul 2002 și până în prezent, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați și a racolat și cazat în România, transportat și cazat în Spania un număr de nouă tinere majore-victimele, Bezele, și, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2004 încercat să o racoleze, în același scop, pe victima minoră.
- inculpata - infracțiunile de: constituire a unui grup infracțional organizat și de trafic de persoane în formă continuată, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen, cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că, începând cu anul 2002, constituit un grup infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați, a racolat și cazat în România și a transportat în Spania un număr de șapte tinere, respectiv, și, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției.
- inculpata - infracțiunile de: constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și tentativă la trafic de minori, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.20 pen. raportat la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că, începând cu anul 2002, constituit un grup infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați, a racolat și cazat în România un număr de cinci tinere, respectiv, Bezele și în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2004 încercat să o racoleze, în același scop, pe victima minoră.
- inculpata - - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și tentativă la trafic de minori, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.20 pen. raportat la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că, începând cu anul 2002, constituit un grup infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați, a racolat și cazat în România un număr de patru tinere, respectiv, și, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2004 încercat să o racoleze, în același scop, pe victima minoră.
S-a arătat, totodată, că prin ordonanțele cu numărul de mai sus din 18.09.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților.
Prin încheierea de ședință din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a dispus arestarea pentru o durată de 29 de zile a inculpaților:, - și, până la data de 17.10.2007. Încheierea a rămas definitivă la data de 26.09.2008 prin respingerea de către Curtea de APEL GALAȚIa recursului declarat de inculpați.
Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea cu o durată de 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaților, - și, până la data de 16.11.2008. Încheierea a rămas definitivă la data de 16.11.2008, prin respingerea de către Curtea de Apel Galația recursului declarat de inculpați.
Prin încheierea de ședință din data de 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea cu o durată de alte 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaților, - și, până la data de 16.12.2008.
S-a precizat că, ulterior ultimei prelungiri a măsurii arestării luate față de inculpați, s-a procedat la efectuarea următoarelor activități:
- obținerea de relații suplimentare privind transferurile internaționale de bani;
- identificarea altor două victime ale traficului de persoane și audierea acestora în calitate de martori, sub identitățile protejate de " " și " ";
-întocmirea de acte de căutare față de alte victime ale traficului de ființe umane, precum și față de alte persoane implicate în comiterea faptelor.
S-a menționat că dosarul de urmărire penală a fost înaintat la data de 05.12.2008 instanței de judecată, în vederea soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpata, ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Galați.
S-a arătat că, în cauză, cercetarea penală nu a putut fi finalizată, prelungirea măsurii preventive luate față de inculpați fiind necesară, urmând a fi efectuate următoarele activități:
-efectuarea de verificări în legătură cu ceilalți membri ai grupării infracționale;
-identificarea și audierea altor victime ale traficului de persoane și de minori;
-reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia;
- întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.
În baza dispozițiilor art.156 pr.pen. și art.145 alin.2.pr.pen. s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de încă 30 de zile, față de inculpații, și -.
Analizând propunerea formulată, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, s-a constatat că este întemeiată.
Fără a face o analiză a probelor administrate în cauză până la data sesizării instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, cu privire la vinovăția acestora- întrucât până la soluționarea definitivă a cauzei operează prezumția de nevinovăție, Tribunalul Galația analizat dacă se mențin temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri și dacă prelungirea acesteia este necesară.
Astfel, din actele de urmărire penală efectuate până la acest moment și anume: proces-verbal de constatare (21.03.2005- și - returnate din Spania în baza acordului de readmisie), declarații victime și, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, declarațiile victimei și procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșe foto, situația intrărilor și ieșirilor din România ale victimei, proces-verbal și declarația victimei, dată în fața instanței din -Spania, declarația victimei, situația intrărilor și ieșirilor din țară ale victimei, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, declarația victimei, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, declarația victimei Bezele, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, declarația victimei, declarația victimei, declarația victimei minore, declarațiile victimelor și ( ), declarațiile martorilor, procese-verbale referitoare la transferurile de bani efectuate de inculpați, situația intrărilor și ieșirilor din țară ale inculpaților și ale victimelor, situația transferurilor de bani, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul, declarațiile inculpatelor și -, declarațiile martorelor audiate sub identitate protejată de " " și " " au rezultat indicii temeinice în sensul art.681pr.pen. de natură a crea presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 pr.pen.
S-a constatat că în cauză subzistă și temeiurile prev. de art.148 lit.f pr.pen. apreciate astfel și la luarea măsurii arestării preventive a celor patru inculpați.
Astfel, pentru faptele presupus a fi comise de cei patru inculpați, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și, având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, numărul mare de persoane implicate (atât inculpați cât și victime), perioada mare de timp în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională( din anul 2002 și până în prezent), natura și importanța valorilor sociale lezate, caracterul transnațional al faptelor, pericolul social ridicat al acestora ce rezultă din împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire( un grup infracțional organizat în familie prezentând un pericol social mai ridicat), urmarea produsă dar și perseverența inculpaților în comiterea acestui gen de fapte - s-a apreciat - funcție și de actele de urmărire penală efectuate - că sunt probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că susținerile inculpaților, și, referitoare la posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care sunt cercetați, nu sunt de natură să conducă la aprecierea că s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora, o analiză cu privire la acest aspect neputându-se efectua în cadrul procedurii de față.
S-a arătat că susținerile acelorași inculpați, prin apărător ales, referitoare la faptul că toate probele trebuia să fie administrate până la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât prelungirea acestei măsuri nu se impune, exced dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Nici împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale și au, unii dintre aceștia, situații familiale deosebite, nu poate determina concluzia că s-au modificat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, câtă vreme faptele de săvârșirea cărora au fost acuzați, au un grad de pericol social ridicat și un impact deosebit asupra opiniei publice.
Susținerea inculpatei, prin apărător ales, referitoare la faptul că în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu s-a indicat în mod expres ce acte de urmărire penală urmează a se efectua față de această inculpată (arătându-se că propunerea trebuia motivată pentru fiecare inculpat în parte), nu este de natură a atrage respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatei, câtă vreme în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.155 pr.pen. urmărirea penală având un caracter unitar, desfășurându-se în același timp cu privire la toți inculpații, neputându-se aprecia că s-a finalizat cu privire la unul dintre aceștia.
În raport de considerentele mai sus expuse, având în vedere și complexitatea cauzei, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea unor situații de pericol ce tind să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei (ținând cont și de poziția procesuală a celor patru inculpați precum și de faptul că în cauză mai sunt cercetate și alte persoane presupuse a face parte din rețea), Tribunalul Galația apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive a celor patru inculpați este necesară, măsura fiind justificată și prin prisma disp.art.136 pr.pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursurilor inculpații au arătat că judecătorul care a pronunțat hotărârea recurată era incompatibil la soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, conform art.48 lit.a Cod procedură penală, întrucât inițial a soluționat propunerea de arestare preventivă.
S-a mai arătat că același magistrat a considerat că într-o situație similară, o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, se află în incompatibilitate.
S-a invocat astfel, că în speță este vorba de o nulitate absolută prev. de art.192 alin.2 Cod procedură penală, care se referă la compunerea instanței.
Față de cele de mai sus s-a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, inculpata a susținut că nu se mai justifică menținerea ei în stare de arest.
Inculpata a învederat că solicitarea Parchetului vizând prelungirea arestării preventive este identică cu cele precedente. De la prelungirea inițială au fost audiate două părți vătămate care nu au avut nimic de declarat cu privire la.
Inculpata a susținut, pe fondul cauzei, că instanța de fond a prelungit măsura arestării preventive folosind o motivare generică.
A arătat inculpata că printre persoanele presupus a fi traficate se află și minora, persoană ce a fost condamnată împreună cu mama sa pentru furtul unor bijuterii din locuința sa.
A mai susținut inculpata că ea nu se putea ocupa de trafic de persoane întrucât a făcut dovada că timp de 30 ani a fost salariată la Consiliul Local G - Serviciul Public.
În concluzie, inculpata a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpații și, pe fondul cauzei, au învederat că nu sunt probe din care să rezulte că ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Au arătat inculpații că timp de un an de la începerea urmăririi penale și până la luarea măsurii arestării preventive nu au prezentat pericol pentru ordinea publică, iar ulterior, pe baza acelorași probe, s-a ajuns la concluzia că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul a invocat în apărarea sa sentința pronunțată în Spania, prin care a fost achitat cu privire la o parte din victime și o parte din faptele pentru care este arestat în prezent.
Inculpata a învederat că este bolnavă iar această stare de boală s-a înrăutățit de când a fost arestată.
În concluzie, inculpații au solicitat respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Nu poate fi primit primul motiv de recurs întrucât în cauză nu este incident niciunul din cazurile de incompatibilitate prev. de art.47 sau art.48 Cod procedură penală.
Împrejurarea că judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă a soluționat în prezent și propunerea de prelungire a acestei măsuri nu implică existența cazului de incompatibilitate prevăzut de art.48 lit.a Cod procedură penală.
Deși se face trimitere la Decizia nr.7/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerăm că în speță trebuie avută în vedere decizia nr.22 din 12.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că " judecătorul care a soluționat în cursul urmăririi penale propunerea de arestare preventivă nu devine incompatibil să soluționeze ulterior, în aceeași cauză, cereri care au ca obiect prelungirea arestării preventive".
Față de cele de mai sus nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Sunt nefondate și motivele de recurs invocate de inculpați pe fondul cauzei.
Așa cum a reținut și instanța de fond, considerăm că față de cei patru inculpați se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel:
- infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei (contrar susținerilor inculpaților) există probe certe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea deosebită a faptelor comise, din modalitățile și împrejurările săvârșirii, din perioada mare de timp în care au fost realizate activitățile presupus infracționale, natura și importanța valorilor lezate, urmarea produsă.
Susținerea inculpatei în sensul că în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu se indică în mod expres ce acte de urmărire penală urmează a fi efectuate față de ea nu poate conduce la respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Invocarea de către inculpați a unei presupuse stări de dușmănie existentă între inculpata și martora nu este de natură să conducă la lăsarea în libertate a acestora, întrucât declarațiile acestei martore nu sunt singurele probatorii administrate în speță.
Sentința penală pronunțată de autoritățile judiciare spaniole, referitoare la achitarea inculpatului nu poate confirma nevinovăția acestuia sub aspectul comiterii faptelor ce formează obiectul prezentului dosar.
Mai mult, până la rămânerea definitivă a unei eventuale hotărâri de condamnare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar cu ocazia prelungirii măsurii arestării preventive se analizează incidența unor indicii sau probe care să conducă la presupunerea că acesta a comis o faptă prevăzută de legea penală, prin raportare și la existența temeiurilor prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Având în vedere cele mai sus arătate, față de actele și lucrările dosarului, considerăm că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat, nefiind incidente dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală sens în care nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Așa cum am arătat inițial, considerăm că în mod corect prima instanță a admis propunerea Parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Față de cele arătate mai sus se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de cei patru inculpați.
Vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații: (fiul lui si, născut la data de 07.05.1977 in Mun.G, jud.G, domiciliat in com.Banca, sat, județul V și fără forme legale în Mun.G,-, -.20, jud. G, CNP: -, în prezent deținut în Arestul G), - (fiica lui si, născută la data de 14.04.1952 in Mun.Focșani, jud.V, domiciliată in G,-, - 2, scara 2,.24, jud. G, CNP:-, în prezent deținută în Arestul G), (fiica lui si, născută la data de 02.10.1952 in sat, com. jud. V, domiciliată in G,-, jud. G, CNP:-, în prezent deținută în Arestul G) și (fiica lui si, născută la data de 10.04.1980 in Mun.G, jud. G, domiciliată in G,-, - 7, scara 1,.2, jud. G, CNP:-, în prezent deținută în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpați la plata a câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - -
-
Grefier,
Red. /17.12.2008
Tehnored. /2 ex./18.12.2008
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
