Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 13.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 11/14.02.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat, acesta precizând că este fiul lui și, născut la data de 23.08.1976 în mun. Pitești, jud.
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că își menține recursul formulat în cauză.
Conform art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea aduce la cunoștință recurentului inculpat faptul că în această fază, respectiv, în recursul promovat împotriva încheierii de arestare preventivă, are dreptul să dea declarație, iar în condițiile în care va fi de acord să dea declarație, tot ceea ce va spune poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat precizează că își menține declarațiile date până acum în cauză, declarații care corespund adevărului.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat consideră că recursul trebuie admis pentru următoarele considerente:
Textul legal prevede că propunerea parchetului, prin care se solicită arestarea preventivă a unei persoane, trebuie să fie motivată. În referatul privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului se observă că parchetul doar indică temeiul legal al arestării, face descrierea faptelor în speță, dar nu motivează propunerea așa cum cere textul legal. Consideră că a descrie ce s-a întâmplat nu înseamnă motivare.
În virtutea textului legal, parchetul ar fi trebuit să arate motivele de fapt și de drept, dar mai ales motivele de fapt din care rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care se propune arestarea preventivă, sau că există indicii temeinice pentru care s-ar putea face vinovat de săvârșirea acestor fapte. Parchetul doar face o descriere a faptelor referindu-se la toți participanții și atât.
Consideră că, în principal, nu sunt respectare condițiile imperative impuse de textul legal privind motivarea propunerii de arest preventiv.
Totodată, înțelege să critice și hotărârea instanței de fond, în sensul că nici motivarea acesteia nu este oportună, din punctul său de vedere.
Solicită să se observe că la fila 3 din hotărâre instanța spune: "pe care se presupune că le-ar fi săvârșit". Nu consideră normal ca să fie admisă o propunere de arestare preventivă pe niște presupuneri. Instanța de fond nu face vorbire despre indiciile temeinice și nu spune care sunt acestea.
De asemenea, instanța de fond în motivarea hotărârii se referă la pericolul social concret și spune că derivă din împrejurările concrete în care se presupune că ar fi fost comise faptele, din modalitatea de comitere, numărul mare de persoane participante, din gravitatea deosebită pe care o au astfel de fapte, din valoarea mare a prejudiciului.
Din nou, se vorbește despre generalități. Instanța de fond motivează o hotărâre privind arestarea preventive a unei persoane pe generalități. Consideră că instanța nu a motivat un pericol social concret, ci a motivat un pericol social abstract.
În virtutea textului legal, dacă instanța dorea să se refere la pericolul social concret ar fi trebuit să spună de ce inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, nu la modul general. Instanța nu a făcut referite la inculpat.
Studiind dosarul în cauză a observat că, deși sunt șase dosare extrem de voluminoase, niciunul din autori nu a fost arestat până în prezent. Consideră că este revoltător că într-o asemenea speță, de o asemenea gravitate, propunerea de arestare preventivă s-a făcut doar pentru instigator, nu pentru autorii faptei.
Solicită să se observe că sunt peste 19 autori ai faptei (fila 28) și pentru niciunul dintre ei nici măcar nu s-a propus arestarea preventivă. Este inadmisibil ca asupra unui instigator să fie luată măsura arestării preventive și asupra autorilor nu.
Referitor la probe, legea spune că trebuie să existe indicii temeinice. Așadar, plecând de la probele pe care le consideră parchetul ca fiind probe ce vin susținerea propunerii de arestare preventivă.
Parchetul consideră ca fiind probe în susținerea propunerii de arestare preventivă la următoarele declarații:
Declarația învinuitului, însă acesta nu face vorbire despre, arată că nici măcar nu l-a cunoscut. În declarația sa, face vorbire despre și doi bărbați care au luat credite. Este de neînțeles de ce parchetul folosește declarația acestui învinuit împotriva inculpatului.
De asemenea, se face referire în propunerea de arestare la declarația învinuitului (fila 233 vol. I). Nu că în acest dosar este vorba despre o infracțiune la legea specială, dar nu există nici o probă, nici un măcar indiciu că a făcut parte din acest grup infracțional. Faptul că a existat un grup infracțional și că au fost săvârșite anumite infracțiuni, nu înseamnă că persoanele care nu au legătură cu grupul infracțional și cu săvârșirea infracțiunii și care întâmplător îi cunosc pe cei care sunt implicați în infracțiune, sunt și ele implicate și trebuie pedepsite.
Revenind la declarația lui, solicită să se observe că acesta descrie multe lucruri, dar vorbește despre alte trei persoane, pe care le cunoaște personal; zis nu apare nicăieri în declarație, nu îl cunoaște.
O altă probă este declarația lui G (fila 94 vol. I), din punctul său de vedere, cea mai solidă dintre toate Acesta vorbește despre un și despre un, care nu au nicio legătură cu inculpatul. Persoana descrisă de G nu are nicio legătură cu persoana inculpatului. G face vorbire despre mai multe persoane, iar la sfârșitul declarației arată că își amintește cum îl cheamă pe acel "", respectiv, îl cheamă, inculpat și el în acest dosar. Consideră că astfel, s-a eliminat orice incertitudine că ar fi vorba despre.
G, zis sau, a conlucrat cu și.
Consideră că parchetul creează o confuzie între inculpatul și acest, care a fost arestat, de altfel.
La fila 121 vol. I dosar urmărire penală, este declarația lui G. Nici această persoană nu face vorbire despre inculpatul, nu menționează că l-ar fi cunoscut pe acesta sau că ar fi cunoscut vreun alt băiat din Pitești. Și G face vorbire despre fapta infracțională, despre infracțiunea în sine, despre modul cum a fost comisă, despre grupul infracțional, dar face vorbire despre alte persoane. În consecință, consideră că nici această declarație nu poate fi folosită împotriva inculpatului.
O altă probă folosită în susținerea propunerii de arestare preventivă este declarația inculpatei (fila 143). Solicită ca toate aceste declarații să fie analizate cu toată atenția. Nici această inculpată nu face vorbire despre inculpatul. că a conlucrat cu, cu, cu, dar nu face vorbire de, nici nu îl cunoaște.
Consideră că nu se poate propune arestarea preventivă a inculpatului pe baza unor declarații în care nu se face vorbire despre el.
O ultimă declarație este declarația inculpatului, declarație pe care o consideră contradictorie. Este singura declarație pe care ar fi putut să o folosească parchetul, dar solicită să se observe că nu poate fi reținută în cauză, că trebuie eliminată, pentru că este singulară și este în totală contradicție cu toate declarațiile aflate la dosar. Această declarație a lui este total contradictorie, nu se coroborează cu niciuna din probe. Susținerile făcute de în declarație sunt confuze. În declarațiile sale, vorbește despre, și spune la un moment dat că i-ar fi spus că doi dintre aceștia se ocupă despre falsificarea unor adeverințe. Totodată, arată cu mare certitudine că aceste adeverințe erau folosite la unități bancare din județul Dacă a fost recunoscut de aproape toți autorii care au mers personal la bancă și au luat banii, nu a fost recunoscut de nimeni.
Susține că declarația lui este o declarație dată cu rea-voință, nu se coroborează cu probele din dosar și nu poate fi reținută în cauză.
Într-adevăr, inculpatul a venit de două ori la, la cei doi, pentru că avea de recuperat sume de bani. A fost găzduit de cei doi, dar aceasta nu este o probă foarte importantă.
Solicită ca instanța să aibă în vedere un aspect precizat de la fila 9, citează: " în această perioadă colabora în activitatea infracțională cu Americanul, fiind certat cu, zis ". Deci, inculpatul recunoaște că cei doi erau certați în timp ce se desfășura activitatea infracțională.
În aceste condiții de totală confuzie, nu se poate reține temeinicia unor indicii, pentru că acestea nu există. Din contră, sunt la dosar peste douăzeci de declarații ale autorilor, în cuprinsul cărora nu se face nicio referire la .
Astfel, vorbește despre și, vorbește despre, vorbește despre, și, vorbește despre, și, vorbește despre și despre, - vorbește despre și despre, vorbește despre și despre alți doi bărbați, ambii țigani, despre, și. vorbește despre, o țigancă și, vorbește despre și despre o țigancă, vorbește despre și despre, despre doi indivizi de etnie rommă, R vorbește despre și, vorbește despre și, vorbește despre o țigancă și, despre, și G.
Consideră că dacă există 20-25 de autori i-au cunoscut pe și, ca fiind cei care instigau, care racolau, și instigatorii la rândul lor îl recunosc pe, nu se poate reține o declarație care se contrazice în totalitate în cuprinsul ei, care duce în eroare în legătură cu băncile din Această declarație nu poate fi folosită împotriva inculpatului.
În propunerea de arestare preventivă, Parchetul mai face referire la procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșele foto anexate. A studiat cu atenție planșele foto din dosar, existente la filele 46-47 și 136-138 vol. V și a observat că există o singură fotografie în care într-un grup se află și. Niciunul dintre martori nu l-a recunoscut pe. Consideră că nu este corect să se arate planșe foto și ca persoanele să pună degetul pe fotografia persoanei pe care o recunoaște, pentru că atunci se pune un semn de întrebare asupra corectitudinii acestei recunoașteri. Normal este să se folosească un geam, iar inculpatul să fie recunoscut dintr-un grup 3-4 persoane. Aceasta este practica normală și legală. Precizează că sunt hotărâri casate pe acest considerent.
Însă, important este faptul că nimeni nu l-a recunoscut pe inculpatul din planșele foto. Nu înțelege de ce parchetul folosește aceste planșe.
Consideră că parchetul în mod greșit a propus arestarea pentru instigatori, iar pe autori i-a lăsat în libertate.
Susține că niciuna din probele indicate de parchet nu se referă la inculpatul: nu este indicat în planșele foto, documentele falsificate nu îl privesc, relațiile obținute de la instituțiile bancare nu îl privesc, declarațiile tuturor martorilor, inculpaților și învinuiților nu se referă la el.
Într-adevăr, fapta este prevăzută cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, dar solicită ca instanța să coroboreze acest aspect și cu celelalte condiții prevăzute de lege, respectiv, cu indiciile temeinice, care nu există sub nicio formă, cu pericolul social concret.
Arată că inculpatul este căsătorit, are un copil minor și este singurul întreținător al familiei.
Din contră, indiciile temeinicie spun că inculpatul nu poate fi acuzat. Inculpatul nu poate influența martorii pentru că nici măcar nu îi cunoaște și declarațiile deja au fost date. Nu există motive, nu există nicio dovadă că inculpatul ar putea prezenta un pericol social concret. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, de asemenea, să se aibă în vedere vârsta acestuia, mediul social în care trăiește. În cauză pericolul social nu rezultă de nicăieri.
Nu se poate reține că inculpatul face parte din grupul infracțional, având în vedere că acesta a declarat că nu îi cunoaște pe ceilalți, iar toate celelalte persoane audiate în cauză au declarat că nu îl cunoșteau pe inculpat. Inculpatul îi cunoaște pe și pe pentru că aceștia sunt din Pitești și a venit la ca să le ceară banii datorați.
Solicită admiterea recursului și să se dispună punerea inculpatului în libertate, existând posibilitatea legală de a i se aplica orice interdicție. Consideră că s-ar săvârși o gravă eroare judiciară dacă s-ar menține măsura luată de instanța de fond. Inculpatul poate fi cercetat în libertate și dacă se vor aduna probe împotriva lui, oricând se poate lua această măsură. Consideră că nu există nici un indiciu temeinic, nici un pericol social concret. Solicită să se țină cont și de declarațiile inculpatului, de faptul că acesta a avut o atitudine constantă și sinceră și nici nu avea cum să aibă altă atitudine în condițiile în care nici nu a știut ce se întâmplă în această cauză. Solicită să i se aplice inculpatului orice altă măsură de constrângere, dar nu arestarea preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat.
Consideră că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Apreciază că propunerea de arestare preventivă, deși este motivată în mod succint, aceasta a fost și susținută pe larg cu ocazia concluziilor procurorului la momentul discutării arestării preventive a inculpatului.
Pe de altă parte, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, la dosar fiind probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină.
Din declarațiile martorilor -, și și ale coinculpaților G, G, și și relațiile de la instituțiile bancare rezultă că pe o perioadă de aproximativ 6 luni, inculpatul împreună cu ceilalți au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar față de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor prin folosire de calități mincinoase, au indus în eroare pe reprezentanții legali ai unor numeroase părți vătămate, consideră că este dovedit și pericolul concret pentru ordinea publică, care nu trebuie să fie dovedit separat de dosarul cauzei, de probatoriul administrat.
Față de cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, consideră că pericolul social concret nu trebuie dovedit separat, ci trebuie dovedit în raport cu persoana cu privire la care se cere arestarea.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 13.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în baza art. 1491alin. 10 în referire la art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 20 zile, începând cu data de 13.02.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul ales, a susținut că probele administrate în cauză nu fac dovada că el ar fi participat la săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale și arestarea preventivă.
De asemenea, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, deoarece nu există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul este nefondatpentru următoarele considerente:
Din actele de urmărire penală efectuate până la această dată (respectiv din declarațiile învinuiților și, declarațiile coinculpaților, G și G, planșele fotografice și procesele-verbale de recunoaștere din grup după fotografii - toate aflate în volumul V al dosarului de urmărire penală) rezultă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 din Codul d e procedură penală, că inculpatul, împreună cu mai multe persoane, s-au constituit în grup organizat, în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune și, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, au determinat și ajutat mai multe persoane să inducă în eroare pe reprezentanții legali ai mai multor unități bancare, în scopul obținerii de credite pentru nevoi personale, modalitate în care s-a cauzat părților vătămate un prejudiciu total în valoare de 507.270 lei și 41.700 euro.
Motivarea hotărârii primei instanțe, în sensul că există presupunerea (și nu certitudinea) că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, nu este inadecvată, așa cum se susține în motivele de recurs, ci este în consens atât cu dispozițiile art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, cât și cu dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora, pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe motive verosimile de a bănui că persoana în cauză a săvârșit infracțiunea.
Două dintre infracțiunile presupus a fi săvârșite de inculpat, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 25 în referire la art. 215 alin.1,2,3 și 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele (prin determinarea și ajutarea altor persoane să folosească acte false și calități mincinoase, pentru inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate), numărul mare al persoanelor care s-au constituit în grup organizat și au desfășurat activități infracționale, importanța relațiilor social-economice lezate, privind siguranța pe care trebuie să o inspire tranzacțiile bancare, precum și valoarea însemnată a prejudiciilor cauzate părților vătămate, în mod corect prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar provoca un sentiment de neîncredere a cetățenilor față de capacitatea organelor judiciare de a riposta împotriva persoanelor care săvârșesc astfel de fapte și ar crea astfel un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 136, art. 143 alin. 1 și art. 146 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, astfel că, încheierea recurată, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, este temeinică și legală.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 23.08.1976 în mun. Pitești, jud. A, CNP -, cu domiciliul în mun. Pitești,-,. 75,. B,. 2, jud. A, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 13.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
În baza disp. art. 1923 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /19.02.2008
Tehnored. /2 ex./27.02.2008
Fond: -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
