Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 02 2008
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președinte Secția Penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier- - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor penale promovate de inculpații, și, toți deținuți în Arestul J V, împotriva încheierii de ședință din data de 26.08.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest asistat de apărătorii aleși: av. și av.,în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, în stare de arest, asistat de apărător ales, av. - și recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației emisă de Baroul Galați pe care o depune la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acesta este primul termen de judecată.
Întrebat fiind, raportat la calitatea ce a avut-o anterior, aceea de procuror, av. precizează că poate formula concluzii în această cauză, în calitate de avocat.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.
Avocat -, apărător ales al recurentului inculpat, precizează că are două motive de recurs:
Primul, este motivul pentru care instanța reține că se impune prelungirea măsurii arestării preventive ".întrucât urmează a fi efectuat controlul tematic de către lucrători operativi din cadrul Gărzii Financiare, în scopul constatării sau nu a infracțiunii de evaziune fiscală, și folosirea cu rea credință a bunurilor societății;audierea tuturor părților vătămate, a părților civile în urma identificării incidențelor de plată; audierea de martori (transportatori, reprezentanți ai societăților comerciale prejudiciate, angajați ai societăților comerciale, etc.);primirea și valorificarea de date de la mai multe instituții financiare bancare, în ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală, spălare de bani, efectuarea de confruntări; extinderea cercetărilor;dispunerea și efectuarea unei expertize financiar-contabile și tehnice; audierea si formularea apărărilor, cererilor, finalizarea urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală.
Al doilea motiv de recurs vizează probele asupra cărora s-a orientat instanța în cadrul judecății la fond.
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocă sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosar nr- rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1854/2007 a Tribunalului București Secția I Penală precum și art.5 paragraful 3 din CEDO.
S-a statuat cu privire la caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive că raportat la complexitatea cauzei și la motivele ce determină prelungirea măsurii arestării preventive nu se poate reține vreo vinovăție sau culpă a inculpatului.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs precizează că plângerile părților vătămate constituie elementul principal al vinovăției inculpaților, ori în nicio plângere nu este indicat inculpatul în mod direct, toate plângerile sunt formulate împotriva administratorului firmei, iar deși a lucrat la firmă nu a avut o astfel de calitate.
În ceea ce privește declarația inculpatului, arată că aceasta a fost dată sub o anumită presiune psihologică, i s-au influențat răspunsurile, acesta nu este lăsat să relateze tot ceea ce știe cu privire la faptă ci începe declarația printr-un răspuns " este adevărat că".
Nu au existat indicii temeinice și nu există nici în prezent care să impună prelungirea măsurii arestării preventive.
Nu există, în vol.V dosar de urmărire penală, vreo declarație olografă a inculpatului ci este tehnoredactată, și, deasemeni, nu este semnată pe fiecare pagină de către avocat.
Solicită admiterea recursului, desființarea încheierii din 26.08.2008 a Tribunalului Vrancea și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara astfel încât inculpatul să aibă posibilitatea de a propune și probe în apărare.Depune la dosar un memoriu și o cerere formulate de inculpat întrucât cele depuse anterior nu au ajuns la dosar.
Avocat apărător ales al recurentului inculpat, precizează că nu trebuia dispusă măsura arestării preventive ci trebuia să existe o respectare a normelor de drept procesual penal, trebuia să se constate existența unor indicii care să impună măsura arestării preventive și apoi ulterior să se dispună prelungirea acesteia. Interceptarea convorbirilor telefonice nu poate cântări mai mult decât orice alt mijloc de probă.
Încheierea din 26.08.2008 a Tribunalului Vrancea a statuat că propunerea DIICOT este temeinică și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive de la 30.08.2008 la 28.09.2008, respingând ca nefondată și cererea inculpatului de a i se înlocui măsura arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara; această încheiere nu răspunde cerințelor legii fiind nelegală și netemeinică întrucât nu este stabilită o corectă și reală situație de fapt ca probă de temeinicie cu reflexiune în stabilirea în concret a unei fapte prevăzută de legea penală și săvârșirea ori participarea la comiterea acesteia.
Dispozițiile art.155 Cod procedură penală care regulează măsura arestării preventive impun două condiții: existența unor indici sau a unor probe la momentul dispunerii arestării cu condiția de a subzista la cererea de prelungirea ori existența unor indicii noi de natură să impună luarea aceleiași măsuri.
S- arătat că există probe și indicii în sensul declarațiilor celorlalți doi inculpați și a interceptărilor și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, ori acestea nu există întrucât urmărirea penală a început in rem în decembrie 2007. În aprilie 2008 s-a eliberat autorizație pentru interceptarea convorbirilor telefonice dintre și; aceste interceptări nu au fost însoțite de suportul original; deasemeni persoana față de care s- dispus arestarea preventivă nu era menționată în autorizația de percheziție, fiind vorba de și nu. Deasemeni nu s-a făcut dovada participării inculpatului la grupul infracțional organizat în sensul art. 7 și cu atât mai puțin la comiterea infracțiunii de înșelăciune.
telefonice din aprilie-mai nu puteau constitui probe pentru fapte reținute ca fiind comise anterior, respectiv în luna august 2007.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatului organul de urmărire penală nu-i pune în vedere să dea declarație olografă, aceasta nu este semnată de avocat pe o pagină sau două așa încât rezultă lipsa asistenței judiciare
Cele invocate până acum de organele de urmărire penală poartă un caracter general.
Inculpatul a arătat că a avut puține legături comerciale legale cu. Deasemeni arătat că în fața organelor de anchetă când i s-a pomenit numele fratelui său, că va declara orice.
Așa cum a menționat mai sus, s-a eliberat autorizație pentru ascultarea convorbirilor telefonice pe numele lui iar ulterior s-a dat o îndreptare eroare materială în sensul că prenumele corect era și nu.
Apreciază interceptarea telefonică făcută pentru o altă persoană, respectiv, nulă absolut, această persoană nu a făcut obiectul cercetării penale.
S-a arătat de către organele de urmărire penală că trebuie să existe alte motive care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive și se face trimitere la Legea 87/1994, la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului și activului firmei în folosul personal ori nu există nici măcar un proces verbal care să statueze că se efectuează acte premergătoare cu privire la aceste infracțiuni: în realitate la acest moment se efectuează de către organele de urmărire penală acte premergătoare până să se înceapă urmărirea penală.
Astfel, nu există un proces verbal conform dispozițiilor art.224 alin.3 Cod procedură penală în care să se consemneze actele premergătoare pentru a constitui probe.
În linii generale se înșiruie de către organele de urmărire penală acele activități ce trebuie efectuate și de natură să impună prelungirea măsurii arestării preventive.
Instanța a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru cei trei inculpați pentru motive cu caracter general fiind încălcat principiul potrivit căruia răspunderea penală este personală.
S-a arătat de către completul de judecată de la fond că se impune prelungirea măsurii arestării preventive datorită complexitățiiu cauzei ori magistratul trebuia să arate care sunt actele de înșelăciune săvârșite în coautorat; deși s-a reținut în sarcina lui comiterea a trei acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, organele de urmărire penală trebuiau să arate ce anume impune arestarea lui.
În niciunul dintre cele 6 volume de urmărire penală nu este pomenită participația lui, acesta nu a contractat, nu a primit marfa, nu a semnat instrumente de plată, nu există un act material în care să fie indicat.
Se află depuse la dosar fișa relațiilor comerciale dintre și, raportul de inspecție fiscală al DGFP prin care se statuează corectitudinea activității comerciale și fiscale a societății lui, mărfurile ce existau scriptic s-au regăsit și faptic.
Reiterează principiul potrivit căruia răspunderea penală este personală.
Raportat la activitățile invocate de organele de urmărire penală pentru care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive precizează următoarele:
- în ceea ce privește audierea tuturor părților vătămate arată că toate plângerile părților vătămate au fost îndreptate împotriva firmei lui Al, s-a indicat în aceste plângeri cine a contractat, cine a facturat, cât mai este de plată,
- primirea și valorificarea datelor de la mai multe instituții bancare în ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală și folosirea cu rea-credință a creditului și activului firmei în folosul personal, arată că aceste relații se regăsesc, sunt emise de BNR, se arată care acte au creat și nu au legătură cu
- referitor la efectuarea de confruntări, precizează că acestea ca și expertiza au fost solicitate de inculpați, prin apărători
- cu privire la extinderea cercetărilor, nu se arată de către organele de urmărire penală în legătură cu ce faptă se solicită, față de cine;
- în ceea ce privește dispunerea și efectuarea unei expertize financiar contabile solicită a se avea în vedere că obiectivele nu au fost stabilite de către Parchet deși a insistat în acest sens, așa încât și să-și formuleze obiectivele. Precizează că inculpatul fost scos din arest de 7 ori și i s-a cerut "să-l dea pe " întrucât la dosar nu există probe împotriva sa.
- referitor la formularea de apărări, motiv invocat de Parchet pentru prelungirea măsurii arestării preventive, arată că în decurs de 2 luni procurorul nu a fost de găsit și de abia cu o zi în urmă i s-a luat declarație lui Al.
Toate aceste motive pentru care se solicită de către DIICOT prelungirea măsurii arestării preventive sunt fraze fără acoperire.
Deși răspunderea penală este personală, nu s-a personalizat activitatea infracțională, în sensul intenției de constituire a grupului organizat.
Cum temeiurile invocate la acest moment constituie motive de natură să ducă la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara întrucât nu s-a dovedit nimic concret solicită admiterea recursului urmând a se proceda în sensul de mai sus.
Avocat precizează că la momentul modificării legii privind prezentarea inculpatului la judecător pentru luarea măsurii arestării preventive, în calitate de procuror, a susținut această modificare apreciind că se va asigura o corectă interpretare a probelor, actelor din faza urmăririi penale, a modului cum au fost obținute.
În cauza de față, până la acest moment, în afară de prezentarea unui scenariu formal nu există nicio probă.
S-a început urmărirea penală pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art.215 alin.1-5 cu aplicarea art.41-42 Cod penal, aceeași încadrare este menționată și în ordonanța de reținere și în mandatul de arestare preventivă emis la 4.07.2004 a Tribunalului Vrancea, iar prin încheierea din 29.07.2008 a Tribunalului Vranceas -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive și pentru infracțiunea prev. de art.272 alin.2 din Legea nr. 31/1990 deși nu s- efectuat nicio extindere a urmăririi penale. Această încheiere a fost preluată de la celelalte instanțe ce au dispus anterior cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive.
Deși inițial s-a avut în vedere de către instanță temeiul prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală ulterior a fost menționat și temeiul prev. de art.148 lit.a Cod procedură penală, apreciindu-se, deși inculpatul se afla în stare de arest și nu fusese audiat, că există date că acesta va încerca să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Același temei a fost avut în vedere și la data de 26.08.2008 de către Tribunalul Vrancea, magistratul apreciind că "încadrarea juridică, vinovăția și modul cum au fost obținute probele fac obiectul fondului".Or, tocmai la acest moment trebuie să se vorbească de încadrarea juridică ce ar atrage temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, despre modul cum au fost obținute probele, indiciile și temeiurile ce ar susține cererea de arestare preventivă și prelungire.
Precizează că interceptările telefonice constituie un indiciu dacă sunt legate de activități concrete ce au drept consecință săvârșirea faptei pentru care inculpatul este cercetat, iar dacă nu conturează nici măcar fapta nu constituie indiciu.
Referitor la această împrejurare supune atenției instanței faptul că în aprilie 2008 s-a emis autorizație pentru interceptarea convorbirilor telefonice ce vizează fapte din iulie-august 2007.
din cauza de față sunt pur și simplu convorbiri ce atestă o relație comercială ( făcuse comandă pentru marfă la care plătise și avans) și nu constituirea unui grup infracțional organizat.
Ușurința cu care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive este condamnabilă,măsurile asigurătorii au fost luate de la momentul percheziției.
Se arată de către DIICOT că au fost audiați martori și un învinuit ori din declarațiile acestora nu rezultă participația lui.
Invocă Revista de Drept Penal nr. 4/2005, pagina 91, cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive în care se arată că motivele prelungirii trebuie să vizeze persoana și fapta celui care e cercetat și nu aspecte de conjunctură.
Inculpatului nu i s-a adus la cunoștință în totalitate învinuirea, și cum avocatul nu a semnat toate paginile declarației rezultă că nu se știe dacă în pagina nesemnată de apărător a relatat ceea ce cunoscut sau ceea ce i s-a dictat.
Precizează că timp de 7 luni s-au efectuat acte premergătoare pentru grupul format din, Al și numita, pentru ca, dintr-o dată să se arate că este "capul" pentru simplul fapt că are depozit de desfacere. Cu cât complexitatea cauzei este mai mare cu atât obligația de a respecta regulile procesual penale este mai mare
Arată că anterior li s-a acordat timp de 45 minute pentru a studia 6 volume,apreciindu-se că simpla prezență a apărătorilor echivalează cu respectarea dreptului la apărare. Nu i s-a luat o declarație olografă lui ci dosar i s-a cerut să declare împotriva lui.
Inițial, așa cum a arătat, s-au pornit cercetările pentru grupul format din, Al și numita.
În aprilie 2008 fost menționat ca făcând parte din acest grup și, iar la data de 4 iulie 2008 fost arestat, fără a i se aduce la cunoștință nimic ci doar faptul că a dat bani lui ca sume în avans, că, având depozit, primea marfa dată de și o distribuia.
La controlul fiscal efectuat nu s-a constatat nicio neregulă,.
Deși au trecut 60 de zile, nu s-a dispus emiterea unei adrese de către DIICOT pentru desemnarea expertului, Garda Financiară este în posesia tuturor documentelor.
Arată că și inculpatul Al a fost scos din arest în urmă cu câteva zile dar nu se cunoaște dacă a fost audiat sau nu.
Nu s-a făcut o corelație între instrumentele de plată și cantitățile de marfă ajunse în depozitul lui.
Se afirmă că există indicii, se vorbește de constituirea unui grup infracțional organizat, ori nu există nici un indiciu, nici un martor care să indice activitățile desfășurate de membrii acestui grup; lui i s-au indisponibilizat toate bunurile, i s-au ridicat actele, și nu are posibilitatea de a se apăra din arest cu atât mai mult cu cât nimeni nu-l întreabă nimic.
Deși la termenul anterior era vorba de un prejudiciu de 9 miliarde lei, la acest moment s-a ajuns la un prejudiciu de 26 miliarde lei fără a exista vreun act din care să rezulte acesta. Solicită admiterea recursului,casarea încheierii de ședință din 26.08.2008 și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat Al, achiesează la punctele de vedere exprimate de colegii săi, solicitând admiterea recursului,casarea încheierii de ședință din 26.08.2008 și cercetarea inculpatului în stare de libertate, urmând a fi acordat onorariul pentru asistența juridică din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursurile promovate de inculpați nefondate, în mod întemeiat s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.
Au fost formulate de către inculpați, prin apărători, nenumărate argumente mai mult sau mai puțin convingătoare, dar nu au fost indicate temeiurile legale ce au fost încălcate, dispozițiile legale care să reglementeze sancționările care se impun a fi aplicate și nu s-au aplicat.
Toți inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive deși s-a invocat lipsa indiciilor în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală ceea ce ar fi impus o cu totul altă solicitare. Trecând peste această contradicție, urmează a se constata că inculpatul a invocat, în rezumat trei argumente:
- faptul că a fost audiat sub presiunea psihologică fiind formulate întrebări ce au alterat modalitatea de audiere permisă de lege, ori nu s-a dovedit concret modalitatea în care s-au încălcat dispozițiile legale ce reglementează modul de ascultare a unei persoane ce are calitatea de învinuit sau inculpat
- faptul că nu e culpa inculpaților că trebuie efectuate atâtea acte de urmărire penală, ori dimpotrivă chiar a acestora este culpa, prin comiterea de infracțiuni ce declanșează și determină efectuarea de cercetări, iar organul de urmărire penale nu are cum să le efectueze în lipsa unei activități ilicite raportat și la scopul procesului penal
- s-a invocat faptul că s-ar fi împlinit termenul rezonabil, ori inculpații sunt arestați de puțin timp, iar cauza CEDO invocată nu are legătură cu natura infracțiunii și stadiul procesual.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, prin apărători, acesta a formulat o primă apărare susținând că nu sunt incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală iar mijloacele de probă administrate nu conțin probe suficiente care să satisfacă exigențele acestui temei legal pentru luarea măsurii arestării preventive și prelungirea acesteia.
Al doilea argument se referă la faptul că motivele invocate de procuror nu justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Raportat la primul aspect, au fost avute în vedere și contestate probele invocate de instanță în s-a invocat că au fost efectuat interceptări cu consecința nulității absolute și s-a susținut că necoroborate nu pot constitui mijloace de probă
Nu a fost invocat un anumit înscris, o încheiere, prin care să se fi autorizat interceptarea,o dispoziție, un act o autorizație scrisă pentru a analiza în concret conținutul acesteia, și a verifica dacă au fost îndeplinite sau nu dispozițiile legale ce reglementează administrarea unei asemenea probe
Prenumele greșit, acela de, menționat în autorizație pentru interceptarea convorbirilor telefonice, în loc de, nu este un argument suficient pentru a determina la nulitatea absolută a acesteia, fiind incidentă eroarea materială. De altfel inculpații interceptați nu au contestat realitatea celor cuprinse în convorbirile telefonice ci s-au adaos argumente cu privire la claritatea acestor convorbiri și la puterea lor de a dovedi anumite împrejurări. Precizează că există text de lege, respectiv art.912alin.5 Cod procedură penală, potrivită căruia "convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute de art.911alin.1 și 2".La momentul emiterii unei asemenea autorizați nu pot fi cunoscute toate datele. nu are nicio implicare în cauză așa încât este logic și just să se considere că este vorba de o eroare materială în cauză, iar nici nu contestă că nu ar fi purtat aceste discuții telefonice.
S-a susținut despre declarațiile inculpaților audiați în cauză faptul că audierile au fost realizate nelegal dar nu au fost indicate textele de lege încălcate, sancțiunile care sunt atrase de aceste încălcări, tipul de nulitate ce ar trebui analizat în cauză, vătămările procesuale aduse prin neîndeplinirea acestor dispoziții legale și care au fost acestea, ori în opinia sa audierile s-au derulat în mod legal, chiar dacă nu au fost semnate toate paginile la care s-a făcut referire și în contextul în care într-adevăr textul de lege impune un asemenea mod de audiere.
Cu privire la declarațiile date nu s-a indicat nici un text de lege din care să rezulte încălcarea dispozițiilor art.197 alin.2 Cod procedură penală
Corect instanța a avut în vedere declarațiile date la prelungirea măsurii arestării preventive, apreciind existența indiciilor temeinice.
Plecând de la ideea că aceste mijloace de probă au caracter legal, acestea îndeplinesc condițiile prev. de art.681Cod procedură penală în sensul că "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta".
Dacă se are în vedere practica CEDO, la dosar se află mai mult decât indicii, întrucât în practica CEDO se vorbește de presupuneri rezonabile iar în Codul d procedură penală se menționează despre existența unor date suficiente care să impună prelungirea măsurii arestării preventive ori nu se poate face o echivalență între probele pentru justificarea prelungirii măsurii arestării preventive și probele privind vinovăția unei persoane.
În acest stadiu procesual pot fi avute în vedere aceste simple date în raport de dispozițiile art.681Cod procedură penală
Solicită a se avea în vedere că practica CEDO este mult mai permisivă decât practica internă.
Nu se arată de către legiuitor în ce măsură trebuie dovedită pe parcursul urmăririi penale vinovăția unei persoane așa încât să se dispună măsura arestării preventive.
Practica CEDO arată că se poate aprecia o arestare ca fiind legală chiar dacă ulterior se impune o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată.
Consideră că trebuie făcută distincția între scopul procesului penal și scopul luării măsurii arestării preventive
În speța de față este inutil a face discuții cu privire la stabilirea inițiatorului grupării infracționale întrucât se sancționează orice formă de participare în grupul organizat.
S-a menționat că în mod greșit s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive și pentru o infracțiune ce nu se regăsește în actul de urmărire, urmând astfel, în cazul în care cele afirmate sunt reale ca instanța să se pronunțe strict pe infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Referitor la actele ce trebuie efectuate de procuror, la cercetările privind infracțiunea de evaziune fiscală s-a susținut că dacă nu există proces verbal conform dispozițiilor art.224 alin.3 Cod procedură penală nu s-a făcut dovada existenței actelor premergătoare.
La finalizarea efectuării cercetărilor în raport de natura acestora, urmează ca organul ce le efectuează să le concretizeze într-un raport potrivit dispozițiilor art.224 alin.3 Cod procedură penală, iar acesta să fie verificat în ce măsură constituie mijloc de probă.
În acest stadiu procesual nu se pot impune procurorului anumite limite, este adevărat că potrivit dispozițiilor art.155 Cod procedură penală propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive trebuie motivată dar legea nu arată limitele, judecătorul trebuie să verifice caracterul motivat și în ce măsură aceasta are legătură cu cauza astfel încât să nu se suprapună pe infracțiuni cu atât mai mult cu cât în speța de față aveam de-a face cu infracțiuni conexe.
Referitor la efectuarea de confruntări arată că o asemenea cerere poate fi formulată mai mult sau mai puțin concret, trebuie stabilite limitele activității infracționale, numărul părților vătămate,valoarea prejudiciului.
Plângerile părților vătămate nu echivalează cu declarațiile acestora și nu se poate refuza competența de a audia procurorul anumite părți vătămate.
Legiuitorul a intenționat să lase la aprecierea procurorului o anumită larghețe pentru efectuarea actelor de urmărire penală
Expertiza solicitată o apreciază ca fiind utilă urmând a se stabili în concret valoarea prejudiciului care este firesc să crească ca urmare a plângerilor formulate de părților vătămate
În ceea ce privește extinderea cercetărilor urmează a se face aplicarea dispozițiilor art.238 Cod procedură penală în măsura în care se descoperă alte fapte conexe.
Solicită respingerea recursurilor promovate de inculpați ca fiind nefondate.
Avocat, în replică, precizează că s-a pledat prin cuvântul procurorului, pentru instituirea unui nou principiu respectiv acel al puterii nelimitate, al arbitrariului DIICOT, urmând ca magistrații să se subordoneze procurorului.
Deși s-au invocat dispozițiile art.681Cod procedură penală precizează că indiciile rezonabile nu fac trimitere automat la măsura arestării preventive
Invocă dispozițiile art.68 alin.2 Cod procedură penală în sensul că mijloacele de probă obținute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Astfel interceptările convorbirilor telefonice ale lui nu pot fi asimilate convorbirilor telefonice purtate de.
Trebuie administrate probe dar nu cu inculpații în stare de arest.
Avocat precizează că simplul fapt că a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive și nu revocarea nu echivalează cu faptul că inculpații se fac vinovați ci, aceștia își manifestă astfel disponibilitatea de a fi la dispoziția anchetatorului.
Recurentul-inculpat precizează că nici nu a afirmat și nici nu a confirmat convorbirile telefonice purtate cu, nu i s-a adus la cunoștință faptul că este învinuit pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune și constituire în grup infracțional organizat; nu i s-a luat nicio declarație; este nevinovat.Arată că discuțiile telefonice cu privire la marfă sunt purtate cu cele două societăți; la acest moment nu se poate apăra pentru că nu are cunoștință de ceea ce i se impută, nu a făcut decât să cumpere marfa legal, ca și orice altă societate.
Apreciază că poate fi cercetat în stare de libertate pentru că nu va părăsi țara, de altfel nici nu are această posibilitate și este în interesul său să-și stabilească nevinovăția.
Toate actele firmei se află la Garda Financiară iar bunurile sale au fost sechestrate.
Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat precizează că la termenul anterior a declarat că a fost supus mai multor presiuni, i s-a cerut "să-l dea pe "; este adevărat că a avut un avocat din oficiu dar " pentru a nu se pierde timpul" a început să scrie declarația sub formă de dictare, iar ulterior avocatul a semnat-o.Precizează că a declarat împotriva lui, așa cum i s-a cerut, întrucât i s-a spus că va sta 20 ani în pușcărie, dacă nu declară în această manieră.
În ceea ce privește acuzațiile formulate împotriva sa, acestea sunt nedrepte, el nu a fost decât un simplu angajat și nu administrator, marfa primită precum și banii încasați îi preda administratorului societății.
Solicită a fi judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat Al arată că în ceea ce-l privește pe nu a avut cu acesta decât o simplă afacere, cu acte în regulă, l-a cunoscut la 3-4 săptămâni după ce și-a înființat firma,și nu la un interval de 3-4 luni cum greșit s-a consemnat în încheierea de ședință din 26.08.2008.
Nu are nici măcar numărul de telefon al lui, nu a purtat vreo convorbire telefonică cu acesta.
În ceea ce-l privește pe arată că a lucrat cu acesta.
Referitor la situația sa, precizează că este palestinian expulzat ce are statutul de refugiat, se află în România de circa 7-8 ani, pașaportul său este expirat de aproape 2 ani și astfel, nu are cum să părăsească țara. Dacă ar fi urmărit săvârșirea vreunei infracțiuni ar fi avut posibilitatea cu banii menționați ca prejudiciu să părăsească țara, ori nu s-a sustras, a anunțat că urmează a-și schimba domiciliul dar nu știa noua adresă întrucât urma să-și caute o gazdă. Precizează că este singurul întreținător al familiei sale, are probleme de sănătate și solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpații, și au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 26.08.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
Prin încheierea de ședință din 26.08.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- a fost admisă propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților, și, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - Biroul Teritorial Vrancea și în consecință s-a dispus prelungirea cu încă 30 de zile ( 30.08.2008-28.09.2008) a stării de arest preventiv a inculpaților.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere că prin rezoluția din data de 04.12.2007, s-a dispus în dosarul penal nr. 58/D/P/2007, începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003, de art. 215 al.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplic.art. 41 al.2 cod penal și de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal; că atât din actele premergătoare cât și din actele de urmărire penală s-a conturat existența și vinovăția unui grup infracțional, structurat și organizat în condițiile prev.de art. 2 lit.a din Legea nr. 39/2003, că bazele acestui grup infracțional organizat a fost pus de către inculpații, și cu scopul săvârșirii de infracțiuni grave în sensul disp.art. 2 lit.b din Legea nr. 39/2003 (de genul celor precizate mai sus); că activitatea infracțională a fost desfășurată de către membrii grupului în perioada august 2007 - iulie 2008, urmărind obținerea de venituri ilicite însemnate într-un interval de timp cât mai scurt, acestea constând în cumpărarea părților sociale ale unor societăți comerciale anterior înființării dar fără dificultate financiar-contabilă, în înființarea de sedii temporare și puncte de lucru, în racolarea unor persoane care să fie aduse în respectivele societăți pentru ca membrii grupului să fie exonerați parțial sau total de o eventuală răspundere, în ridicarea și utilizarea instrumentelor de plată în vederea achiziționării de mărfuri, urmată de neplata acestora, cauzând în acest mod pagube importante furnizorilor dar și obținerea unor importante venituri ilicite grupului infracțional.
In aceeași cerere s-a precizat că la acest grup infracțional organizat au aderat mai multe persoane de naționalitate română sau străină ( arabă, ucraineană, etc.) că activitatea ilicită a grupului a fost desfășurată pe raza mai multor județe din întreaga țară prin intermediul următoarelor societăți comerciale:; SRL Focșani, SRL B, product SRL C și Food SRL Câmpia, că urmare a activității desfășurate de grupul infracțional au fost păgubite un număr mare de societăți comerciale și că prejudiciul cauzat acestor societăți comerciale este până la acest moment, potrivit datelor furnizate de către părțile vătămate și Centrala Incidentelor de Plată, de aproximativ 26 miliarde lei.
S-a mai precizat că, în raport de situația de fapt și vinovăția inculpaților, la data de 3 iulie 2008 Tribunalul Vranceaa dispus arestarea inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, că această măsură preventivă a fost prelungită până la data de 30 august 2008, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și că în continuare se impune privarea de libertate a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, întrucât urmează a se efectua următoarele acte de urmărire penală.
-efectuarea controlului tematic de către lucrătorii operativi din cadrul Gărzii Financiare, în scopul constatării sau nu a infracțiunii de evaziune fiscală și folosirea cu rea credință a bunurilor societății;
-audierea tuturor părților vătămate, a părților civile în urma identificării incidențelor de plată;
-audierea de martori (transportori, reprezentanți a societăților comerciale prejudiciate, angajați ai societăților comerciale, etc.).
-primirea și valorificarea de date de la mai multe instituții financiare bancare etc. în ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală, spălare de bani, etc.
-efectuarea de confruntări;
-extinderea cercetărilor;
-dispunerea și efectuarea unei expertize financiar-contabile și tehnice.
-audierea și formularea apărărilor, cererilor, etc.
-finalizarea urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Petentul și-a întemeiat cererea pe disp.art. 155 și următ. Cod proc.penală.
Analizând propunerea de prelungire a arestării preventive a celor trei inculpați prin prisma motivelor invocate, a susținerilor părților și a dispozițiilor legale în vigoare, instanța a reținut următoarele:
In dosarul penal nr. 58/D/P/2007, DIICOT - Biroul Teritorial Vrancea, a dispus prin rezoluția din 04 decembrie 2007, începerea urmăririi penale, "in rem" cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev.și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de art. 215 al.1,3,4 și 5 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal și de art. 272 pct.2 din legea nr. 31/1990, toate cu aplic.art. 33 lit.a Cod penal.
Ulterior la 3 iulie 2008 organul de urmărire penală a dispus și începerea urmăririi penale "in personam" - față de inculpații, și.
Prin încheierea din 04.07.2008, Tribunalul Vranceaa dispus, în baza art. 136, art. 148 lit.f și art. 1491Cod proc.penală, arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile începând cu data de 04.07.2008 și până la data de 01 august 2008.
Recursurile declarate de către inculpați împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondate de către Curtea de APEL GALAȚI prin încheierea din 10 iulie 2008, instanța de recurs a reținut că arestarea preventivă a inculpaților în baza disp.art.148 al.1 lit.b Cod proc.penală, cu referire la art. 143 cod proc.penală și art. 136 cod proc. penală este pe deplin justificată, întrucât sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de textele de lege menționate, că privarea de libertate a inculpaților se impunea pentru buna desfășurare a procesului penal, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică și că inculpații au beneficiat de toate garanțiile procesuale așa încât nu li s-a încălcat dreptul la apărare.
Prin încheierea din 29 iulie 2008 Tribunalul Vrancea a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 01 august 2008, până la 30 august 2008. Această hotărâre a fost continuată prin încheierea din 04 august 2008 Curții de APEL GALAȚI prin care au fost respinse ca nefondate recursurile inculpaților cu motivarea că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților se mențin în continuare și că apărările inculpaților cu privire la încălcarea dreptului la apărare sunt nesusținute în plan probator.
In ce privește propunerea de prelungire a arestării preventive ce face obiectul acestei cauze, instanța este obligată să verifice potrivit disp.art. 155 al.1 Cod proc. penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților.
In speță, instanța trebuie să verifice dacă în cauză sunt probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, dacă infracțiunile care le sunt puse în sarcină inculpaților, prevăd o pedeapsă corespunzătoare cerințelor art. 148 lit.f teza I Cod proc.penală, și dacă există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Primele instanțe și instanța de recurs au reținut motivat, atât cu prilejul arestării preventive a inculpaților cât și cu prilejul prelungirii acestor măsuri preventive, că în cauză sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Analizând dosarul cauzei din această perspectivă, instanța apreciat că acest temeiuri se mențin în continuare deoarece nu au apărut probe ori indicii suficient de convingătoare care să înlăture faptele penale ce s-au conturat până în acest moment al urmăririi penale. In acest sens, instanța a avut în vedere faptele semnalate de către părțile vătămate și care se află consemnate în înscrisurile aflate în vol.I filele 20-67; s-au avut în vedere înscrisurile furnizate de către Banca Națională a României care se coroborează cu plângerile părților vătămate și în care se precizează perioadele în care societățile comerciale, de care s-au folosit inculpații în activitatea infracțională, s-au aflat în interdicție bancară de a emite CEC-uri, cât și numărul incidentelor de plată înregistrate în baza de date, inclusiv valoarea instrumentelor refuzate la plată (filele 68-97 din vol. I), s-au avut în vedere actele de control și de constatare ale Gărzii Financiare în care sunt consemnate anumite aspecte ilicite în gestionarea bunurilor aflate în administrarea societăților comerciale controlate de către inculpați, s-au avut în vedere instrumentele de plată emise de către societățile ordonate de către inculpați și actele bancare în care se consemnează refuzurile la plata și motivul acestor refuzuri;s-au avut în vedere declarațiile martorilor audiați, înregistrările convorbirilor telefonice consemnate în procesele verbale aflate la dosarul cauzei și, nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților ( filele 174-218 vol.V) în care sunt prezentate relațiile în care se aflau inculpații, modul în care acționau, modul în care obținerea veniturilor ilicite ori în care și le însușeau cât și aspectul că aceștia erau conștienți de gravitatea faptelor lor. In același sens a fost privită și declarația învinuitului (filele 219-224 vol.V).
Susținerile inculpatului, prin apărător, în sensul că, în cauză nu sunt probe sau indicii care să-i dovedească vinovăția deoarece organul de urmărire penală nu i-a pus în sarcină o faptă determinată, care să fie probată și în raport cu care să se apere eficient și deoarece probele pe care se sprijină învinuirea nu sunt obținute în condițiile prevăzute de lege în sensul că înregistrările convorbirilor telefonice nu s-au făcut cu respectarea disp.art. 911și următ. Cod proc.penală și că declarațiile date de ceilalți doi inculpați s-a făcut sub o anumită presiune, sau sugerarea unor răspunsuri, nu au putut fi reținute de către instanțe.
Aspectul invocat privind neclaritatea învinuirii este infirmat chiar de declarațiile inculpaților. nu au susținut nici un moment că nu știu pentru ce fapte sunt cercetați. Mai mult, declarațiile inculpaților cuprind relatări asupra unor fapte strict determinate care le sunt puse în sarcină. Așa fiind, nu s-a putut reține că acest inculpat a avut vreo dificultate în a-și exercita dreptul la apărare.
De precizat și faptul că aspectele privind nelegalitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice ori cele privind incertitudinea persoanei asupra căreia s-a făcut interceptarea, au mai fost invocate și cu prilejul primei prelungiri a arestării preventive ceea ce a determinat o analiză și implicit o apreciere motivată, care nu necesită a fi reluată.
Nu a putut fi reținută nici susținerea că inculpații și ar fi dat declarații sub o anumită presiune ori li s-au sugerat anumite răspunsuri, întrucât declarațiile care au fost date în fața procurorului au fost date în prezența apărătorului iar până la această dată nu s-a făcut vreo plângere de către vreun inculpat în sensul că ar fi dat declarații folosindu-se de către organul de urmărire penală vreo formă de constrângere, în sensul prevăzut de art.68 pr.pen.
În același sens este privită și susținerea inculpatului și pentru același motiv nu a fost reținută.
Deasemeni, pentru același motiv nu a putut fi primită cererea inculpaților de a se constata nulitatea primelor declarații, așa cum s-a solicitat.
Tot în ideea că probele administrate în cauză au fost obținute în mod ilegal și că în aceste condiții, nu pot fi folosite în procesul penal, inculpatul, prin apărători a susținut că perchezițiile efectuate la domiciliul și la punctul de lucru, au fost executate în baza unor autorizații emise cu o zi înainte de începerea urmăririi penale, respectiv pe data de 02.07.2008, fiind încălcate în acest mod disp.art.100 alin.6 pr.pen.
Instanța verificând îndeplinirea condiției prev.de art.100 alin.6 pr.pen. a constatat că această susținere este nefondată, deoarece în cauză urmărirea penală a început la data de 04 decembrie 2007, așa cum s-a reținut mai sus.
Toți inculpații au susținut, prin apărători, că în ultimele 30 de zile, organul de urmărire penală nu a efectuat alte acte de urmărire și că în această situație nu se mai impune prelungirea măsurii preventive.
Instanța verificând aceste susțineri a constatat că acestea sunt nefondate deoarece în ultimele 30 de zile organul de urmărire penală a procedat la audierea unor martori, la audierea învinuitului, la instituirea unor măsuri asiguratorii etc.(de văzut filele 66-78, filele 110-112 vol.VI, filele 219-224 vol.V).
În ce privește susținerea petentului cu privire la actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate în perioada următoare, inculpații, prin apărători, au susținut că prezentarea acestora este prea generală - că unele acte de urmărire nu mai sunt concludente și utile cauzei și că starea de arest a inculpaților nu ar mai fi necesară. Instanța a constatat justificată doar în parte critica inculpaților cu privire la prezentarea prea generală a acțiunilor, însă având în vedere complexitatea cauzei și stadiul cercetărilor nu poate împărtăși punctul de vedere al inculpaților cu privire la inutilitatea unor acte de urmărire ce urmează a fi efectuate în perioada următoare, cum ar fi: audierea tuturor părților vătămate, efectuarea unor confruntări, dispunerea și efectuarea unor expertize contabile etc.
Aspectele semnalate de către inculpați, prin apărători și care vizează neclarități în ce privește felul și gradul de participare la activitatea infracțională și în ce privește încadrarea juridică a faptelor țin de fondul cauzei și nu necesită o analiză detaliată în cadrul soluționării acestei cereri.
Se observă totuși că până la acest moment al desfășurării urmăririi penale, în probatoriul cauzei nu sunt elemente clare care să infirme încadrarea juridică propusă de către organul de urmărire.
Contrar celor susținute de către inculpați, prin apărători, lăsarea în libertate a inculpaților nu se impune, deoarece pericolul pentru ordinea publică este încă unul actual și concret și acest aspect rezultă din amplasarea activității infracționale reflectată în numărul mare al faptelor într-un interval de timp relativ scurt, în desfășurarea în spațiu, în modul în care a fost concepută și desfășurată activitatea infracțională nu în ultimul rând în efectele activității infracționale.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că în cauză se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și că în continuare se impune privarea de libertate a inculpaților, atât pentru a evita un pericol concret pentru ordinea publică cât și pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, instanța a apreciat ca întemeiată cererea organului de urmărire penală și a admis-
In consecință, instanța a dispus în baza art. 155 și următ. Cod proc.penală, prelungirea arestării preventive a celor trei inculpați pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 30 august 2008 și până în data de 28 2008.
Instanța a reținut și cererea celor trei inculpați de a înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă, prev.de art. 145 și art. 1451Cod proc.penală.
Potrivit disp.art. 139 alin.1 Cod proc.penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă numai atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cum în cauză această condiție nu este îndeplinită, cererea inculpaților apare ca nefondată și a fost respinsă.
Împotriva încheierii de ședință din 26.08.2008 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- în termen legal au formulat recurs inculpații, și, criticând măsura dispusă de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat a arătat că este nevinovat și a criticat modul în care a fost desfășurată urmărirea penală până în prezent, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În recursurile formulate inculpații și au criticat soluția instanței de fond pentru motive de netemeinicie și au solicitat revocarea arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
Existența unor indicii temeinice de vinovăție și a unui pericol social concret pentru ordinea publică au fost analizate cu prilejul luării măsurii arestării preventive, de către instanțe, cu prilejul încheierii de ședință din 04.07.2008 a Tribunalului Vrancea ( dosar -), definitivă prin încheierea de ședință din 10.07.2008 a Curții de APEL GALAȚI (dosar -).
Aceste hotărâri judecătorești au trecut în autoritate de lucru judecat.
Aceleași aspecte au fost invocate de către inculpați și cu ocazia prelungirii arestării preventive dispusă prin încheierea de ședință din 29.07.2008 a Tribunalului Vrancea ( dosar -) definitivă prin încheierea de ședință din 04.08.2008 a Curții de Apel Galați.
În cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Activitățile arătate în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive se dovedesc necesare, utile, pertinente și concludente pentru definitivarea urmăririi penale și buna soluționare a cauzei.
Așa fiind și văzând și prevederile art.38515pct. 1 lit.b) Cod procedură penală în referire la art.1403și art.192 alin.2 Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 26.08.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- și va obliga pe fiecare dintre inculpați la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații ( fiul lui și -, născut la data de 02.12.1972 în comuna Tulnici, județul V, CNP - în prezent deținut în Arestul V), (fiul lui și -, născut la 02.04.1979 în, jud. V, CNP -, în prezent deținut în Arestul V), (fiul lui și, născut la data de 27.01.1965 în, Israel, CNP - posesor al cărții de identitate seria - emisă 01.01.2001 de Ministerul d e Interne al Statului Israel, în prezent deținut în Arestul J V), împotriva încheierii de ședință din 26.08.2008 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați și la plata a câte 50 lei iar pe inculpatul la plata sumei de 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 40 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul, va fi avansată din fond Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.-
Tehnored./2 ex/08.09.2008
Jud.fond-
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
