Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent reținuți în Arestul B, împotriva încheierii de ședință nr- din 29.05.2008 a Tribunalului Brăila.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 03.06.2008, și, asistat de av. -, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 35/03.04.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții inculpați și, întrebați fiind, precizează că își însușesc recursurile declarate de apărătorii aleși în numele lor.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că recursul declarat de acesta se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, respectiv, o cerere esențială pentru inculpat nu a fost luată în considerare și analizată în mod corespunzător de instanța de judecată, cu ocazia deliberării și a pronunțării soluției de prelungire a arestării preventive.
În speță, este vorba despre faptul că a solicitat, în principal, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și, corelativ, a solicitat instanței de judecată ca, analizând elementele probatorii existente la acel moment la dosar, temeiurile avute în vedere și situația de fapt concretă, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Acest punct de vedere nu a fost analizat în nici un fel de instanța de fond cu ocazia pronunțării încheierii din 29 mai 2008. Fără nici un fel de motivare, instanța nu s-a pronunțat în vreun fel asupra acestei cereri formulată de inculpat.
În aceste condiții, apreciază că încheierea este lovită de nulitate, în cauză fiind incidente disp. art. 197 alin. 1 Cod procedură penală - vătămarea asupra căreia face referire fiind cea în privința garantării libertății persoanei în cursul procesului penal.
Solicită să se observe că propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila vizează efectuarea de lucrări specifice urmăririi penale, care nu implică în niciun fel prezența directă și activă a inculpatului, în condițiile în care este vorba despre mijloace materiale de probă supuse unor expertizări tehnico-științifice, despre analiza materialelor video, despre prezentarea de material, despre întocmirea actului de sesizare a instanței. Niciuna din aceste activități nu poate fi influențată în vreun fel de menținerea stării privative de libertate în privința inculpatului.
Procesul penal este guvernat de regula oficialității, ori în această privință rolul superior aparține organului judiciar învestit și competent să efectueze actele respective.
Solicită admiterea recursului și în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, să se dispună casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Brăila, în vederea reanalizării situației, cu privire la starea privativă de libertate și, în special, a oportunității menținerii unei asemenea măsuri la acest moment, și față de solicitările avute în vedere de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Apărătorul recurentului inculpat, av. -, se raliază concluziilor puse de apărătorul inculpatului și, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, solicită admiterea recursului casarea încheierii de ședință din 29 mai 2008 Tribunalului Brăila și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră că Tribunalul Brăila nu s-a pronunțat asupra unei cereri formulată de către inculpați. Mai exact, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea de a nu părăsi țara. Precizează că în motivarea încheierii se arată că a solicitat măsura obligării de a nu părăsi localitatea - probabil, este o eroare materială, nu a solicitat acest lucru.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și casarea încheierii potrivit art. 3859pct. 10 Cod procedură penală - instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, din examinarea încheierii din 29 mai 2008 Tribunalului Brăila, se constată că judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a respectat dispozițiile legale privind această instituție.
Într-adevăr, la instanța de fond, la momentul soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestării formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpații au formulat și o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Din examinarea încheierii recurate se observă că instanța de fond, chiar dacă nu s-a pronunțat expres prin dispozitiv, în sensul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, așa cum au solicitat inculpații, a motivat de ce este nevoie ca aceștia să fie în continuare privați de libertate. Implicit, dispunând prelungirea măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere și faptul că nu se justifică la acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Apreciază că judecătorul fondului a apreciat corect asupra disp. art. 155 și urm. din Codul d e procedură penală și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive ținând cont de faptul că faza de urmărire penală nu este finalizată și că este imperios necesar ca activitățile necesare pentru finalizarea cercetărilor să fie efectuate cu inculpații în stare de arest preventiv. În acest sens, are în vedere faptul că instanța s-a referit la dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, condiții care subzistă și la acest moment, nefiind nici un indiciu care să conducă la concluzia că pericolul pentru ordinea publică a dispărut. S-a avut în vedere amploarea deosebită a acestui gen de infracțiuni, activitatea infracțională amplă desfășurată de inculpați, pe o perioadă scurtă de timp și natura relațiilor sociale încălcate.
Pe de altă parte, nu se poate reproșa organelor de urmărire penală pasivitatea în efectuarea urmăririi penale atâta timp cât activitățile ce urmează a fi efectuate, și în principal constatarea tehnico-științifică dispusă în cursul urmăriri penale, presupun un timp mai îndelungat.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind nefondate.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, față de susținerile reprezentantului parchetului, consideră că indiferent de măsura preventivă la care se oprește instanța de judecată, un pericol există, altfel nu ar mai fi necesar să se dispună în cauză o atare măsură. Acest lucru nu înseamnă că se poate pune pe picior de egalitate o măsură privativă de liberate, cu o măsură de restrângere a libertății pe care au solicitat-o inculpații, prin apărători, și faptul că s-a dispus prelungirea măsurii arestării nu se poate justifica prin faptul că ar fi vorba despre o analiză și o motivare implicită. Cuvântul "implicit", nu poate fi luat ca atare și avut în vedere în condițiile în care se vorbește de o măsură privativă de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă. Solicită să se judece în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a rămas de la 10 ani fără tată și de atunci a avut grijă de familie. Regretă fapta comisă.
Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere actele dosarului atunci când a reținut că ei dețin mijloace de falsificare a cardurilor și că s-a făcut o confuzie cu un alt dosar în care se fac cercetări pentru același gen de fapte.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul - a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și în baza disp. art. 155 și urm. Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o durată de 30 zile de la 04.06.2008 până la 03.07.2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07 aprilie 2008 s-a dispus admiterea cererii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și în baza art. 136 al.1 lit. d și al. 5 Cod proc. penală, art. 146 al. 1 și al. 4 Cod procedură penală în referire la art. 148 lit. f cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 07 aprilie 2008, ora 15,45 - 5 mai 2008 ora 15,45, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de falsificare a instrumentelor de plată electronică și de efectuare a unor operațiuni financiare în mod fraudulos, fapte prevăzute și pedepsite de art. 24 aliniat 2 ( de la 3 la 12 ani) și art. 27 al. 1 ( de la 1 la 12 ani) Legea 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Temeiul arestării preventive a inculpaților l-a constituit art. 148 lit. f Cod procedură penală, potrivit căreia "măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există vreunul dintre următoarele cazuri: f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Prin prezenta cerere, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa solicitat prelungirea arestării preventive, în cauză fiind de efectuat următoarele acte de urmărire penală:
- finalizarea constatării tehnico-științifice asupra celor 153 carduri identificate asupra inculpaților de către Serviciul Român de Informații, Institutul pentru Tehnologii;
- obținerea imaginilor video de la bancomatele băncilor de unde s-au retras sumele de bani și prelucrarea acestora;
- prezentarea materialului de urmărire penală;
- întocmirea actului de sesizare al instanței.
Analizând îndeplinirea în mod cumulativ a celor trei condiții ce rezultă din textul de mai sus, tribunalul a reținut că acestea sunt îndeplinite și subzistă, în sensul că "sunt probe și indicii temeinice că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală"; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt învinuiți este cuprinsă între 3 și 12 ani și respectiv 1-12 ani închisoare;
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, tribunalul a apreciat că acesta rezultă din amploarea infracțiunilor comise, atât sub aspectul prejudiciului, cât și al întinderii sub aspect teritorial a razei infracționale cuprinzând două provincii, M și, în aproximativ 7 zile potrivit declarațiilor inculpaților;
Același pericol rezultă din mijloacele folosite respectiv carduri false, al căror număr nu este cunoscut, precum și din natura obiectului lezat - patrimoniul a numeroase bănci ori sucursale dintr-un mare număr de orașe. Mai rezultă și din ușurința cu care sunt comise acest gen de infracțiuni și vulnerabilitatea patrimoniului bancar și al persoanelor ce dețin conturi bancare, în condițiile folosirii unor astfel de instrumente false.
Înscrisurile depuse de inculpatul la dosar nu au relevanță în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, ci pot fi avute în vedere la individualizarea judiciară, la judecarea în fond a cauzei.
Textul art. 136 Cod procedură penală, care stabilește scopul măsurilor preventive, este incident în cauză întrucât prin prelungirea arestării inculpaților se realizează și o bună desfășurare a procesului penal în faza de urmărire penală, nevoile anchetei solicitând prezența inculpaților la desfășurarea întregii activități.
Nu s-a putut aprecia că organele de urmărire penală au fost în pasivitate, în condițiile în care în cauză se impune efectuarea unei constatări tehnico-științifice care necesită expertizarea de către specialiștii în domeniu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și criticând-o pe motive de nelegalitate.
Inculpatul a susținut că încheierea recurată este lovită de nulitate în sensul disp. art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru aceste considerente, inculpatul a solicitat casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
Pe fondul cauzei inculpatul a susținut că propunerea de prelungire a arestării preventive vizează efectuarea de lucrări specifice urmăririi penale care nu implică în niciun fel prezența directă și activă a inculpatului.
Inculpatul a invocat aceleași motive de recurs ca și inculpatul, solicitând casarea încheierii de ședință și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată se constată că instanța de fond nu s-a pronunțat expres prin dispozitiv cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Dar, analizând conținutul expunerii încheierii recurate, se constată că prima instanță a motivat în fapt și în drept necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive sub aspectul subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri.
Or, în condițiile în care instanța de fond a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, implicit a considerat că cererea formulată de inculpați este nefondată întrucât nu intervenise nicio modificare a temeiurilor arestării preventive și nu se justifică înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
În concluzie, apreciem că încheierea recurată nu este lovită de nulitate absolută și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Sub aspectul oportunității prelungii măsurii arestării preventive, împărtășim punctul de vedere al instanței de fond în sensul că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală se mențin și în prezent.
Astfel:
- infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați, prevăzute de art. 24 alin. 2 și art. 27 alin. 1 din Legea 356/2002 sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală);
- la dosarul cauzei există probe certe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală).
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea deosebită a celor două infracțiuni, din modalitățile săvârșirii, din atingerea adusă relațiilor sociale ce apără patrimoniul.
în vedere, de asemenea, numărul mare de instrumente de plată electronice falsificate, respectiv 157, valoarea prejudiciului cauzat respectiv 160 milioane lei ROL, precum și urmarea care s-ar fi putut produce în cazul continuării activității infracționale prin folosirea tuturor cardurilor falsificate.
Având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că nu a intervenit nicio modificare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, nefiind incidente disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere disp. art. 136 Cod procedură penală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpaților în stare de arest.
Față de cele de mai sus se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați cei doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 29.05.1976 în B, CNP -, domiciliat în B,-,. A,. 3,. 7, în prezent reținut în Arestul B) și (fiul lui și, născut la data de 28.12.1982 în B, CNP -, domiciliat în B,-, în prezent reținut în Arestul B) împotriva încheierii de ședință nr- din 29.05.2008 a Tribunalului Brăila.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații și la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/06.06.2008
Tehnored. / 2 ex./09.06.2008
Fond:
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
