Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, împotriva încheierii din 05.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la 20.12.1980 în B, cu domiciliul în satul, com., jud. B, CNP- -).
La apelul nominal răspuns intimatul-inculpat, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a procedat la identificarea inculpatului în baza -seria - nr.-, din care rezultă că este fiul lui și, născut la 20.12.1980 în B, cu domiciliul în satul, com., jud. B, CNP- -.
Curtea, aduce la cunoștință inculpatului că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brăila, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă.
De asemenea, aduce la cunoștință inculpatului disp. art. 70.C.P.P. conform cărora inculpatul are dreptul să dea declarații în prezenta cauză, dar are și dreptul de a se prevala de cele stipulate în art. 70 al. 2, în sensul de a nu face nici o declarație, iar în condițiile în care va face vreo declarație, tot ceea ce va spune, va putea fi folosit și împotriva sa.
Întrebat fiind, cu privire la declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, inculpatul precizează că își menține declarații date, care corespund adevărului și nu mai are nimic de adăugat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public susține că încheierea instanței de fond este netemeinică întrucât s-a respins cererea de arestare preventivă inculpatului.
Consideră că sunt îndeplinite ambele condiții prev. de art. 148 lit. f C.P.P. nu doar față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu care este sancționată infracțiunea săvârșită de către inculpat, dar și în ce privește pericolul concret pentru ordinea publică.
Arată că, instanța a reținut că fost un conflict spontan, dar consideră că această susținere nu este fondată deoarece trebuie reținut că pornit conflictul de la faptul că anterior în jurul orelor 9,30-10, victima, fără să mai strige la poartă, iar la orele 15,30 când inculpatul și victima s-au întâlnit, acesta i- reproșat victimei ce
s- întâmplat dimineața.
În plus este și declarația martorului, care a declarat că la ora respectivă, inculpatul trebuia să fie acasă, nu avea ce să facă la, întrucât era perioada de pauză de lucru, astfel încât susținerea că s- întâlnit cu victima pe drum nu este veridică.
Pe de altă parte, inculpatul arată că victima vrut să-l lovească cu coasa, apucat coasa și a făcut o mișcare de rotație doar parțială. Inculpatul a arătat că a dezarmat victima aplicându-i o lovitură, cu bățul în coasă și ulterior i-a aplicat o lovitură în cap. De aici, rezultă ușurința cu care inculpatul adoptat rezoluția infracțională și odată victima dezarmată, consideră că aplicarea unei alte lovituri era nejustificată.
De asemenea, după cum descris modalitatea de săvârșire infracțiunii, consideră că victima ca să apuce coasa, cum susține inculpatul, ar fi trebuit să lase jos sapa, pentru că se apucă cu ambele mâini coasa, și, în aceste condiții, inculpatul putea să fugă, nu să invoce faptul că a trebuit să se apere. Avea timp suficient ca să se depărteze de locul respectiv.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din pericolul social al infracțiunii, din reacția publică la comiterea unui astfel de gen de infracțiuni și, în ceea ce privește persoana inculpatului, chiar dacă nu este recidivist, are antecedente penale, fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni de violare de domiciliu, prin 3 sentințe ale Judecătoriei Brăila, astfel încât, consideră că lăsarea sa în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cele expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și în rejudecare să se dispună admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și luarea măsurii arestării preventive inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Avocat în apărarea inculpatului susține că hotărârea Tribunalului Brăila este temeinică întrucât conflictul izbucnit între inculpat și partea vătămată fost unul spontan, cauzat de niște împrejurări excepționale, practic o infracțiune de violare de domiciliu îndreptată împotriva inculpatului.
În momentul săvârșirii faptei, partea vătămată era înarmată, avea asupra sa o coasă și o sapă, astfel încât, apreciază că acțiunea de lovire părții vătămate de către inculpat este una legitimă.
Nu poate fi invocat faptul că inculpatul ar fi putut să fugă din fața părții vătămate, deoarece, așa cum a statuat și doctrina în cazurile de legitimă apărare sau în cazurile asemănătoare, nimeni nu poate fi obligat să renunțe prin atitudine la onoare sau să adopte atitudini care i-ar pune în pericol reputația publică.
De asemenea, nici aspectul care ține de dezarmarea părții vătămate nu poate fi invocat, deoarece, chiar dacă partea vătămată scăpase coasa din mână, dat fiind faptul că aceste obiecte, respectiv sapa și coasa sunt obiecte care au acțiune lungă și care sunt periculoase prin folosirea lor, puteau fi din nou apucate de către partea vătămată și folosite împotriva inculpatului.
Consideră că Tribunalul Brăila, ca instanță de fond pentru arestarea preventivă a apreciat în mod corect gradul de pericol social al infracțiunii și a dat curs principiului conform căruia, mai întâi de toate inculpatul trebuie cercetat în stare de libertate și nu în stare de arest.
De asemenea, infracțiunile pentru care fost condamnat anterior inculpatul, nu sunt infracțiuni de același gen cu cea pentru care este sesizată instanța de recurs, ci sunt infracțiuni de violare de domiciliu, iar această infracțiune a avut un caracter izolat și spontan, cauzat de un conflict prealabil cu persoana vătămată.
De atunci și până în prezent inculpatul nu mai comis nici un fel de fapte de acest gen, săvârșite prin violență și consideră că se impune menținerea hotărârii Tribunalului Brăila de respingere propunerii arestării preventive.
Inculpatul este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Precizează că nu a avut intenția să o lovească pe partea vătămată, ci a dorit să-l întrebe de ce intrat în curtea sa, și atunci partea vătămată, cunoscută în sat ca fiind o persoană violentă, a vrut să-l lovească cu coasa și, la rândul său, ca să se apere, folosit bățul.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 05.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- s-a respins ca nefondată propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila privind arestarea inculpatului și s- dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
Pentru hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 05.10.2008 dată în dosarul nr-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art.20 pen. raportat la art.174 pen. cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că la data de 04.10.2008 orele 15,30, în urma unui conflict cu victima, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu un băț din lemn de în cap, cauzându- leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale în caz de evoluție favorabilă și i-au pus viața în primejdie.
Apreciind că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 al.1 lit. "f" Cod pr.pen. și că sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 143 Cod de procedură penală, procurorul a solicitat, în condițiile art.1491al.1 proc.pen. luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului.
Analizând propunerea de arestare preventivă prin prisma motivelor invocate de parchet, precum și în baza probelor administrate, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de consemnare relatare discuție cu victima, concluzii preliminarii privind leziunile suferite de victima întocmite de Serviciul de Medicină Legală Județean B, declarații martori:, -, și, declarații inculpat, cazierul judiciar al inculpatului,- instanța reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod proc.pen. temei în baza căruia s-a solicitat arestarea preventivă.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat, probele sunt incerte. Potrivit concluziilor provizorii formulate de medicul legist, victimei îi sunt necesare pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă, iar la punctul 3 din același act se precizează că: "În prezent apreciem că leziunile suferite pun în primejdie viața victimei."
Față de formularea folosită de medicul legist la momentul efectuării propunerii este cel puțin discutabilă consecința punerii în primejdie a vieții care să determine încadrarea faptei în prevederile art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Ceea ce este cert, respectiv numărul de îngrijiri medicale, acesta determină încadrarea faptei în prevederile art. 181.pen. faptă de un pericol social ceva mai redus, pedepsită cu până la 5 ani închisoare și pentru care exercitarea acțiunii penale presupune existența plângerii prealabile care nu a fost depusă de către partea vătămată.
Temeiul legal al arestării invocat de procuror îl constituie prevederile art.148 lit.f Cod pr.pen. potrivit căruia:"Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: a) f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
Este indiscutabil că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.143 Cod proc.pen. respectiv existența unor "probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală".
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute la litera "f" a art. 148 Cod proc.pen. respectiv în cauză să se fi săvârșit o faptă pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani și existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, instanța a apreciat că prima condiție este îndeplinită, chiar dacă încadrarea juridică a faptei ar suferi modificări.
Nu este însă îndeplinită cea de a doua condiție, "existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică".
În primul rând, nu există nici o probă că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Conflictul a avut un caracter spontan; în antecedentele penale ale inculpatului nu sunt înscrise infracțiuni săvârșite cu violență; inculpatul nu este recidivist cum s-a susținut în propunerea de arestare, el fiind reabilitat de drept din pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 1059 din 05.05.2003 a Judecătoriei Brăila și s-a împlinit termenul de reabilitare față de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.2945/17.12.2003 a Judecătoriei Brăila.
Din probele administrate a rezultat că și victima avea asupra sa două unelte agricole: coasă și sapă, apte să fie folosite împotriva inculpatului, iar din declarațiile acestuia rezultă că a încercat să facă o mișcare de rotație a coasei, fiind împiedicat prin aplicarea primei lovituri de băț în partea lemnoasă a uneltei (coporâie).
Lipsa pericolului social concret rezultat în mod deosebit și din atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, care și-a recunoscut fapta în mod constant și a susținut că o regretă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, criticând- pe motive de netemeinicie.
S-a susținut că în speță sunt îndeplinite ambele condiții prev. de art-. 148 lit. f pr.pen. nu doar față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu care este sancționată infracțiunea săvârșită de inculpat, dar și în ce privește pericolul concret pentru ordinea publică.
S- mai susținut că, inculpatul arătat că dezarmat victima aplicându- o lovitură, cu bățul în coasă și ulterior i- aplicat lovitură în cap. De aici, rezultă ușurința cu care inculpatul adoptat rezoluția infracțională și odată victima dezarmată, s- considerat că aplicarea unei lovituri era nejustificată.
Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică rezultă și din pericolul social al infracțiunii, din reacția publică la comiterea unui astfel de gen de infracțiuni și în ce privește persoana inculpatului, chiar dacă nu este recidivist, are antecedente penale, fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni de violare de domiciliu, prin trei sentințe ale Judecătoriei Brăila, sens în care s- considerat că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
RECURSUL ESTE NEFONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Conform art. 148 Cod pr.penală, măsura arestării preventive inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul din cazurile reglementate la art. 148 lit. a - f Cod procedură penală.
Conform art. 143 Cod procedură penală măsura preventivă poate fi luată dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Așa cum a reținut și prima instanță, probele administrate până în prezent conduc la presupunerea că inculpatul comis o faptă prevăzută de legea penală.
Însă, doar îndeplinirea prevederilor art. 143 Cod pr.penală nu poate conduce la arestarea preventivă inculpatului, fiind necesară și incidența vreunuia din cazurile reglementate de art. 148 lit. a - f Cod procedură penală.
. punctul de vedere al instanței de fond în sensul că față de inculpat nu sunt îndeplinite ambele condiții prev. de art. 148 lit. Cod procedură penală.
Astfel, considerăm că la dosarul cauzei nu există acele probe certe care să confirme împrejurarea că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere situația de fapt, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, considerăm că incidentul dintre inculpat și partea vătămată avut un caracter spontan, existând și posibilitatea ca în final să se aprecieze că inculpatul ripostat la atacul părții vătămate.
Împrejurarea că față de inculpat se reține comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor nu poate conduce imediat la concluzia că lăsarea în libertate acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Nici împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale (suferind anterior trei condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și violare de domiciliu nu poate conduce la concluzia că se impune arestarea preventivă acestuia.
Din examinarea dispozițiilor art. 23 din Constituție, art. 136, art. 143, art. 148 Cod procedură penală și art. 5 din Convenția Europeană Drepturilor Omului rezultă fără nici un dubiu că măsura arestării preventive are un caractere de excepție și ea poate fi dispusă numai atâta timp cât este absolut necesară, indispensabilă, pe parcursul procesului penal și sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege.
Față de cele de mai sus, având în vedere și disp. art. 136 Cod procedură penală considerăm că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și prin lăsarea în libertate inculpatului, neimpunându-se arestarea preventivă acestuia.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Conf. art. 192 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, împotriva încheierii din 05.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la 20.12.1980 în B, cu domiciliul în satul, com., jud. B, CNP- -)
În baza disp. art. 192 al. 3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /14.10.2008
Tehnored. /2 ex./ 14 octombrie 2008
Jud. fond. -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
