Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror hAHUIE
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 18.04.1989,în prezent reținut în Arestul G ), împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arestat, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 02.10.2009 eliberată de Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date și că nu mai dorește să dea altă declarație.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului arată că prin încheierea din 29.09.2009 a Tribunalului Galațis -a dispus arestarea preventivă a recurentului inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art.13 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în luna septembrie, în baza aceleiași rezoluții infracționale a recrutat, găzduit, în scopul exploatării sexuale două minore, pe nume și, acestea practicând prostituția sub îndrumarea, sub supravegherea inculpatului recurent, una -4 zile, cealaltă - 9 zile, în luna septembrie. Aceasta este fapta.
Cu privire la temeiul prev. de art.143 Cod pr.penală, firește că nu poate susține inexistența acestuia, dat fiind poziția procesuală a inculpatului recurent care a recunoscut săvârșirea faptei, dar în anumite circumstanțe care se deosebesc oarecum de cele reținute de organul de urmărire penală și de ceea ce a reținut până la urmă, instanța de fond, cele două poziții fiind identice, de altfel.
Cu alte cuvinte, inculpatul a recunoscut împrejurarea că a găzduit pe cele două minore, că le-a ajutat în practicarea prostituției și o parte din sumele de bani obținute ca urmare a practicării prostituției de către minore, i-au fost înmânate de către acestea. Rămâne a se lămuri pe timpul anchetei dacă nu aceste sume de bani reprezentau contravaloarea chiriei sau a serviciului de a le pune la dispoziție o locuință pentru a ședea pe raza municipiului Dar, cu alte cuvinte, inculpatul a recunoscut toate aceste lucruri.
Ceea ce iese în evidență și care, din punctul său de vedere,până la urmă a determinat instanța să admită propunerea de arestare preventivă, o reprezintă situația mai deosebită a victimei minore care susține că pe timpul celor nouă zile, cât a practicat prostituția sub coordonarea inculpatului, ar fi fost agresată fizic de către acesta, arătând că ar fi fost arsă cu țigara și cu fierul aspect neconfirmat de altfel de nici o persoană audiată în prezenta cauză, inclusiv de către inculpat.
Pentru că instanța de recurs urmează a hotărî azi ceea ce se va întâmpla cu inculpatul, ca și stare de libertate sau de arest, privind continuarea procesului penal, insistă în argumentarea împrejurării că ceea ce susține martora nu corespunde cu realitatea. Este adevărat că a fost examinată de medicul legist și că în urma întocmirii unui raport pe data de 15 septembrie 2009 se confirmă existența unor leziuni provocate, așa cum, concluzionează medicul legist, de fier de călcat posibil și de țigară. Aceste leziuni datează de 10 -12 zile în urmă, deci făcând socoteala, dacă se scad din 15 septembrie, 10-12 zile, aceste leziuni ar data din data de 3 septembrie. Ori, potrivit declarației martorei și a inculpatului, victima minoră începe să practice prostituția și să locuiască efectiv la domiciliul inculpatului recurent, începând cu data de 4 septembrie.Această dată de 4 septembrie este data când susține că a fost agresată de inculpat cu picioarele, cu nu se știe ce, după care, în timp ce a practicat prostituția, după un anumit număr de zile, se întâmplă incidentul când se spune că ar fi fost arsă cu fierul de călcat., câteva zile după data de 4 înseamnă 5-6-7-8 septembrie, care este prea aproape de data de 15 septembrie, ca să corespundă cu concluziile raportului medico-legal.
Mai mult decât atât, martora susține că i s-a cerut să producă 500 lei pe zi, a reușit, dar nu tot timpul să obțină acea sumă. Ori, 500 lei pe zi, pentru o perioadă de 9 zile înseamnă 4500 lei. La sfârșit, susține că a obținut, ca urmare a practicării prostituției, 10.000 lei. o afirmație care nu corespunde cu realitatea. În declarația martorei - de la dosarul de urmărire penală - se arată că după plecarea sa, în apartamentul lui a rămas, care a continuat să se prostitueze în folosul lui. Arată că cunoștea faptul că ea, era minoră, dar în ciuda acestui fapt, îi promitea că o să o ia în căsătorie. martora că o certa pe deseori, dar nu cunoaște motivele. După cum se poate observa, nu se menționează nimic despre vreo agresiune fizică.
A verificat mai atent dosarul de urmărire penală și a citit procesul-verbal de percheziție domiciliară de la apartamentul cu pricina, au venit organele de urmărire penală care au făcut percheziție, dar nu au găsit fierul de călcat. Dacă s-a întâmplat imediat înainte de efectuarea percheziției din data de 28.09.2009, trebuia să fie acolo fierul de călcat, pentru că nu crede că inculpatul a agresat-o cu fierul încins pe victimă și după aceea l-a dus de acasă, pentru că nu era pregătit pentru acțiunea din 28.09.2009.
Așa stând lucrurile, crede că nu se justifică reținerea de către instanța de fond a împrejurării că victima minoră a suferit agresiune fizică din partea inculpatului. cu constrângerea, iar nu este în regulă. Se știe din celelalte dosare, când fetele erau amăgite și în Spania sau în altă țară din Europa, că acolo nu puteau să se rupă de inculpați pentru că victimele nu cunoșteau limba, era țară străină, nu aveau acte și le era frică. Dar, în prezenta cauză, faptele s-au petrecut în față la "Dunărea" și crede că orice trecător înțelegea, dacă minorele strigau după ajutor și că dacă, după ce mergea și întreținea raporturi sexuale cu un client și dorea să fugă, putea să o facă oricând, pentru că este transport în comun, până la urmă municipiul G nu este atât de mare, iar dacă se dorește să se ajungă la poliție, se poate ajunge repede și pe jos.
Minora nu a fost constrânsă să practice prostituția și, mai mult decât atât reținerea că a fost agresată fizic, nu au suport în realitate. Toate probele administrate în cauză nu fac altceva decât să conteste acest lucru. În schimb, inculpatul recurent nu săvârșirea infracțiunii prin modalitatea înlesnirii practicării prostituției și a obținerii unor foloase materiale, având în vedere și constatarea, ca urmare a realizării și a acelui flagrant din data de 28.09.2009.
Solicită ca instanța de recurs, dat fiind perioada scurtă de timp care se reține de către organele de urmărire penală că s-a desfășurat activitatea infracțională și numărul mic de victime - două, să ia în considerare aceste chestiuni și să se verifice dacă ele corespund cu actele de urmărire penală.
Face referire la un aspect care reprezintă o nulitate relativă, dar, până la urmă scoate în evidență modul în care s-a desfășurat urmărirea penală. Solicită a se observa la fila 1 din dosarul de urmărire penală, în procesul - verbal de sesizare din 21.08.2009, care este actul prin care se constituie acest dosar, se menționează că inculpatul recurent împreună cu fratele său, împreună în perioada iunie - august au ținut în apartament mai multe fete pe care le-au cazat, le-au sechestrat și le-au obligat să se prostitueze. Depune la dosarul cauzei o dispozitivul sentinței penale nr. 388/24.09.2009 a Judecătoriei Tecuci, prin care încearcă să dovedească faptul că în perioada 23.06.2009 - 24.09.2009, fratele inculpatului, respectiv, care este trecut în acea sesizare, a fost arestat preventiv într-o cauză penală, pe 24 s-a dat o hotărâre și a fost condamnat cu suspendare. Este adevărat că pe data de 24 septembrie s-a întors acasă, dar nu corespunde cu sesizarea din oficiu.
Mai este un lucru: pe data de 21 august organul de urmărire penală se sesizează că a săvârșit în luna septembrie 2009 infracțiunea pentru care este arestat preventiv. Aceste două fete se reține că ar fi practicat prostituția în interesul inculpatului, una de pe data de 4 până pe 13.09.2009, iar cealaltă cu 4 zile înainte de data de 28.09.2009,când s-a realizat flagrantul. Deci, sesizarea s-a făcut în august pentru fapta săvârșită în septembrie, ceea ce nu se prea potrivește. Și, neavând un act de sesizare la dosar, potrivit dispozițiilor legale, tot ce a urmat:ordonanță de autorizare investigator acoperit - 28.09.2009, proces - verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de percheziție domiciliară, unde, repetă, nu știe ce s-a găsit, dar fier de călcat sigur nu era în casă, toate acestea sunt afectate din punct de vedere al valabilității și ele reprezintă practic, materialul pe baza căruia instanța de judecată trebuie să se pronunțe dacă subzistă temeiul prev. de art.143 Cod pr.penală.
Inculpatul are o declarație dată în prezența sa, când a recunoscut, dar ceea ce a comis și este totuși incorect să se rețină mai mult decât ceea ce s-a dovedit, doar pe baza declarației unei persoane, la o anumită vârstă, care, crede că este pusă în situația de a justifica totuși lipsa de acasă, este pusă în situația de a justifica contactul cu inculpatul recurent și la părinți se mai spune și altfel decât a fost.
Cu privire la subzistența temeiului prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, arată că este adevărat că în mod generic pericolul social al faptei reținute în sarcina inculpatului este ridicat, chiar foarte ridicat, dar totuși ar dori o analiză obiectivă al gradului concret de pericol social al faptei, repetă, dat fiind perioada scurtă în care s-a derulat activitatea infracțională și numărul mic de victime și nu în ultimul rând, poziția procesuală a inculpatului și faptul că, deși mai are o sancțiune cu caracter administrativ, până la urmă acesta se află la primul contact cu legea penală, care a avut drept consecință întocmirea unui dosar ce urmează a ajunge și în faza de judecată, mai mult ca sigur.
A mai invocat un aspect în fața instanței de fond, dar la care nu a găsit răspuns în motivare. Se spune că inculpatul le caza și le mai găsea câte un client, dar fetele mergeau la " Dunărea" cu o doamnă, căreia i se spunea " ",pe numele ei adevărat . Aceasta a făcut ceea ce se reține că a săvârșit și inculpatul, dar numai pentru faptul că s-a reținut că este însărcinată în luna a VI-a, în condițiile în care este recidivistă și liberată din penitenciar în luna ianuarie 2009, s-a apreciat că poate fi cercetată în stare de libertate, iar inculpatul nu. Față de acest aspect, a invocat principiul echității și a solicitat aplicarea unui tratament egal pentru săvârșirea aceleiași fapte și solicită și în fața instanței de control judiciar același lucru.
Așa stând lucrurile, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârii instanței de fond și în baza disp.art.1403al.7 Cod pr.penală, să se aprecieze că arestarea preventivă este nejustificată, având posibilitatea să se dispună față de inculpat măsura restrictivă a obligării de a nu părăsi localitatea, obligându-l să respecte anumite restricții și condiționată, care, până la urmă, sunt suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea de ședință recurată de inculpat este legală și temeinică. Astfel, din datele dosarului, respectiv referatul cu propunerea de arestare preventivă, cât și din încheierea de ședință recurată, rezultă indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.143 Cod pr.penală, respectiv că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
În ceea ce privește art.148 lit.f Cod pr.penală, arată că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din actele dosarului, rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat atât din natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, cât și de modalitatea de comitere a faptei, respectiv în formă continuată, asupra unor victime minore, precum și prin acte de violență și amenințare.
În ceea ce privește procesul-verbal de sesizare din oficiu, arată că în cauză se efectuează cercetări față de inculpat și cu privire la alte acte materiale, deci cu privire la traficarea și a altor victime, dar s-a reușit identificarea doar a acestor victime, și care au fost traficate în cursul lunii septembrie, în timp ce celelalte victime care au fost traficate în cursul lunii august, victime la care fac referire și celelalte minore din prezent cauză, și. Apreciază că față de inculpat s-a luat corect măsura arestării preventive, și pentru considerentele de mai sus solicită respingerea recursului formulat, ca nefundat.
Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă propunerea parchetului și în baza disp.art.1491Cod pr.penală s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile a inculpatului de la 29.09.2009 până la 27.10.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Arestarea preventivă este o măsură de excepție și se dispune în cazul comiterii unor infracțiuni grave, când există indicii suficiente de vinovăție și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În cauză, inculpatul este reținut și este acuzat de comiterea infracțiunii de trafic de minore prev. de art 13 al 1,2 și 3 teza II din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al 2 din Codul penal.
În fapt, în cursul lunii septembrie 2009, inculpatul, împreună cu o altă persoană a recrutat și găzduit pe minorele și, în scopul exploatării sexuale a acestora, prin practicarea prostituției, folosindu-se în același timp violența fizică împotriva celor două victime.
Fapta comisă de inculpat este foarte gravă și este pedepsită de lege cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani.
Inculpatul a avut o atitudine în general sinceră, recunoscând cele întâmplate, iar situația de fapt și elementele de vinovăție rezultând și din celelalte probe administrate.
Astfel, prin declarațiile date victimele și s- a arătat că inculpatul a exercitat violențe fizice asupra lor pentru a se prostitua, iar din banii obținuți o mare sumă revenea inculpatului.
Aspectele de vinovăție rezultă și din declarațiile martorilor, planșe foto, raport medico-legal, proces- verbal de constatare, etc.
La data de 28.09.2009, inculpatul a fost prins în flagrant când vroia să o ofere ( să o vândă) pe victima, unui contra sumei de 200 Euro în vederea practicării prostituției.
Fapta comisă de inculpat este extrem de gravă pentru faptul că s-au folosit două victime minore, iar pe de altă parte, acestea au fost supuse unor presiuni fizice grave, prin "arderea" cu fierul de călcat înroșit, aspect ce rezultă din raportul medico- legal și planșele foto în cazul victimei.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu este posibilă, deoarece acesta a comis o faptă extrem de gravă prin modul de acțiune, a produs indignare în colectivitatea în care trăia, nu are un loc de muncă și în general are o conduită antisocială.
Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, condiția de "bună conduită anterioară" în cazul său nu este îndeplinită, deoarece acesta la începutul anului 2009 fost cercetat pentru o faptă de violență, primind o amendă administrativă conform art. 91 și 18 indice 1 din Codul penal.
Față de considerentele arătate mai sus, coroborate cu faptul că în cauză nu este finalizată urmărirea penală, instanța a arătat că va dispune admiterea propunerii parchetului și arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând ca instanța de control judiciar să aprecieze că arestarea preventivă este nejustificată, existând posibilitatea luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că nu le-a constrâns pe minore să practice prostituția, iar reținerea că victima a fost agresată fizic nu are suport probator. Cu privire la acest ultim aspect, inculpatul a arătat că există contradicții între concluziile certificatului medico-legal, în concret între perioada în care se reține producerea leziunilor și datele la care susține victima că a fost agresată.
A mai arătat inculpatul că recunoaște în parte învinuirile ce i se aduc, însă a solicitat să se aibă în vedere perioada scurtă de timp în care se presupune că au fost comise faptele,precum și numărul mic de victime, respectiv două.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată următoarele:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1,2,3 teza II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale nr.360/D/P/2009 din 29.09.2009 fila 179 dosar urmărire penală).
Ca situație de fapt s-a reținut că în luna septembrie 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, inculpatul a recrutat și găzduit victimele minore și, în scopul exploatării sexuale a acestora, prin practicarea prostituției, acționând inclusiv prin folosire de violențe și amenințări.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut în parte activitatea presupus infracțională reținută în sarcina sa, în sensul că a înlesnit practicarea prostituției de către cele două victime minore și că a primit de la victima minoră o parte din banii obținuți de aceasta.
Din probatoriul administrat până în prezent rezultă împrejurarea că inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către victima minoră ( audiată în calitate de martoră), pe o perioadă de 9 zile ( de la 04.09.2009 până la 13.09.2009 ) și respectiv de către victima minoră, audiată tot în calitate de martoră, pe o perioadă de 5 zile ( de la 24.09.2009 până la 28.09.2009).
Având în vedere cele arătate mai sus, considerăm că în speță sunt incidente dispozițiile art.143 Cod pr.penală, întrucât există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Însă, conform dispozițiilor art.148 Cod pr.penală, pentru luarea măsurii arestării preventive este necesară incidența atât a prevederilor art.143 Cod pr.penală, cât și a vreunuia dintre temeiurile reglementate la art.148 lit.a - f Cod procedură penală.
Din analiza hotărârii recurate, presupunem că instanța de fond a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală ( temei de drept menționat doar în mandatul de arestare preventivă nr.108/U/29.09.2009- fila 11 ).
Constatăm astfel că instanța de fond reține împrejurarea că " lăsarea în libertate a inculpatului nu este posibilă deoarece acesta a comis o faptă extrem de gravă prin modul de acțiune, a produs indignare în colectivitatea în care trăia, nu are loc de muncă și în general are o conduită antisocială", însă nu regăsim în hotărârea recurată nici o motivare în drept a soluției adoptate.
Pentru luarea măsurii arestării preventive, pe lângă argumentele vizând gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, instanța de fond mai reține și împrejurarea că " în cauză urmărirea penală nu este finalizată".
Or, în situația în care sesizarea instanței de către parchet s-a întemeiat pe disp.art.1491Cod pr.penală, este clar și logic că urmărirea penală nu este finalizată, și mai mult, acest aspect nu este recunoscut ca temei pentru luarea măsurii arestării preventive.
Dacă ar fi fost acceptată o astfel de idee, s-ar ajunge la situația arbitrară că ori de câte ori urmărirea penală nu este finalizată, iar fapta cercetată este gravă, să se dispună arestarea preventivă a inculpatului.
Revenind la actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale în materie, considerăm că în speță nu este incidentă față de inculpat cea de a doua condiție prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală.
În practica judiciară s-a stabilit că pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Însă, aceste perturbații ale disciplinei publice trebuie să fie dovedite cu probe. Aceasta presupune ca organele judiciare care propun, respectiv care iau măsura arestării preventive trebuie să strângă și să administreze probe nu numai în legătură cu existența infracțiunii, identificarea persoanei care a săvârșit-o și celelalte împrejurări privind justa soluționare a cauzei, ci și cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
În speță, considerăm că probatoriile administrate până în prezent nu confirmă împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împrejurările că inculpatul nu are un loc de muncă și că anterior comiterii presupusei fapte din prezenta cauză a fost sancționată cu amendă administrativă ( pentru infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991- fișa de cazier aflată la fila 181 dosar urmărire penală, deși instanța de fond precizează că sancțiunea s-a aplicat pentru o faptă de violență ) nu sunt de natură să conducă la incidența prevederilor art.148 lit.f teza II Cod pr.penală.
De asemenea, nici presupusa activitate infracțională desfășurată de inculpat, așa cum rezultă din materialul probator administrat până în prezent, nu poate conduce la concluzia că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. în vedere în acest sens durata scurtă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională reglementată de art.13 din Legea nr.678/2001( așa cum am arătat mai sus ), numărul mic al victimelor, respectiv două, dar și împrejurarea că aceste activități presupus infracționale s-au desfășurat doar în municipiul
Împrejurarea că infracțiunea de trafic de minori este încadrată într-o lege specială, vizând în mod general și abstract criminalitatea organizată, nu conferă de drept oricărei astfel de infracțiuni, gravitatea extrem de ridicată.
Analizarea dispozițiilor art. 148 Cod pr.penală se realizează doar prin raportare concretă la actele și lucrările dosarului și la persoana fiecărui inculpat.
Astfel, nu trebuie nesocotită activitatea infracțională concretă desfășurată de inculpatul din prezenta cauză și nici circumstanțele ce-i caracterizează persoana, precum și atitudinea parțial sinceră manifestată până în prezent.
Nu în ultimul rând trebuie amintite contradicțiile existente între actele dosarului, vizând atitudinea agresivă a inculpatului. în vedere în acest sens declarațiile martorei și concluziile raportului de constatare medico-legală cu privire la perioada în care au fost produse leziunile, precum și faptul că acele susțineri nu se coroborează cu alte probe și sunt infirmate de inculpat.
Față de cele mai sus arătate, considerăm că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere dispozițiile art.136 Cod pr.penală, împrejurarea că în speță sunt incidente dispozițiile art.143 Cod pr.penală ( așa cum s-a arătat mai sus), considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea față de inculpat a altei măsuri preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar obligațiile reglementate de art.145 Cod pr.penală ce urmează a-i fi impuse vor asigura prezența sa la procesul penal.
Apreciem astfel că această măsură respectă și exigențele practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că în cursul procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu, atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav-, acuzatul să se afle în stare de deținere.
Practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a mai statuat că atât timp cât orice persoană este considerată nevinovată, până la decizia definitivă de condamnare aceasta poate să sufere consecințele faptei pe care a comis-o doar în situații excepționale, astfel încât arestarea nu poate fi dispusă doar în considerarea simplului fapt al suspiciunii că acea persoană ar fi comis o infracțiune.
Detenția unei persoane este o măsură atât de gravă, încât este justificată numai dacă alte măsuri mai puțin severe au fost considerate insuficiente pentru garantarea interesului individual sau public, care impune ca o anumită persoană să fie privată de libertate. Aceasta înseamnă că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul intern, ci trebuie să fie și necesară, raportat la circumstanțele cauzei ( cauza Witold Litwa contra Poloniei).
În acest sens, prin raportare la dreptul intern, arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal ( art.136 Cod pr.penală) și proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.
Se impune astfel existența unui just echilibru între măsura privativă de libertate și scopul urmărit prin dispunerea acesteia, în vederea garantării libertății persoanei și evitării oricărui arbitrariu în luarea acestei măsuri atât de grave.
Față de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de inculpatul.
Se va casa încheierea de ședință din 29.09.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Se va respinge ce nefondată propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT- Serviciul Teritorial Galați.
În baza disp. art. 145 Cod procedură penală se va dispune luarea față de inculpatul a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun. G, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 zile de la 06.10.2009 și până la 04.11.2009.
Conform art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul va trebui să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție din cadrul Poliției Municipiului G în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 al. 12lit. c Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să nu se apropie de martorii din lucrări și de învinuita și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect.
Se va atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii aplicate și a obligațiilor care îi revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 108/U/29.09.2009 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.
Copia prezentei hotărâri va fi comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin.21Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul ( CNP -, fiul lui și, născut la data de 18.04.1989 în G, domiciliat in G,-, județul G, cetățenie română, studii 4 clase, fără antecedente penale,în prezent reținut în Arestul G ), împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Casează încheierea de ședință din 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Galați și în rejudecare:
Respinge ce nefondată propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT- Serviciul Teritorial Galați.
În baza disp. art. 145 Cod procedură penală dispune luarea față de inculpatul a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun. G, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 zile de la 06.10.2009 și până la 04.11.2009.
Conform art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție din cadrul Poliției Municipiului G în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 al. 12lit. c Cod procedură penală obligă pe inculpat să nu se apropie de martorii din lucrări și de învinuita și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect.
Se atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii aplicate și a obligațiilor care îi revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 108/U/29.09.2009 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.
Copia prezentei hotărâri va fi comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin.21Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2009.
Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
Cu opinie separată
În sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Președinte,
- -
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./08.10.2009
OPINIE SEPARATĂ
Consider că recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr- din 29.09.2009 a Tribunalului Galați este nefondat și trebuie respins ca atare, din următoarele considerente:
În mod corect, față de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 143 și 148 lit. Cod proc. penală și că, pentru buna desfășurare a procesului penal se impune arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, din procesul - verbal încheiat cu ocazia prinderii în flagrant, declarațiile victimelor și, declarațiile martorilor și și chiar din declarațiile inculpatului rezultă indicii temeinice că în luna septembrie 2009, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, împreună cu învinuita a recrutat și găzduit pe victimele și, în scopul exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționând inclusiv prin întrebuințare de violențe și amenințări.
Susținerile inculpatului, în sensul că victimele ar fi fost de acord să practice prostituția și că el doar le-ar fi ajutat oferindu-le găzduire, sens în care bani primiți reprezentau contravaloarea chiriei, sunt infirmate de probele administrate în cauză. în vedere declarațiile victimei care a susținut în mod constant că a fost obligată să practice prostituția, faptul că banii erau colectați de la cele două victime zilnic și nu la sfârșitul lunii, faptul că uneori banii erau încasați de "" și faptul că sumele de bani pe care inculpatul și învinuita i-au primit de la cele două victime depășesc cu mult contravaloarea unei chirii.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi exercitat asupra victimelor acte de violență sau amenințare și că nu a ars-o pe victima cu fierul de călcat, deoarece la percheziția domiciliară nu s-a găsit fier de călcat, este infirmată de probele administrate. Sub acest aspect avem în vedere declarațiile victimei care a susținut, în mod constant că a fost lovită de mai multe ori peste față, că a fost bătută cu o peste picioare și cu arsă cu o țigară pe degete și umăr. Declarațiile acestei victime se coroborează cu raportul de constatare medico legală nr. 878/E/15.09.2009 din care rezultă că victima a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin: leziunea de la nivelul coapsei drepte prin contact cu un corp fierbinte, cu zone decupate orificiale, posibil fier de călcat, leziunea de la nivelul degetului II, mâna prin contact cu corp fierbinte, posibil contact scurt cu țigara aprinsă, iar restul leziunilor au fost produse prin lovire cu și de corp dur.
În drept faptele săvârșite de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev, de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza II din legea nr. 678/2001, infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 7 la 18 ani.
Datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, a gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și amplorii pe care acest gen de infracțiuni o are, lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, trebuie avut în vedere că victima minoră la data racolării nu împlinise 14 ani, victima abia împlinise vârsta de 15 ani, că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, a persistat în activitatea infracțională, deși martora i-a atras atenția că sora sa nu are 15ani și faptul că din declarația martorului rezultă că inculpatul este cunoscut ca fiind o fire violentă.
Pentru motivele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, am opinat pentru respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Judecător,
- -
/09.10.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
