Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate inculpații, A și, toți în prezent deținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații, A, în stare de arest, asistați de av. Didel, în baza împuternicirii avocațiale din 02.07.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabine individual,inculpatul, în stare de arest, asistat de av. G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 45 din 26.06.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, inculpatul, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 570 din 01.07.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av.,în baza împuternicirii avocațiale nr.11 din 02.07.2009 eliberată de Baroul Tulcea - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, inculpații recurenți, A și, având pe rând cuvântul, arată că își mențin recursul declarat împotriva încheierii din 26.06.2009 și că nu mai doresc să mai dea altă declarație.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. Didel -apărătorul inculpaților, A și arată că prezentul recurs vizează nelegalitatea hotărârii de arestare preventivă și consideră că în mod greșit s-a dispus arestarea celor trei inculpați, pentru motivele următoare:
În primul rând, apreciază că nu există indicii temeinice din care să rezulte că inculpații au constituit un grup infracțional în înțelesul disp.art.7 din Legea nr.39/2003.Unul dintre motivele pentru care instanța de fond a dispus arestarea preventivă îl constituie această împrejurare. Este evident că orice discuții pe care inculpații le-au avut pe parcursul sau mai bine spus anterior acestor cercetări sunt provocate și produse ca urmare a relațiilor de familie și nu se poate vorbi de faptul că inculpații au constituit un grup infracțional în vederea obținerii unor importante foloase materiale din contrabandă.
Este adevărat că există numeroase convorbiri telefonice interceptate între coinculpați și diferite persoane din afara cauzei, din care rezultă faptul că inculpații în diferite rânduri discutau despre anumite țigări care urmau să le vândă. Este un lucru adevărat acest aspect,dar la care se va referi prin cea de a doua chestiune a pledoariei sale. Strict pe constituirea unui grup infracțional organizat nu există decât anticiparea făcută de organele de urmărire penală, care nu rezultă din nici un indiciu temeinic din această cauză.
În această cauză au mai fost arestați alături de coinculpați,alți trei inculpați:, și. Solicită a se observa că inculpații nici măcar nu se cunosc cu coinculpatul recurent, este prima dată când l-au văzut în boxa acuzaților. Nu se poate vorbi despre organizarea unui grup infracțional sau constituirea unui grup infracțional fără să cunoști membri, pentru că textul legal face trimitere direct la faptul că se presupune că se cunosc sau dacă nu se cunosc, știu doar că un anume x urmează să aibă un anumit rol, dar nu este nimic din acest considerent.
În ceea ce-i privește pe cei doi coinculpați, urmează a se observa că în această cauză doar inculpatul îl cunoștea pe unul dintre cei doi frați, dar nu ca urmare a presupusei înmânări și remiteri de cartoane de țigări, ci ca urmare a faptului că îi dăduse un autoturism în schimbul unei sume de bani pe care nu i-a restituit și din această cauză ei se cunoșteau și discutau la telefon că urmează să îi dea banii, dar ceilalți - A și nu îi cunoștea pe nici unul dintre cei doi frați. Este evident în opinia sa că în ceea ce privește această presupusă comitere a infracțiunii de organizare a unui grup infracțional nu poate să constituie în momentul de față infracțiunea sau mai bine spus, nu poate constitui temei al arestării preventive.
În ceea ce privește cea de - a doua infracțiune reținută în sarcina inculpaților care se presupune că ar fi fost comisă - aceea de complicitate la contrabandă, arată că un lucru recunoscut de ei, este următoarea chestiune: inculpații au cumpărat diferite cantități, mai bine spus cartoane, baxuri de țigări de la diferite persoane, că erau de cetățenie moldoveană, de altă cetățenie, cetățeni români, din România, - care este foarte important - și pe care, ulterior, le vindeau tot în România. De altfel,chiar așa și este reținut de către procurorii DIICOT, în sensul că această complicitate s-ar fi realizat nu prin ajutorarea celor care se presupune că au transportat acele pachete sau baxuri, ci complicitatea, ajutorul ar fi constat în faptul că le- ar fi promis acestor presupuși autori ai contrabandei, ar fi promis că urmează să le cumpere și în acest fel le-ar fi asigurat produsul infracțiunii, acelor presupuși contrabandiști. Practic, discuția este la limita dintre tăinuire și complicitate la această infracțiune de contrabandă.
În primul rând, pentru a exista sau mai bine spus pentru a ne afla în fața unor indicii temeinice cu privire la infracțiunea de complicitate la contrabandă trebuie să existe dovada măcar sub forma unui indiciu temeinic că cel puțin unul dintre cei trei au discutat sau au vorbit cu unul dintre autorii sau cel puțin o parte dintre autorii contrabandei.În această cauză se presupune că autori ar fi. Nu există nici o dovadă că inculpații, A, ar fi cerut presupușilor autori acest lucru. De altfel, nici nu există dovada în ceea ce-i privește și consideră că cei doi sunt cei care au transportat, în sensul comiterii infracțiunii de contrabandă. Neexistând această dovadă este evident că nu ne aflăm în fața unor indicii temeinice din care să rezulte presupunerea, bănuiala rezonabilă că ei au ajutat prin acea promisiune de vânzare. Ei cumpărau aceste baxuri sau cartoane de țigări de la persoane diferite,unele necunoscute, unele cunoscute numai ca și prenume, prin aceea că știau sau bănuiau că acele persoane introduceau cartoanele prin vama, luându-le de la -. Solicită a se observa că în ce-l privește pe inculpatul recurent, s-a făcut dovada că el a fost depistat de două ori, o dată pe raza teritorială a județului și o dată pe raza comunei, având asupra sa diferite baxuri de țigări. El a explicat că le-a cumpărat de la persoana x și urma să le vândă el.
Cât privește Mmodalitatea în care acele baxuri au ajuns să fie cumpărate sau mai bine spus cum au ajuns la intermediar, nu s-a făcut dovada că ele au fost trecute în mod fraudulos. Este adevărat că indiciul esențial îl constituie faptul că nu aveau timbrul aplicat de către autoritățile române din care să rezulte că într-adevăr s-au plătit taxele vamale, este adevărat, dar nu rezultă că inculpatul avea legătură cu acei presupuși contrabandiști care aduceau țigările, ci este pur și simplu o deducție care este foarte forțată, pentru a se duce la arestarea coinculpaților, pentru ca probabil, ei să mai colaboreze, în sensul de a spune de la ce persoane mai cumpărau.
Mai mult decât atât, disp.art.26 care reglementează complicitatea, în textul general al Codului penal se referă la faptul că este complice de asemenea persoana care promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor. Nu există discuții cu privire la favorizare, aici procurorii DIICOT s-au bazat doar pe prima teză, respectiv"promite că va tăinui" bunurile provenite din contrabandă, în situația de față, înainte de săvârșirea faptei. Acele cumpărări au fost la A - una în noiembrie 2008 și una, în luna mai.
S-a făcut cumva dovada faptului că autorii au fost prinși și că s-a făcut legătura dintre A și vreo discuție dintre aceștia care să spună să le aducă, pentru a le vinde el, sau le cumpără el, nu s-a făcut nici o dovadă. De asemenea, care este identificat tot de două ori având asupra sa diferite cantități de țigări, la fel recunoaște că a fost pe raza, a fost depistat, de acolo a cumpărat - deci, aceeași chestiune: s-a făcut dovada că înainte, în timpul - nu are de unde știi, nu se cunoaște când au fost trecute acele baxuri de țigăr -, dar înainte, este dovada că a fost o astfel de discuție între acesta și presupușii autori? - nu există dovada.
De asemenea, se reține faptul că o altă cantitate de țigări care ar fi fost depistată în apropiere de localitatea, unde se presupune că inculpatul A ar fi fost cel care ar fi condus acea autoutilitară - nu există nici o dovadă din care să rezulte că acea cantitate ar fi format obiectul contrabandei înainte de momentul presupusei preluări de către sau dacă există o astfel de discuție înainte, făcută între și presupușii autori. Nu există nici un fel de raționament juridic prin care să se ajungă la această concluzie. Ei au recunoscut că asta era ocupația lor, din asta practic își desfășurau activitatea, cumpărau la un preț mai mic și vindeau la un preț mai mare. Acest lucru este evident că în lipsa timbrului pus de către autoritățile române, cel puțin aveau cunoștința că acele țigări ar putea proveni dintr-o faptă penală, ceea ce ar putea îmbrăca elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, dar nicidecum a complicității la contrabandă.
Probabil că i se va replica împrejurarea că încadrarea juridică a faptei are mai puțină importanță și practic instanța de recurs verifică dacă există indicii că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală. Una este ca măsura preventivă să fie analizată prin prisma unei presupuse infracțiuni de tăinuire în mod continuat și una este să fie analizată prin prisma unei complicități la infracțiunea de contrabandă, pentru că încadrarea juridică este total diferită din punct de vedere al limitelor de pedeapsă.
Un al treilea aspect ce solicită a fi verificat este că în mod nelegal instanța de fond a concluzionat că inculpații dacă ar fi lăsați în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. În opinia sa este o motivare extrem de confuză, în primul rând instanța re referă la natura și gravitatea infracțiunii care este o expresie folosită în toate dosarele și în al doilea rând, că eventualitatea eliberării oarecum ar periclita buna desfășurare a procesului penal, dar fără explica în ce formă sau modalitate.
În ceea ce privește prima chestiune, dacă se ajunge la concluzia că pentru această faptă ar putea fi indicii temeinice că s-ar circumscrie într-o complicitate la contrabandă, solicită a se observa că inculpații nu au ajutat, nici măcar DIICOT-ul nu reține că au ajutat la comiterea faptei, nu au înlesnit-o în nici o formă, nu s-au urcat în barcă, sau cum au fost transportate țigările. Ei nu au făcut altceva, după cum este învinuirea de promitere, sau mai bine spus, de tăinuire a acestor bunuri.Este o formă - poate cea mai simplă formă de complicitate, pentru că în disp.art.26 Cod penal, spre finalul articolului, legiuitorul vorbește despre acest lucru. Modalitatea de comitere a acestei presupuse fapte nu este una deosebită,chiar ar putea spune că este una comună, pentru că de nenumărate ori sunt diferite persoane - nu în cazul lor -, plasatori de bunuri, tăinuitori de bunuri, care niciodată nu sunt aduse în fața instanței în calitate de inculpați arestați preventiv, probabil judecați în stare de libertate.
Al doilea aspect: ei nu au cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, pentru că ceea ce au cunoscut au spus la urmărirea penală: de unde le-au luat, unde le-au vândut, deci, practic toată cercetarea în ceea ce-i privește, aici se oprește.
Solicită a se observa că în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, acesta are o vârstă destul de rezonabilă, este căsătorit, a suferit diferite boli, a fost internat în spital din punct de vedere al unor boli psihice, ceilalți doi fii - unul are o prietenă care este însărcinată în luna a șasea și care este în sală, iar celălalt este căsătorit.
O altă chestiune tot care privește nelegalitatea: instanța de fond, în ce-l privește pe Aar eținut că acesta a comis presupusele fapte în stare de recidivă - este greșit acest lucru. Solicită a se observa din fila de cazier a acestuia, că faptele pentru care a fost condamnat anterior au fost comise în minorat, deci este evident că potrivit dispozițiilor exprese ale art.39 Cod penal că nu i se poate reține starea de recidivă.
Pentru toate aceste considerente,în esență, solicită a se observa că nu există indicii temeinice,bănuiala rezonabilă că ei au constituit un grup infracțional organizat, iar în ceea ce privește cea de a doua infracțiune reținută în sarcina lor - de complicitate - că este practic la limita dintre complicitate și tăinuire - care se va lămuri pe parcursul cercetărilor, dar strict văzând pericolul concret pentru ordinea publică, ei nu au de ce să constituie un astfel de pericol pentru că, așa cum a arătat, nu au ajutat în mod direct la comiterea presupusei fapte, pentru care de altfel nici nu s-a făcut dovada.
Av. G apărătorul inculpatului arată că acesta este învinuit de săvârșirea infracțiunii prev. de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal în ref. la 270 al.1 și 2 raportat la art. 274 din Legea nr.86 /2006, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Arată că va structura concluziile sale, efectiv, având în vedere că antevorbitorul său a făcut referire la faptele reținute. Practic, toți inculpații sunt acuzați de aceleași infracțiuni și va face trimitere doar la această constituire. Așa cum se reține și în materialul probator, până la acest moment, în care se arată că începând cu luna noiembrie 2007 a constituit inculpatul un grup infracțional organizat în scopul de obținere de foloase materiale din contrabandă cu țigări și acționând împreună cu aceștia ar fi realizat efectiv trecerea peste frontieră în mod continuu, prin introducerea pe teritoriul României a unei cantități de țigări, și se stabilește într-un final că valoarea cu care a fost prejudiciat statul român se ridică la 74.414,50 euro.Totodată, se reține în sarcina că efectiv a prejudiciat statul român cu 41.445 euro prin fapta săvârșită.
Legea 39/2003 prin care se arată în ce constă grupul structurat, precizează că este format din trei persoane, care pentru o perioadă de timp în mod coordonat trebuie să desfășoare o activitate concretă pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Inculpatul a fost reținut în două rânduri,nu el, ci celelalte persoane, pentru că așa se arată din actele de la dosar, dar solicită a se observa că trimiterea ce o fac organele de poliției se găsește în Codul vamal, unde se arată ce constituie infracțiunea de trecere frauduloasă, sau introducerea ilegală peste frontieră, care la acest moment, pentru inculpatul - nu a făcut nimeni dovada că le - a adus din M sau din Ucraina, că le-a trecut peste frontieră,că s-a cunoscut despre această faptă, dacă organele care se ocupau aveau posibilitatea să realizeze flagrantul care să dovedească într-adevăr că acea cantitate de țigări adusă ilegal cade în sarcina inculpatului care a săvârșit respectiva faptă.
Practic, cât privește acest grup, o parte din inculpați au săvârșit faptele pe teritoriul județului S, o parte în T, o parte în B și G, iar din actele depuse la dosar nu rezultă proba indubitabilă că ar fi fost trecute peste frontieră, că grupul s-a organizat destul de bine, cu funcții destul de bine puse la punct, așa cum se arată pentru în textele de lege privind constituirea de grup și introducerea ilegală în România de țigări de contrabandă.
Pentru inculpatul -acesta a recunoscut că în casă i-au găsit o cantitate de țigări pentru a obține în condițiile actuale un venit pentru întreținerea familiei, a copiilor, pentru că soția sa va naște al doilea copil. Acesta are dublă cetățenie,iar faptul că a luat și a dat o cantitate de țigări dintr-un loc pentru a fi valorificate și a obține un, nu constituie o infracțiune, ci o contravenție, iar sigur într- un final i se vor confisca țigările de la domiciliu și cele din autoturism.
Pentru motivele invocate, consideră că la acest moment probatoriile sunt destul de subțiri în privința constituirii acestui grup infracțional, cu privire la introducerea în România a acestei cantități de țigări, pentru că ele au fost descoperite în timp, pentru parte din ei, la S, o parte la B, o parte la Solicită a se observa că în afară de acele convorbiri telefonice, prin care chiar și voalat s-a tras concluzia că s-a constituit un grup bine organizat pentru trecerea frauduloasă, consideră că recursul este motivat, fapt pentru care consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar pune în pericol continuarea procedurilor pentru judecarea cauzei sau comunitatea din Solicită admiterea recursului, înlocuirea art.148 Cod pr.penală cu art.145 Cod pr.penală - obligarea de a nu părăsi localitatea.
Av. - apărătorul inculpatului, arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât s-a admis propunerea de arestare preventivă fără a constata, fără a exista temeiurile prevăzute de lege care condiționează luarea acestei măsuri. Pentru a putea lua măsura arestării preventive, instanța de fond trebuia să constate existența în primul rând a temeiului prev. de art.143 cu referire la art.146 și 148 al.1 Cod pr.penală. Cu alte cuvinte, să constate existența unor indicii temeinice, ori probe de vinovăție, probe din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost pus sub învinuire, ulterior pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia și făcută propunerea de arestare preventivă.
A parcurs încheierea instanței de fond și sub aspectul acestui temei, nu numai că este îngrijorat, dacă acesta este punctul de vedere, dacă aceasta e modalitatea de lucru a Tribunalului Galați. Este de-a dreptul speriat, cu alte cuvinte, întrucât la apărarea prin care a încercat să învedereze în fața instanței că nu sunt indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a cerut arestarea preventivă, instanța a răspuns cu următoarea motivare: "Împrejurările legate de momentul administrării probatoriilor, de întinderea actelor materiale, de valoarea reală a prejudiciului sau existența acestuia nu pot fi puse în discuție în acest stadiu procesual, instanța nefiind abilitată de a face o analiză a probelor existente, spre a-și forma convingerea în sensul vinovăției inculpaților". Nu a cerut soluția finală, definitivă în dosar, în sensul stabilirii certe a vinovăției inculpaților și a răspunderii eventual penale, dar a cerut să se observe că nu este îndeplinită acea condiție minimă prevăzută de lege, și anume, existența indiciilor, astfel cum ele sunt definite de disp.art.681Cod pr.penală. Adică, să se constate că din datele dosarului nu rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele,iar judecătorul fondului, cu toate scuzele de rigoare, a răspuns în acest mod, cu alte cuvinte, a răspuns că nu interesează acest lucru, că nu poate studia dosarul sau verifica actele dosarului, că nu este momentul procesual să se facă acest lucru - de aceea a spus că îl îngrijorează și nu crede că este o manieră corectă.
Dacă nu ar fi cunoscut poziția instanței supreme într-o decizie de îndrumare care a spus foarte clar că instanța de control judiciar poate suplini motivarea, poate acoperi această deficiență a instanței inferioare, a instanței de fond, ar fi insistat pe o casare cu trimitere în rejudecare, pe considerentul că nu este motivată hotărârea. Cunoaște poziția instanței supreme, știe că instanțele respectă întrutotul aceste decizii date în judecarea unor recursuri în interesul legii și ca atare, instanța de recurs are o misiune dificilă, în sensul că va trebui să se facă ceea ce trebuia să realizeze instanța de fond, să se motiveze întrucâtva existența sau inexistența acestui temei prev. de art.143 Cod pr.penală.
Până la urmă, despre ce se vorbește: despre cele două infracțiuni care au fost amintite în pledoariile celorlalți apărători.Cele două infracțiuni sunt strâns legate una de cealaltă, cu alte cuvinte, așa cum prevede disp.art.7 din 39/2003, constituirea de grup nu ar reprezenta infracțiune, decât dacă s-a realizat în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, contrabandă definită și a căror elemente constitutive sunt prezentate în conținutul art.270 din Legea nr.86/2006. Adică numai acea introducere în țară de țigări, în speța de față - prin alte locuri decât cele revăzute pentru controlul vamal.
Introducerea în țară prin punctele de trecere a frontierei de stat și prin vamă nu constituie infracțiunea de contrabandă prev. de art.270 și nu poate sta la baza reținerii infracțiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003. Deci, procurorul, când face referatul, când prezintă situația faptică privind săvârșirea celor două infracțiuni, în partea finală, cel puțin în dreptul inculpatului arată că: " promisiunea repetată a primirii -prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României prin trecerea peste frontieră, prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal, dar și prin aceste locuri." Din 41.000 euro cât se reține valoarea țigărilor asupra cărora, așa cum spune procurorul, inculpatul are o contribuție - din această sumă, ce se va întâmpla dacă la finalul anchetei se va constata că 40.999 euro au fost introduse prin punctele vamale și un euro a fost introdus prin afara punctelor vamale, se va mai putea justifica această măsură a arestării preventive, în condițiile în care s-a luat fără analizarea conținutului dosarului și să se stabilească dacă din perspectiva art.681Cod pr.penală sunt indicii temeinice privind săvârșirea acestei fapte?
Dosarul se bazează doar pe constatări efectuate de alte organe judiciare, alte organe de urmărire penală - se referă la poliția economică - Serviciul de investigare a fraudelor de pe raza județului G, sau de pe raza altor județe- în care s-a lămurit împrejurarea că unii dintre inculpați au fost opriți sau depistați în trafic cu anumite mijloace de transport auto, în care se găseau anumite cantități de țigări cu timbre de Ucraina, M, sau fără timbre. Nu există la dosar nici o dovadă,nici un act de urmărire penală care să inducă presupunerea rezonabilă că aceste țigări au fost introduse în țară prin punctul x ori prin punctul y, nu există dovezi privind implicarea inculpatului, dar nici a celorlalți, privind introducerea efectivă a acestor țigări pe teritoriul României, că această infracțiune de contrabandă nu incriminează transportul pe teritoriul României fără documente justificative a unor cantități de țigări provenite din altă parte, asta este contravenție dacă că transporți, nu ai acte justificative, se confiscă marfa, se dă amendă -este altă chestiune.
Transportul efectiv pe teritoriul Românei, dacă nu este dovedită legătura celui care efectuează transportul cu cel ce a introdus în mod ilicit pe teritoriul țării din străinătate a acelor cantități de țigări, nu poate constitui infracțiune, această legătură de altfel nu există. După cum se poate observa, în sarcina tuturor inculpaților s-a reținut săvârșirea infracțiunii de contrabandă în forma complicității, cel puțin a inculpatului pe care-l apără. Dar unde este autorul, pentru că nici măcar un indiciu nu există privind autorul. Dacă se anticipează, ce posibilități există la îndemâna organelor de urmărire penală pentru ca în eventualitatea respingerii recursului de azi și a păstrării soluției de arestare preventivă în cele 30 de zile sau în următoarele 30 și alte 30, ce posibilități are organul de urmărire penală să dovedească implicarea unuia dintre inculpații din boxă în activitatea de introducere ilegală a țigărilor în România - absolut niciuna.
Dacă nu se cunoaște autorul, cum se poate spune că urmează a se lămuri, de altfel nu se spune lucrul acesta, că și ar fi exprimat procurorul intenția să se dea mandatul, pentru a se efectua unele activități și că de aici va rezulta următorul lucru., se merge așa: sunt chemați la 4 dimineața la sediul poliției de frontieră, sunt audiați, li s-a adus la cunoștință învinuirea la modul general, regăsit în referat, nu se înțelege despre ce act material este vorba, este o înșiruire de articole, se vine la arestare într-o oră, se uită pe acel dosar,- nu știe ce convingere are instanța față de posibilitățile intelectuale ca și avocați, dar, într-o oră mai mult de 30-40-50 de pagini nu poate citi - acestea sunt limitele sale -, se pun concluzii pe referat care nu spune nimic legat de faptele concrete ce se reține că ar fi săvârșite de inculpați și la recurs, după studiul dosarului, se constată că nu există nici o legătură între inculpați și introducerea efectivă a acestor țigări în România - că or fi fost introduse prin alt punct, pe unde anume, că atunci când se reține o faptă în sarcina cuiva, trebuie să se arate pe unde s-a trecut, cu ce s-a trecut Prutul, cu, pentru că cu mașina se trece decât pe podurile care leagă cele două puncte vamale, prin alte locuri nu se poate trece cu mașina, decât cu, cu avionul sau cu vaporul pe Dunăre.
Nu este nici un indiciu, nimic, a parcurs acele hârtii când a studiat dosarul. Că l-a prins pe, este lui și a apărătorului, că l-a prins pe, lui și a apărătorului, că l-a prins pe - pe acesta nu l-a prins pe nicăieri, dar dacă îl în trafic, pe orice drum național de pe teritoriul României, atâta timp cât inculpatul a săvârșit în fapt o contravenție, cum se poate pune în legătură directă cu săvârșirea infracțiunilor de contrabandă? Acesta va fi dosarul și la rechizitoriu - pentru că nu există posibilități de a lămuri chestiunea cu privire la locurile prin care s-au introdus țigările în țară și atunci va trebui cu atât mai mult instanța să se aplece asupra existenței acestui temei, pentru a se lămuri dacă ce au susținut avocații corespunde cu realitatea dosarului sau și-au făcut o imagine greșită și au interpretat greșit probele dosarului, dar sarcina instanței de control judiciar este mai dificilă, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a refuzat practic să verifice existența acestui temei, explicând că nu este momentul.
Așa stând lucrurile, nu poate să nu observe că instanța de fond face legătură directă între existența și reținerea acestui temei prev. de art.143 și temeiul prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală și explică în motivarea hotărârii că probatoriile care evidențiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prin sesizarea DIICOT-ului s-au analizat coroborat cu elementele care circumstanțiază pericolul concret pentru ordinea public pe care l-ar prezenta cercetarea în libertate și care conturează temeinicia hotărârii. Aici are puterea să înțeleagă de fapt că pericolul concret pentru ordinea publică este justificat în exclusivitate pe gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților,acest grad probabil analizat generic, dar și în concret și vine și spune aici, ceea ce a afirmat procurorul de ședință care a susținut propunerea arestării preventive, că de fapt, așa își câștigă inculpații mijloacele de existență de când sunt ei, afirmație de altfel nefondată, nedovedită cu nici un mijloc de probă existent la dosar, susținere pe care și instanța o preia în argumentarea temeiului prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală.
Dacă nu sunt indicii temeinice decât săvârșirea celor două fapte de către inculpatul, pe cale de consecință nu poate fi nici temeiul prev.de art.148 lit. f Cod pr.penală, și anume că, pus în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică,atâta timp cât acest temei a fost argumentat de către instanța de fond exclusiv pe baza gradului de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatului. Nu am faptă, nu am nici pericol social și atunci, pe cale de consecință, nu am nici pericol concret pentru ordinea publică.
A solicitat instanței într-un subsidiar, a se observa că, cu privire la ceea ce a reținut procurorul, până la urmă, fără a mai discuta, există o mare diferență între ceea ce se reține în sarcina inculpatului, față de ceilalți inculpați cu privire la valoarea bunurilor la care ar fi ajutat la introducerea frauduloasă pe teritoriul României, respectiv se discută despre 41.000 euro aproximativ în raport de alte valori - de 70.000, 105.000 euro.
Nu a făcut referire la întinderea prejudiciului când s-a pus în discuție arestarea preventivă, ci a susținut că nu avem prejudiciu. Dacă se reține că bunurile acestea sunt introduse ilicit în România, deci nu printr-o operațiune legală, această operațiune nu poate genera obligații fiscale către bugetul statului. Dacă sunt deținute ori introduse ilicit în România se confiscă bunurile dacă se găsesc, sau contravaloarea acestora dacă nu se găsesc. Pe hoț nu îl pun să plătească impozit pe venit pentru bunurile furate. Acestea se dau înapoi părții vătămate, iar dacă nu le mai vrea și nu se constituie parte civilă, se confiscă, dar nu se mai face dosar și de evaziune fiscală. Are un venit printr-un mijloc ilicit - infracțiunea de furt. Așa și aici: s-a obținut un venit prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă, dar mai trebuie să fie obligat să plătească și taxe vamale și TVA la bunuri ce fac obiectul infracțiunii de contrabandă? Se confiscă și atâta tot.
Pe de altă parte, procurorul spune că țigările sunt în valoare de 41.000 euro, aproximativ 1.600.000 lei, dar trebuie să mai plătească după ce se confiscă valoarea acesta și TVA-ul și taxă vamală pentru aceleași țigări, deci practic, inculpatul este sancționat o dată cu o sancțiune penală, iar pe latură civilă este pus să răspundă de două ori. Odată cu confiscarea bunul respectiv și este pus să plătească și taxe la stat pentru bunul confiscat - ceea ce este un non sens.
Aceste lucruri le-a invocat în fața instanței și a solicitat să se rețină că în realitate nu se discută despre infracțiune materială de rezultat, ci despre o infracțiune de pericol și să aibă în vedere instanța atunci când analizează în concret gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatului pentru a putea face o evaluare corectă și să nu se mai raporteze la acel prejudiciu, dar răspunsul a fost că întinderea prejudiciului nu poate fi analizat la acel moment. De fapt, în realitate nu avem prejudiciu.
Este convins că s-a înțeles, chiar dacă a fost cumva susținerea mai dezordonată, dar a încercat totuși să puncteze aspectele esențiale ale speței și gândește, până la urmă că dacă instanța se va apleca asupra problemei invocate în ceea ce privește temeiul prev. de art.143 Cod pr.penală, are convingerea că se va constata că ceea ce a susținut azi corespunde cu realitatea. Nu poate decât să facă trimitere la disp.art.1483al.7 Cod pr.penală și să solicite admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, pe considerentul că aceasta este nejustificată.
În subsidiar, dacă este un temei legal care prevede că instanța de control judiciar are posibilitatea de a dispune revocarea măsurii arestării preventive, crede că poate să facă și mai puțin, în condițiile în care se va constata totuși că subzistă temeiul prev. de art.143 Cod pr.penală sub forma unor indicii, - deși a susținut că nu există -, dar dacă se va constata că totuși subzistă acest temei sub forma acestor indicii, solicită a se aprecia totuși că nu se impune arestarea preventivă, că se poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea, potrivit disp. art. art.1433al.7 cu ref. la art.139 alin.1 și 145 Cod pr. penală și a se aprecia că obligațiile ce se pot institui în sarcina inculpatului - cele prev. de art.145 al. 11Cod pr.penală - pot acoperi ceea ce înseamnă necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, prin impunerea unei conduite în perioada următoare care poate satisface nevoia organelor de urmărire penală de a-l avea pe inculpat la dispoziție în perioada următoare.
Av. - apărătorul inculpatului arată că prin mandatul de arestare preventivă nr. 81/26.06.2009, acesta a fost reținut pentru 29 de zile, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 pentru aderare la grup infracțional organizat și complicitate.
Consideră ca nu sunt întrunite dispozițiile art. 148.pr.pen. întrucât învinuitul nu a fugit și nu s- sustras niciodată de la cercetarea penală. De asemenea, nu a zădărnicit aflarea adevărului, dând și o declarație în acest sens, prin care a recunoscut cele trei fapte care au fost comise de acesta în perioada aprilie - iunie 2009, deci e vorba de o lună și ceva de zile.
Totodată, acesta se află la primul contact cu legea penală, este un exemplu bun în societate, are doi copii minori care, în urma divorțului au fost încredințați spre creștere și educare mamei, dar datorită faptului că fosta soție, din noua căsătorie are un nou copil, un bebeluș de 1 an și 7 luni, care este într-o stare critică din punct de vedere al sănătății, întrucât a suferit mai multe intervenții chirurgicale, conform actelor doveditoare pe care le va depune la dosar, aceasta este nevoită să se ocupe doar de acest copil cu un handicap puternic și care urmează să reia operațiile chirurgicale în străinătate, pentru că nu s-au rezolvat în țară, iar în perioada vacanței inculpatul, nu numai că avea stabilite legături personale cu cei doi minori cu care nu locuiește zi de zi, pe care îi iubește foarte mult, mai mult decât atât, în această stare de fapt în care se află fosta soție cu bebelușul care are probleme de sănătate, acesta va trebui să aibă grijă de cei doi minori în vârstă de 8 și 10 ani, mai multe luni, până consideră că va fi salvată viața acestui copil de 1 an și 7 luni.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, reiese că niciodată inculpatul nu a participat la trecerea de frontieră, la introducerea în țară a acestor țigări de contrabandă, acest lucru neexistând nici în rechizitoriile pe care le-a studiat în dosarul cauzei, nici în rechizitoriul de la DIICOT T, nici în acel rechizitoriu de la S,deci nu este prezentat numele inculpatului că ar fi participat la aceste fapte de introducere a țigărilor în țară.
Mai mult decât atât, în pledoaria av. - apărătorul inculpaților, acesta a spus că inculpatul nu s-a cunoscut cu aceștia, ceea ce reiese din declarația inculpatului, cât și din declarațiile familiei ,din care rezultă că nu numai că ei nu s-au cunoscut, dar nu au colaborat într-o formă organizată.
Mai mult decât atât, la fila 6 este și o declarație a inculpatului ,prin care arată că acesta nu cunoștea dintre toți cei arestați decât pe, zis, cu care într-adevăr s-a întâlnit ocazional și s-a gândit, pentru faptul că trebuia să supraviețuiască și să-și întrețină cei doi copii minori, întrucât afacerile și tot ce derula el, cu ani în urmă, având niște afaceri mobiliare, ce rezultă din contractele existente la dosarul cauzei, cu mai multe terenuri pe care intenționa să le vândă, dar întrucât nu a putut valorifica absolut nimic de un an și ceva, a fost nevoit să cumpere aceste țigări care, parte din ele, așa cum rezultă din procesele - verbale de confiscare, sunt timbrate, cele din Republica M, sunt și netimbrate, dar el nu a văzut acest lucru, a considerat că au fost aduse nu în mod ilegal, prin contrabandă, ci că sunt cumpărate din zona liberă, pentru că o parte din ele chiar aveau timbru.
Din toate probatoriile existente la dosar nu reiese că a aderat la acest grup infracțional, inclusiv din declarațiile celorlalți inculpați arestați - familia.Această încadrare juridică este total eronată, sens în care solicită a se dispune admiterea recursului, înlocuirea arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea, în conf. cu art.145 al.1 Cod penal sau obligarea de a nu părăsi țara, întrucât el are domiciliul în județul P, eventual va rămâne în localitatea G pentru a fi dispoziția organelor de urmărire penală ori de câte ori este solicitat și de asemenea, pentru îndeplinirea măsurilor procesuale care vor fi dispuse atât de instanță, cât și de celelalte organele. Depune la dosar concluzii scrise, certificatele de naștere a celor trei minori, acte medicale prezentând starea de sănătate a minorului si a minorului - care este afectat emoțional, având o stare psihică mai specială.
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea de ședință recurată de inculpați este legală și temeinică. Astfel, din probele administrate în cauză până la acest moment rezultă indicii temeinicie în sensul art.143 că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și pentru care s-a propus arestarea lor, fapte sancționate de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret, arată că acesta este relevat atât de natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt ei cercetați, cât și de împrejurările și condițiile concrete ale comiterii faptelor, caracterul organizat al acestuia, amploarea prejudiciului cauzat bugetului de stat și nu în ultimul rând, de caracterul transnațional al activității infracționale.
Consideră că în mod corect instanța de fond a arătat că în acest moment procesual al luării măsurii arestării preventive nu presupune analiza probelor în sensul stabilirii vinovăției sau nevinovăției inculpaților, pentru că apărarea, în fața instanței de fond a făcut vorbire despre inexistența probelor de vinovăție, probele administrate în cauză urmând a fi analizate cu prilejul soluționării fondului și în mod corect instanța a motivat, în sensul neanalizării în acest moment a probelor.
De asemenea, apărarea a făcut vorbire în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, despre prejudiciu, dar infracțiunea de contrabandă nu este o infracțiune de rezultat, ci este o infracțiune de pericol. Prin urmare, întinderea prejudiciului urmează a fi stabilită pe parcursul urmăririi penale, în acest moment trebuind analizată existența indiciilor temeinicie de vinovăție a inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor pentru care ei sunt cercetați.
Pentru toate aceste considerente apreciază că încheierea de ședință este legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate, în baza art. 38515pct. 1 lit b Cod pr. penală.
Av.,în replică, arată că se creează o practică și trebuie să insiste cât poate și cât i se permite, pentru a împiedica împământenirea acestei practici. Arată că indicii temeinice nu se pot constata dacă există ori nu fără a fi pipăit dosarul. Pe ce se constată existența indiciilor temeinice: pe referat, pentru că nici nu se știe despre ce este vorba, când se citește referatul,deoarece în afară de încadrarea juridică a faptei, nu se știe despre ce este vorba. Îl îngrijorează acest aspect, de a se pronunța pe indicii temeinice, dar pe ce bază, dacă nu se verifică dosarul. Dacă după aceea se trag concluzii că avem probe de vinovăție sau indicii temeinice,este altceva, dar trebuie verificate.
Reprezentanta Ministerului Public arată că în încheierea de ședință sunt clar arătate probele din care rezultă indiciile temeinice în sensul săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați. Precizează că apărarea a susținut că instanța de fond a preluat cuvânt cu cuvânt ce a spus procurorul care a susținut propunerea măsurii de arestare preventivă, ori, pe lângă faptul că procurorul a susținut că nu dintotdeauna așa și-au câștigat existența, ci s- a arătat că în ultima perioadă așa își câștigă existența, instanța de fond nici nu a preluat această susținere.
Inculpatul recurent solicită să fie judecat în stare de libertate
Inculpatul recurent solicită să fie cercetat în stare de libertate, arată că își continuă studiile pentru a putea găsi un loc de muncă.
Inculpatul recurent A arată că a cumpărat 10-15 pachete de țigări, el nu a știut. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.06.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Galați, s-a dispus, în baza art.1491alin. 10 în referire la art.143 și 148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților, A și, pe o durată de 29 zile, începând cu data 26.06.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu adresa nr. 30/D/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galația înaintat acestei instanțe dosarul penal cu același nr. însoțit de referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpații, A și.
Ca temei al sesizării s-a invocat faptul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar din împrejurările și condițiile concrete ale comiterii faptelor (persistența inculpaților în comportamentul infracțional, amploarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, valoarea însemnată a foloaselor obținute de inculpați și, nu în ultimul rând caracterul transnațional al activității infracționale) rezultă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea acestora în libertate.
S-a reținut în fapt că pe fondul diferenței mari de valoare între produsele de tutun din România, pe de o parte și Republica M și Ucraina, pe de altă parte, inculpații, A și au inițiat un grup infracțional organizat, specializat în introducerea în România a unor cantități de țigarete prin trecerea acestora în mod fraudulos peste frontiera de stat a României prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal, dar și prin aceste puncte.
Inculpatul dar și inculpații și (originari din Republica M) au avut rolul de a finanța și coordona activitățile desfășurate de membrii rețelei.
au fost valorificate în special prin intermediul inculpaților A, de inculpații, și, ultimii împărțind apoi între membrii grupului infracțional profiturile obținute.
De asemenea, s-a reținut că un rol important în distribuția țigărilor l-a avut inculpatul.
Situația faptică mai sus reținută este grefată în privința fiecărui inculpat pe conținutul juridic al infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Lg. 39/2003 respectiv art. 26 Cod penal cu referire la art. 270 al. 1 și 2 rap. la art. 274 din Lg. 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la contrabandă în formă continuată).
În privința inculpatului A și cu reținerea disp. art. 37 lit. b Cod penal.
Evaluând temeiurile care stau la baza prezentei propuneri de arestare preventivă instanța apreciază ca fiind întrunite condițiile generale prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la fiecare dintre inculpații în cauză.
Astfel, materialul probator administrat până la acest moment al urmăririi penale reliefează infracțiunile obiect al sesizării mai sus menționate, infracțiuni sancționate cu pedepse ale închisorii ce depășesc 4 ani.
Au fost avute în vedere procesele-verbale de constatare (filele 12, 13 vol. I, 167 vol. I, fila 112 vol. II), procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de percheziție domiciliară (vol. III dos., filele 6, 13, 17-41, 46-54, 62, 69, 91), procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice (vol.IV dosar ), procese verbale de redare a înregistrărilor audio-video ( 128 și urm. vol. II - 124), procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere ( 249 vol. III dosar ), declarațiile martorilor, ( 197 vol. II), ( 187 vol. II), ( 190 vol. II), ( 191 vol. II), G, ( 37 vol. I ) precum și declarația învinuitei ( 271 vol. III ), adresele de prejudiciu cu nr. 17240, - și nr. 17241 emise la 25.06.2009 de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția regională pentru accize și Operațiuni Vamale G (filele 135, 142 și 144 vol. II ), rapoarte de constatare tehnico-științifică dactioscopică întocmite în cauză ( 114-121 vol. I dosar, 203 și următ. vol. I dosar ), declarațiile inculpaților A și, precum și declarațiile inculpatului.
Prima instanță a considerat că împrejurările legate de momentul administrării acestor probatorii, de întinderea actelor materiale, de valoarea reală a prejudiciului nu pot fi puse în discuție la acest stadiu procesual instanța nefiind abilitată de a face o analiză a probelor existente spre a-și forma convingerea în sensul vinovăției inculpaților.
Există însă probatoriile mai sus menționate care evidențiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților care, analizate coroborat cu elementele care circumstanțiază pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea în libertate a inculpaților - conturează temeinicia propunerii de arestare preventivă.
Astfel,s-a reținut că în discuție sunt infracțiuni de o anume natură și gravitate deosebită, implicând un număr mare de persoane cunoscând profunde conotații de ordin economic și social - fenomenul în sine nefiind unul episodic.
Totodată, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive este eficientă și prin prisma criteriilor complementare prev. de alineatul ultim al art. 136 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, A și, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru motivele prezentate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
În esență, aceste motive se referă la:
- inexistența unor probe sau indicii temneinice privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați;
- faptul că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar peezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele de urmărire penală efectuate până la această dată ( respectiv din procesul-verbal de cercetare la fața locului și de percheziție domiciliară, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a înregistrărilor audio-video, rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarațile martorilor, G și ) rezultă indicii temeinice,în sensul disp.art.143 alin.1 rap.la art.681Cod pr.penală că inculpații, A și s-au constituit într-un grup infracțional organizat, în scopul ajutării altor persoane, rămase neidentificate, pentru introducerea și distribuirea în România din Republica M și din Ucraina, a unor mari cantități de țigarete, prin trecerea acestora în mod fraudulos peste frontiera de stat.
Faptele presupus a fi săvârșite de inculpați constituie infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat și de complicitate la contrabandă prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și respectiv de art.26 Cod penal, cu referire la art.270 alin.1 și 2, rap. la art.274 din Legea nr.86/2006, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Faptul că până la această dată nu au fost identificați autorii infracțiunii de contrabandă nu împiedică reținerea în sarcina inculpaților recurenți a complicității la această infracțiune, atâta timp cât din probele administrate rezultă indicii temeinice, în sensul că aceștia au ajutat autorii contrabandei și au înlesnit activitatea infracțională a acestora, prin promisiunea repetată a primirii și prin primirea efectivă a țigărilor introduse ilicit în România.
Întrucât valoarea în vamă a cantității de țigări introdusă ilicit în România cu ajutorul inculpaților recurenți este estimată la 74.414,50 euro, depășind cu mult plafonul de 20.000 lei, stabilit prin dispozițiile art.270 alin. 2 din Codul vamal - fapta constituie infracțiune și nu contravenție, indiferent dacă sustragerea de la plata taxelor vamale s-a săvârșit în modalitatea prevăzută de art.270 alin.1 sau de art.270 alin.2 din Codul vamal.
Având în vedere modalitatea și împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite faptele - prin activitatea coordonată a inculpaților constituiți în grup infracțional organizat -, amploarea activității infracționale, caracterul transnațional al acesteia și nu în ultimul rând, consecințele de ordin economic și social ale unor astfel de fapte, Curtea își formează convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care derivă și din sentimentul de neliniște și de nesiguranță pe care l-ar provoca în rândul cetățenilor lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare, față de persoanele care au comis astfel de fapte.
În consecință, Curtea reține că încheierea recurată,prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, A și este legală, fiind întrunite cumulativ cerințele art.148 alin.1 lit.f,art.143 și art.136 Cod pr.penală.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate inculpații (născut în anul 1957, luna 08, ziua 26 în com., județul V, fiul lui și, CNP- -, de cetățenie română, studii superioare, ocupație pensionar, domiciliat în mun. G, B-dul. G nr. 2, - 13,. 2,. 24, județul G, antecedente penale fără, în prezent deținut la Arestul. G), ( născut în anul 1978, luna 11, ziua 15 în localitatea, Republica M, fiul lui și, CNP- -, de cetățenie română și moldoveană, studii 11 clase, ocupație fără, domiciliat în mun. G,-, - 3,. 4,. 9,. 152, jud. G, în loc.,-, Raion Cahul, Republica M, antecedente penale fără, în prezent deținut la Arestul. G ), ( născut în anul 1980, luna 06, ziua 09 în localitatea, Republica M, fiul lui și, CNP- -, de cetățenie română și moldoveană, studii medii, ocupație fără, domiciliat în mun. G,-, - 1,. 1,. 1,. 6, jud. G, în loc.,-, Raion Cahul, Republica M, antecedente penale fără, în prezent deținut la Arestul. G ), ( născut în anul 1985, luna 12, ziua 22 în localitatea V, jud. V, fiul lui și, CNP- -, de cetățenie română, studii 12 clase, ocupație fără, domiciliat în mun. G, B-dul. G nr. 2, - 13,. 2,. 24, jud. G; în G, str. C-tin., -rin 1,. 46 antecedente penale fără, în prezent deținut la Arestul. G ), A ( născut în anul 1983, luna 04, ziua 22 în mun. V, jud. V, fiul lui și, CNP- -, de cetățenie română, studii 11 clase, ocupație fără, domiciliat în mun. G,-, - 1,. 1,. 3, jud. G, antecedente penale recidivist, în prezent deținut la Arestul. G) și ( născut în anul 1971, luna 05, ziua 18 în mun. P, jud. P, fiul lui și, CNP- -, de cetățenie română, studii 12 clase, ocupație fără, domiciliat în mun. P, B-dul. B nr. 9,. 8,. A,. 32, jud. P, antecedente penale fără, în prezent deținut în Arestul G ), împotriva încheierii de ședință din 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații recurenți la plata sumelor de câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 02.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./08.07.2009
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Mița Mârza
