Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 6 IULIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Mița Mârza Petruș Dumitru
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - - Procuror șef Secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul -, în prezent deținut în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din data de 2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, prin care s-a dispus arestarea preventivă.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat I, avocat desemnat din oficiu, în baza delegației nr.3104/6.07.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea aduce la cunoștință inculpatului că, pentru asigurarea dreptului la apărare, s-a desemnat un avocat din oficiu. De asemenea, este întrebat dacă dorește că mai dea declarații în fața Curții de APEL GALAȚI.
Inculpatul declară că își menține recursul formulat și că este de acord cu avocatul desemnat din oficiu. Își menține declarațiile date anterior și nu mai dorește să de alte declarații în fața Curții de APEL GALAȚI.
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că inculpatul a declarat recurs întrucât a considerat că nu prezintă pericol public și poate fi cercetat în stare de libertate. Infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, tentativă de viol și violare de domiciliu nu prezintă un pericol atât de mare pentru a nu pute fi judecat în stare de libertate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive. Solicită și acordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu.
Procurorulsusține că recursul este nefondat. Încheierea pronunțată este temeinică și legală, soluția bazându-se pe o evaluare corectă conform art.681Cod procedură penală existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a arestat. Din declarațiile inculpatului, care a recunoscut faptele reținute, din declarațiile părții vătămate și ale martorilor, G, precum și procesul verbal de cercetare la fața locului, instanța și-a format convingerea că inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale cu minora, în vârstă de 12 ani.
Inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând atât din gravitatea faptelor reținute cât și conduita sa socială, din fișa de cazier rezultând că a mai fost condamnat pentru o infracțiune contra vieții sexuale, pentru tâlhărie și alte fapte de violență.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu a încercat să violeze pe minoră, el doar a cerut ceva de mâncare.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa dispus, în baza art.1491alin.10 în referire la art.143 și art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 2 iulie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 768/P/2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și tentativă la viol prev. de art. 192 al. 1 Cod penal și art. 20 rap. la art. 197 al.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, victimă.
În fapt se reține în sarcina inculpatului că în ziua de 01.07.2009 a pătruns fără drept în locuința numiților și unde se afla doar fiica acestora, respectiv partea vătămată, în vârstă de 12 ani și, ajungând pe acoperișul casei, a încercat să aibă raport sexual cu aceasta.
În speță activitatea inculpatului constă în prinderea părții vătămate, imobilizarea și așezarea acesteia în poziția culcat pe spate, desfacerea prohabului pantalonului în vederea consumării actului sexual, activități care au semnificația săvârșirii unor acte de constrângere în sensul art. 197 Cod penal, ceea ce înseamnă că inculpatul a săvârșit o tentativă la viol și nu doar simple acte de pregătire.
Activitatea inculpatului astfel cum a fost descrisă, a fost oprită independent de voința lui, după săvârșirea acestor acte de constrângere, dar mai înainte de realizarea actului sexual în vederea căruia acele acte au fost comise.
Această situație de fapt rezultă din probatoriile administrate până la acest moment, respectiv declarațiile martorilor, G, procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate.
În ceea ce privește declarațiile inculpatului, prima instanța reține că acesta a fost audiat inițial în prezența martorilor asistenți, G arătând că a avut intenția de întreține relații sexuale cu minora, însă ulterior a revenit asupra declarației, arătând că s-a urcat pe acoperiș cu intenția de a culege corcodușe.
Această susținere este contrazisă de martorii audiați în cauză, precum și de împrejurarea că inculpatul, care a fugit, a fost prins în cele din urmă de martorul, fiind cu șlițul de la pantaloni desfăcut.
Prima instanță a reținut din probele administrate în cauză până la această fază, că situația de fapt este cea reținută în ordonanța parchetului și că încadrarea juridică este cea prev. de art. 192 al. 1 Cod penal și art. 20 rap. la art. 197 al.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, pedeapsa este mai mare de 4 ani (de la 5 ani - la 12 ani și 6 luni) legiuitorul apreciind, dată fiind sancțiunea aspră stabilită, că o astfel de faptă și un astfel de făptuitor, prezintă un grad ridicat de pericol pentru societate, iar lăsarea sa în libertate prezintă, în acest moment, pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai reținut că inculpatul a mai fost condamnat pentru tâlhărie și tentativă de viol, acest aspect neconstituind un temei al arestării preventive, dar reprezintă un element de natură a forma instanței convingerea asupra pericolului concret pe care l-ar reprezenta cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Aceste antecedente nu pot fi ignorate și dovedesc nu numai perseverenta infracțională a inculpatului, dar și faptul că acesta nu conștientizează gravitatea faptelor sale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că nu a încercat să o violeze pe partea vătămată minoră și că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele de urmărire penală efectuate până la această dată (respectiv din declarațiile martorilor, G și, declarațiile părții vătămate și procesu-verbal de cercetare la fața locului) rezultă indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 raportat la art.681din Codul d e procedură penală, că în ziua de 1 iulie 2009, inculpatul a pătruns fără drept în locuința numiților și, a urcat pe acoperișul casei, unde se afla partea vătămată, în vârstă de 12 ani și a încercat să aibă raport sexual cu aceasta, prin constrângere.
Faptele presupus a fi săvârșite de inculpat constituie infracțiunile de violare de domiciliu și de tentativă la viol, prevăzute de art.192 alin.1 și de art.20 rap.la art.197 alin.1 și 3 din Codul penal, care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor presupus a fi săvârșite, precum și faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru tâlhărie și tentativă de viol - condamnări care nu atrag starea de recidivă, dar care dovedesc perseverența infracțională a acestuia - Curtea își formează convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care derivă și din starea de neliniște și de nesiguranță pe care le-ar provoca în rândul colectivității lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele care comit astfel de fapte.
În consecință, Curtea reține că încheierea recurată, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind întrunite cumulativ cerințele art.146 alin.1 lit.f, art.143 și art.136 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp.art192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la 13.01.1961 în com. sat, jud.B, domiciliat în B,-, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din data de 2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 130 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 iulie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mița Mârza Petruș Dumitru
Grefier,
I
Red. - 8.07.2009/Tehnored. - 8.07.2009/2 ex/Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Mița Mârza Petruș Dumitru
