Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
GREFIER-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 14.07.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest (aflat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță) asistat de avocat ales, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea pune în discuție tardivitatea promovării recursului.
Av. arată că inculpatul a promovat recurs împotriva încheierii din 14.07.2008 prin care s-a dispus emiterea mandatului de arestare în lipsă, și apreciază că această cale de atac a fost promovată în termen pentru că A nu a avut cunoștință de faptul că s-a emis un mandat de arestare preventivă pe numele său, acesta locuia în Italia cu soția, cu forme legale, a revenit în țară în luna septembrie 2007 după care a plecat în Italia.
Urmare a mandatului european de arestare emis pe numele său a fost adus în țară în martie 2009.
Solicită instanței a se avea în vedere că inculpatul nu a fost citat în Italia la adresa un de locuia cu forme legale, adresă despre care organele de cercetare penală aveau cunoștință, așa cum rezultă și din procesele verbale aflate în dosarul de urmărire penală.
Consideră că organele de cercetare penală trebuiau să efectueze mai multe demersuri având în vedere că fapta pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.
Inculpatul nu s-a ascuns, nu a avut cunoștință de mandatul de arestare emis pe numele său așa încât apreciază că recursul peste termen declarat împotriva încheierii din 14.07.2008 este legal și temeinic.
Văzând și dispozițiile art.1403alin.1, 146 alin.12 și 1491alin.13 Cod procedură penală, art.5 pct. 4 din CEDO, art.6 pct.3 lit. și art.13 din CEDO consideră că recursul este introdus în termenul legal.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul promovat împotriva încheierii de ședință din 14.07.2008 tardiv introdus; din dosarul de urmărire penală rezultă că niște vecini au fost întrebați și aceștia au relatat că este posibil sau probabil ca A să fie plecat în Italia astfel că nu aveau cum să știe organele de cercetare penală adresa exactă a inculpatului din Italia.
Faptul că acesta avut cunoștință de existența dosarului rezultă din aceea că la data de 19.09.2008 și-a angajat apărător ales în cauza în care este cercetat; de altfel când a fost adus din Italia i s-a adus la cunoștință faptul că s-a emis pe numele său un mandat de arestare preventivă, a fost întrebat unde dorește să execute pedeapsa în cazul în care va fi condamnat.
Deasemeni la data de 3.01.2009 s-a depus la dosar actul tradus de instanța italiană din care reiese că inculpatul a luat cunoștință de dosar.
Raportat la aspectele invocate apreciază recursul promovat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 1407.2008, tardiv.
Av. arată că la data de 19.09.2008 a fost într-adevăr angajată în dosarul în care este cercetat inculpatul dar nu de către acesta ci de către o vecină care a găsit citația din greșeală în cutia sa poștală; acesta a fost și motivul pentru care nu a declarat recurs, nu a făcut nimic, pentru că nu cunoștea pe inculpat.
Recurentul inculpat precizează că la data de 2.01.2009 a fost oprit în Italia pe stradă pentru o simplă verificare a identității și în urma efectuării verificărilor a fost reținut aducându-i-se la cunoștință că a fost emis pe numele său un mandat european de arestare; a declarat apel și judecătorul italian văzând că acesta lucrează cu forme legale în Italia, este căsătorit, este rezident a dispus arestarea sa la domiciliu considerând că nu există pericolul de a se sustrage; de la acel moment a așteptat să fie extrădat; nu i s-a adus la cunoștință fapta pentru care este cercetat, aflând acuzațiile doar când a fost prezentat judecătorului pentru confirmarea mandatului
Av. susține că trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile art.1403Cod procedură penală în sensul că recursul poate fi promovat în 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii din 21.03.2009 prin care s-a confirmat mandatul de arestare preventivă emis în lipsă.
Av. arată că a declarat recurs împotriva acestei încheieri întrucât nu cunoștea conținutul ei; lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea recursului împotriva acestei încheieri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului promovat împotriva încheierii de ședință din 21.03.2009 întrucât pentru încheierea de confirmare a unui mandat de arestare preventivă nu este prevăzută vreo cale de atac.
Recurentul inculpat, având cuvântul, apreciază că recursul declarat împotriva încheierii din 2103.20099 este inadmisibil dar recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 14.07.2008 este promovat în termen.
Curtea dispune unirea excepției tardivității recursului promovat împotriva încheierii de ședință din 14.07.2008, cu fondul și procedează la audierea recurentului inculpat încheindu-se proces verbal ce s-a atașat la dosar
Av. precizează că la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul A nu au fost respectate dispozițiile art.143 și 148 Cod procedură penală.
Apreciază că inculpatul trebuia citat la domiciliul său stabil, să fie audiat urmând ca în raport de apărările sale să se constate dacă există indicii temeinice în sensul comiterii vreunei fapte prevăzută de legea penală.
Faptul că s-a dispus reprezentarea sa de un avocat desemnat din oficiu nu acoperă textul prev. de art.143 alin.1 Cod procedură penală; instanța a dispus arestarea la momentul când inculpatul era plecat în Italia din anul 2004, revenit în țară în anul 2007 după care s-a reîntors în Italia.
S-a reținut prin mandatul de arestare preventivă că ar fi fugit sau se ascunde în scopul sustragerii urmăririi penale deși la dosar nu există dovezi în acest sens.
Nu-și găsesc aplicabilitatea în speța de față nici dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, în dosar nu există dovezi ci doar interceptări ale unor convorbiri telefonice.
Solicită a se avea în vedere faptul că instanțele din Italia au înțeles că inculpatul nu prezintă un pericol social dispunând arestarea sa la domiciliu și timp de 3 luni acesta s-a suspus măsurilor dispuse.
Fapta presupus a fi comisă de inculpat este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii între 10 și 20 ani și față de situația sa familială solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 14.07.2008 urmând a se constata nulitatea mandatului de arestare preventivă și în subsidiar revocarea acestuia, eventual înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea; inculpatul este nevinovat și va face dovada la fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului apreciind încheierea de ședință din 14.07.2008 a Tribunalului Galați legală și temeinică; în cauză există indicii în sensul că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv: procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-științifică fizico-chimică, procesul verbal de audiere a martorului cu identitate protejată " ".
Nu rezultă din documentele existente la dosar că în perioada în care ar fi deținut și comercializat droguri nu s-ar fi aflat în România.
S-a precizat că nu a fost căutat suficient de organ ele de urmărire penală ori chiar apărătorul ales al inculpatului a arătat că a fost angajat de o vecină.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare în lipsă, cu avocat din oficiu pentru că nu era altă posibilitate.
S-a arătat că nu s-a respectat dreptul la apărare al inculpatului ori acesta nu a putut fi găsit și la dosar există cel puțin 5 procese verbale de căutare.
În ceea ce privește temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive acestea au fost bine reținute de instanța de fond, gradul de pericol social concret este foarte mare, fapta este deosebit de periculoasă și este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Deasemeni nu se poate dispune de instanța de recurs înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât ne aflăm în prezența unui recurs declarat împotriva unei încheieri de ședință.
Recurentul-inculpat având cuvântul arată că investigatorul sub acoperire menționează că îl cunoaște și afirmă că nu are o ocupație stabilă, nu este căsătorit, nu era copii, ori toate aceste susțineri sunt contrare realității și sunt dovedite cu acte
Arată că este acuzat și se află în închisoare din pricina unor vorbe ale acestui investigator sub acoperire. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de sedință din 14.07.2008 pronunțată de Tribunalul G în dosarul penal nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galați dispunându-se în baza art.148 lit.a si f Cod procedură penală și art. 1491Cod procedură penală arestarea preventivă în lipsă a inculpatului A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în modalitatea prevazută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru 30 zile începând cu data punerii în executare a mandatului.
S-a reținut că în cursul anului 2007 inculpatul A, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat a procurat, deținut și comercializat, fără drept, droguri de mare risc (comprimate ecstasy).
S-a mai reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.a Cod procedură penală inculpatul sustrăgându-se urmăririi penale, precum și cele ale art.148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevazută de lege fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunii, amploarea acestui gen de fapte precum și insecuritatea socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate.
Prin încheierea de sedință din data de 21.03.2009 pronunțată în același dosar (nr-) s-a confirmat mandatul de arestare preventivă nr. 45/U/14.07.2008 emis pe numele inculpatului.
Împotriva încheierii de sedință din data de 14.07.2008 inculpatul a declarat recurs peste termen invocând dispozițiile art. 1403Cod procedură penală, în sensul că a aflat despre acuzațiile ce i se aduc precum și despre faptul că s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, la data de 21.03.2009 când a fost adus în fața judecătorului pentru confirmarea mandatului.
Pe fond s-a susținut că nu subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, nefăcându-se dovada că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale sau că acesta este persoana care apare in interceptările convorbirilor telefonice.
S-a mai susținut că au fost încălcate și dispozițiile art.143 Cod procedură penală, inculpatul nefiind ascultat și astfel să fi fost în măsură să-și facă apărări funcție de care s-ar fi putut concluziona că există sau că nu există indicii temeinice în sensul săvârșirii vreunei fapte penale.
S-a solicitat casarea încheierii atacate și revocarea măsurii. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cererea de repunere în termen este fondată atât timp cât nu s-a făcut dovada că încheierea atacată i s-a comunicat efectiv recurentului, din procesele-verbale de căutare rezultând că organele de cercetare penală cunoșteau încă din 3.07.2008 de la vecinii inculpatului că acesta și familia sa sunt plecați în străinătate de aproximativ 1 an situație în care susținerile inculpatului că abia în noaptea de 21.03.2009 când a fost adus în fața judecătorului pentru confirmarea mandatului de arestare preventivă, a aflat că a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, precum și faptul că împotriva sa a fost luată măsura arestării preventive în lipsă, sunt credibile.
Inculpatul nu a fost ascultat decât în fața instanței de recurs, ocazie cu care a arătat că s-a stabilit cu familia în Italia din decembrie 2004, de unde a revenit în Romania pentru o scurtă perioadă de timp (9.09.2007- 30.09.2007 ori 2.10.2007) după ce la începutul anului 2007 obținut în Italia rezidență și dreptul de a munci, tot aici căsătorindu-se și unde, la data de 31.10.2007 i s-a născut copilul.
Inculpatul a arătat că nu-și amintește cu exactitate data la care a părăsit România (sfârșitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie 2007) cert este că la data de 5.10.2007 a trebuit să fie prezent la locul de muncă ( o pizzerie din ) întrucât își epuizase concediul de odihnă care în fapt a constituit luna de petrecută în Romania alături de soția sa.
Din actele depuse la dosar rezultă că la data de 7.03.2007 inculpatul a obținut permisul de ședere pentru străini valabil până la data de 7.03.2012, că și-a asigurat mijloacele de trai ca muncitor edilitar și ca plăcintar în sectorul alimentar meșteșugăresc cu contract de muncă legal încheiat, că are un domiciliu stabil în Italia, Provincia Ba, localitatea,- și că la data de 31.10.2007 s-a născut fiica sa.
Din procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, declarația martorului cu identitate protejată și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ce s-au purtat la/de la postul telefonic nr.0752/493.164 care se susține că ar fi fost utilizat de inculpat, rezultă ca perioada de referință la care s-a raportat urmărirea penală a fost 10.10.2007-31.10.2007.
Or, inculpatul susține că epuizându-și concediul de a părăsit România la sfârșitul lunii septembrie ori începutul lunii octombrie 2007, împrejurare în care nu ar fi avut cum să se afle în același timp în locuri diferite.
Curtea reținând pe de o parte că gravitatea infracțiunii de săvârșirea căreia este suspectat inculpatul precum și severitatea sancțiunii aplicabile nu pot singure să justifice măsura arestării preventive ( cauza Belevitskiy contra Rusiei-hotărârea din 01.03.2007), iar pe de altă parte că argumentele invocate de inculpat ( susținute parțial prin actele depuse la dosar în sensul că după data de 5.10.2007 respectiv în perioada 10.10.2007-31.10.2007 s-a aflat în Italia), au creat un dubiu serios asupra utilizatorului postului telefonic cu nr.0752/493.164, apreciază că nu poate să treacă peste aceste argumente, în lipsa unor circumstanțe apte să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât arestat fiind inculpatul se află în imposibilitate fizică să facă dovada completă asupra împrejurării că în perioada de referință nu s-a aflat în România ci în Italia.
Așa fiind constatând că în cauză sunt întrunite condițiile pentru formularea recursului peste termen, că în situația dată, luându-se în calcul și creditul acordat inculpatului de autoritățile judiciare italiene care, punând în executare mandatul european de arestare într-o perioadă nefavorabilă comunității române din Italia, au dispus arestarea provizorie la domiciliu a acestuia, cu posibilitatea de se deplasa la locul de muncă, ceea ce reflectă conduita serioasă a inculpatului care a respectat condițiile impuse, nu există riscul sustragerii de la proces și nici influențării martorilor (investigatorul acoperit și martorul cu identitate protejată), Curtea apreciază că inculpatul poate fi judecat în libertate.
Cum bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal subzistă, Curtea apreciază că cea mai potrivită măsură preventivă ce se impune a fi luată la acest moment față de inculpat, măsură prin care să se asigure suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni este aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi admis conform dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală, încheierea atacată urmând să fie casată și în rejudecare să se ia față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi orașul G, în condițiile art.145 Cod procedură penală
Curtea va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145 alin.3 Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive
Totodată v-a dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.45/U/14.07.2008 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
ADMITE cererea de repunerea în termenul de recurs formulată de inculpatul
ADMITE recursul declarat de inculpatul - (fiul lui G și, născut la data de 11.09.1980 în I, domiciliat în G, str.- nr.37, -.36, județ G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, CNP -) împotriva încheierii de ședință din 14.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Casează încheierea de ședință recurată și în rejudecare:
Dispune luarea față de inculpatul Aam ăsurii obligării de a nu părăsi localitatea G, prevăzută de art. 145 Cod pr. penală.
Conform art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - respectiv la Poliția mun. G - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
Se atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45/U/14.08.2008, emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestată în altă cauză.
Copia prezentei încheieri va fi comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin.21Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex/31.03.2009
Jud.fond-
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
