Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul în prezent deținut în Arestul G, împotriva încheierii din 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul și dorește să dea declarație.
Curtea, procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris, conform procesului-verbal semnat și atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului-inculpatarată că acesta a făcut recurs împotriva încheierii din 6.10.2009 prin care s-a admis propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 zile, apreciind-o ca fiind nelegală.
Din materialul probator administrat până în prezent, instanța de fond a apreciat că prin coroborarea mijloacelor de probă ar rezulta indicii temeinice de comitere a infracțiunii de tentativă la omor calificat. Totodată instanța a precizat că trebuie avut în vedere și instrumentul folosit de inculpat - instrument să producă leziuni letale în zona vizată și că acestea prin evoluție i-au pus în primejdie viața părții vătămate, că pericolul concret ar rezulta din gravitatea ridicată a infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă fapta, amploarea și conduita anterioară a inculpatului având în vedere cazierul acestuia. În opinia sa, referitor la cazier, apărătorul îl apreciază ca fiind curat, întrucât inculpatul are o serie de infracțiuni în minorat care au privit avutul obștesc, respectiv furturi de păsări unde acesta a fost amendat de fiecare dată administrativ.
Totodată, instanța de fond a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea o stare de insecuritate, respingându-se cererea prin care s-a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea pe considerentul că organele judiciare trebuie să manifeste fermitate în astfel de cazuri.
A fost apreciat de instanță că admiterea probelor în apărare nu prezintă relevanță juridică, întrucât la acest moment cât timp urmărirea penală nu s-a încheiat iar obiectul sesizării vizează săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
Din întreaga lecturare a încheierii, arată că nu a regăsit noțiunea că, din materialul probator ar rezulta, sau cel puțin există probe care ar sta la baza acelei presupuneri că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă la omor, iar că administrarea probelor în apărare nu ar prezenta vreo relevanță la acest moment, ajungându-se în situația de față ca organele de urmărire penală să dea o încadrare juridică total eronată. Apreciază că din ceea ce este la dosar până la acest moment, nu s-a făcut dovada că a existat intenția din partea inculpatului în ceea ce privește tentativa la omor calificat. După cum bine se știe, infracțiunea de tentativă la omor calificat se săvârșește cu intenție directă sau indirectă. La acest moment nu sunt dovezi, probe sau indicii temeinice din care să rezulte această intenție a inculpatului de a suprima viața părții vătămate. În opinia sa, apreciază că în cauza de față ar rezulta probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal. Există probe că inculpatul a avut intenția să producă o vătămare, dar nu a urmărit rezultatul ca în cel din urmă să fie mai grav decât intenția sa, rezultat urmare a unei culpe. Practica și doctrina vorbesc de praeterintenție de vătămare corporală în situația în care se reține alin. 2, iar de-a lungul timpului s-au făcut mai multe deosebiri că, între vătămare corporală gravă - infracțiune prev. de alin. 2 și tentativă la omor, trebuie avute în vedere o serie de considerente pentru ca instanța să poată analiza dacă încadrarea juridică este corectă sau nu.
Încadrarea juridică a inculpatului a fost dată până în prezent de organele de urmărire penală - încadrare pentru care acesta se află în fața instanței. Dar, în situația în care inculpatul ar fi fost cercetat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă - pe alin. 2 nu s-ar mai fi aflat în această situație. Apreciază că trebuie avute în vedere o serie de considerente atunci când poate fi vorba de vătămare corporală gravă și tentativă la omor, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta. Este adevărat că la dosar există declarația inculpatul, dar s-a înțeles că acesta încearcă să obțină înlăturarea vinovăției creându-se impresia că s-ar merge pe legitimă apărare.
Cu privire la drepturile pe care le are inculpatul, până la momentul când au fost adminJ. probe, nu s-a ținut cont de dispozițiile imperioase privind drepturile acestuia, drepturi pe care le are apărătorul atunci când este vorba de asistarea inculpatului la efectuarea oricărui act de urmărire penală. La data de 4.10.2009, când s-a început audierea martorilor din dosar, lucru aflat de la familia inculpatului cum că acestea ar avea loc la Poliția. Arată că a trimis un fax organelor de anchetă la data de 04.10.2009, orele 19,23 o cerere prin care a solicitat să i se permită să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală efectuat în cauză, cerere la care nu a primit nici un răspuns, probatoriile fiind efectuate în lipsa sa. Dovada acestui fax a fost depusă la momentul punerii în discuție a propunerii luării măsurii arestării. Ulterior, a fost audiat martorul - martor care dacă ar fi fost audiat în prezența apărătorului inculpatului organele de urmărire penală s-ar fi lămurit asupra stabilirii acestei intenții de a ucide reținută în sarcina inculpatului. Cu toate acestea, a doua zi s-a luat declarația părții vătămate în condițiile în care apărătorul inculpatului avea și delegație și cerere la dosar în temeiul art. 172. Toate aceste probe au fost adminJ. după ce dânsul, în calitate de apărător depusese la dosar și delegați și cerere arătând că instanța de fond la administrarea probelor în apărare că nu ar prezenta relevanță juridică.
Revenind la împrejurările în care s-a spus că a fost săvârșită infracțiunea, acestea trebuiesc avute în vedere când se dispune asupra propunerii. De aceea inculpatul a insistat să dea această declarație, astăzi în fața instanței. Împrejurările în care s-a comis fapta sunt clare pentru că din punctul de vedere a inculpatului dar și a părții vătămate există o singură variantă. Celelalte probe care au fost adminJ. în cauză - referitoare la declarațiile martorului care îl ține pe inculpat, cel la care a fost, se contrazic.
Succesiunea firească pe care o cunoaște și instanța este că inculpatul a luat furca, a aruncat-o, după care a deposedat-o pe partea vătămată de cuțit și a lovit- În declarațiile acestor doi martori care au fost luate pe fugă, lucrurile stau altfel, în sensul că: întâi inculpatul ar fi lovit pe partea vătămată cu cuțitul, după care partea vătămată a rămas la fața locului și inculpatul a continuat o acțiune directă asupra acesteia în sensul că a aruncat furca. În opinia sa, nu are nici o legătură nici cu logica dar nici cu desfășurarea în realitate a evenimentelor.
Din ceea ce este administrat până la acest moment, nu este de acord cu se au stabilit organele de urmărire penală, urmând apoi ca instanța de fond să admită această propunere, că intenția de a ucide a fost dovedită. Total de acord că intenția de a vătăma este clară pentru că și inculpatul a recunoscut acest lucru, însă de la a ucide până a vătăma este cale lungă. Se merge totdeauna în astfel de cazuri pe ideea că dacă în raportul de constatare medico-legal este trecută noțiunea de punere în primejdie a vieții - se merge pe tentativă la omor mai ales că inculpatul a folosit un obiect vulnerant constând într-un cuțit și zona vizată ar fi fost abdomenul.
Solicită instanței a observa că la fila 14 urmărire penală există 2 planșe fotografice reprezentând cuțitul - lamă care avea 6 cm iar lungimea totală nu măsoară mai mult de 16 cm. cel mare este că se folosește noțiunea de "cuțit" în condițiile în care se vede clar că este vorba de un briceag. Pune accentul pe acest aspect pentru că instrumentul folosit are o deosebită importanță când se vorbește de infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Mai mult, în raportul de constatare medico-legal existent care stă la baza acestei admiteri a propunerii arestării.
În acest raport nu se regăsește nici o noțiune referitoare la adâncimea loviturii aplicate de către inculpat părții vătămate. Singurul lucru arătat este lățimea plăgii de 3,5-4 cm. Supune atenției instanței că partea vătămată era dezbrăcată conform spuselor martorului: "s-a dezbrăcat de tricou și s-a îndreptat spre inculpat să lovească. Partea vătămată avea în mâna un cuțit" - acel briceag. Dacă inculpatul ar fi avut intenția de a ucide, nu acea ar fi fost zona vizată de care vorbește instanța de fond ci, ar fi fost partea dreaptă a părții vătămate. Este clar că a fost o lovitură haotică, aleatorie, inculpatul lovind doar de frică pentru a înlătura acest atac. Inculpatul este dreptaci iar lovitura pe care a suferit-o partea vătămată este în partea dreaptă. Orice lovitură firească și cu intenția de a ucide, venită din partea unui dreptaci nu putea fi aplicată decât în partea a corpului părții adverse.
În situația creată nu a avut loc o eviscerare, nu a fost atins nici un organ vital, însă cu toate acestea s-a apreciat de către medicul legist că leziunea a pus în primejdie viața. Nimeni nu contrazice că nu a existat o lovitură, însă a fost o singură lovitură.
De aceea, atunci când se vorbește de tentativă la omor sau de vătămare corporală gravă, trebuie avut în vedere toate aspectele pentru că o persoană care are intenția de a omorî pentru a-și duce la îndeplinire intenția, lovește și în altă parte sa în aceeași zonă de cel puțin două ori - aspect arătat și în practica instanțelor de judecată. Regiunea corpului vizată de făptuitor nu a fost. Acea lovitură care a dat-o inculpatul a dat-o pentru a scăpa.
În situația de față dacă planează aceste dubii potrivit principiului în dubio pro reo - de a constata dacă poate fi vorba de intenție dovedită de a suprima viața victimei sau de intenția de a cauza victimei o vătămare, instanța de judecată nu poate aprecia decât nu poate fi vorba decât de vătămare gravă sub forma alin. 2. Din materialul probator administrat până în prezent, în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu a acționat cu intenția de a omorî ci cu cea de a vătăma. Faptul că s-a pus în primejdie viața, aceasta a survenit în mod obiectiv ca un rezultat mult mai grav în discordanță cu ceea ce el a urmărit.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 06.10.2009 și în rejudecare revocarea mandatului de arestare și punerea în libertate a inculpatului ori, luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică. Instanța a motivat și față de apărările invocate de apărător, la dosar existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea, după cum rezultă și din declarațiile martorilor, -, vis-a-vis de declarația părții vătămate - care a arătat că a încercat să o lovească anterior de două ori cu furca în cap - obiect contodent, și în zona vizată a corpului care duc la concluzia că inculpatul nu a urmărit neapărat o vătămare părții vătămate ci și intenția indirectă de a ucide. Având în vedere situația în care s-a desfășurat conflictul, și față de declarația dată astăzi în instanță de către inculpat, apreciază că, atâta timp cât se invocă faptul că acesta se apăra în fața unui act direct, nu poate fi susținută că reacția a fost controlată lovind cu intensitate victima. Datorită martorului care îl ținea pe inculpat, acesta nu a putut lovi mai puternic. Atacul a avut loc după ce partea vătămată a fost dezarmată. Nu este de acord cu apărarea susținută de apărător întrucât la momentul de față nu se poate pune în discuție încadrarea juridică. Instanța a reținut corect că sunt cel puțin indicii temeinice în ceea ce privește prev. art. 143 și 148 lit.f pr.pen. având în vedere zona corpului, modul cum a acționat inculpatul, limitele de pedeapsă pentru tentativa la infracțiunea de omor. În ceea ce privește modalitatea în care s-a desfășurat audierea martorilor, actele de urmărire penală, apărătorul putea face o plângere potrivit disp.art. 170 alin. 6 la Parchet. Acest lucru nu poate în opinia sa, nu poate fi invocat în instanță.
În concluzie, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
În ultimul cuvânt, întrebat fiind, inculpatul lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 06.10.2009 a Tribunalului Galațis -a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile a inculpatului, de la 06.10.2009 până la 03.11.2009.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin referatul nr 902/P/2009 din 06.10.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația propus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art 174 al 1- art 175 al 1 litera i Cod penal, pe 29 zile, începând cu data de 06.10.2009, ora 1530, până la data de 03.11.2009,ora 1530.
S-a reținut ca temei legal al arestării art 148 litera f Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Din probele adminJ. în cauză a rezultat presupunerea, existând indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art 20 Cod penal raportat la art. 174 al 1 - art. 175 al 1 litera i Cod penal.
Fapta reținută în sarcina acestuia constă în aceea că la data de 03.10.2009, în loc public, în urma unui conflict spontan, a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate în zona abdominală, producându- o plagă penetrantă abdominală, care deși nu a interesat viscerele abdominale și nu a fost însoțită si simptome de șoc, prin evoluția obișnuită spre peritonită în lipsa îngrijirilor medicale, a pus în primejdie viața victimei.
Mijloacele de probă care au conturat infracțiunea menționată sunt următoarele:
- Proces - verbal de fixare locului faptei din 04.10.2009 și planșe foto aferente care pun în evidență condițiile în care s-a comis infracțiunea și existența pături pe care se află o de substanță de culoare brun- roșcată, precum și caracteristicile cuțitului folosit;
- Proces - verbal din 04.10.2009 de consemnare a declarației orale a părții vătămate - și declarația scrisă ulterioară a aceleiași părți, din care rezultă că inculpatul a încercat să
-
-
- o lovească inițial de două ori cu furca în cap, iar apoi i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen;
- Raport de constatare medico-legală nr 925/04.10.2009 în care sunt descrise leziunile suferite de partea vătămată, inclusiv că plagă penetrantă prin evoluția ei a pus în primejdie viața victimei;
- Declarațiile martorilor, -, din care rezultă că inculpatul a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată -.
Inculpatul, prin declarațiile sale, a pus în lumină faptul că partea vătămată l-a agresat fizic, cuțitul ar fi scos de aceeași parte, iar el doar s-a apărat și în aceste condiții a lovit-o cu respectivul instrument.
La acest moment procesuală însă, împrejurările arătate de inculpat nu rezultă și din celelalte probe adminJ. astfel încât instanța a apreciat că prin coroborarea mijloacelor de probă prezentate au reieșit indiciile temeinice de comitere a infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al 1 - art 175 al 1 litera i Cod penal. S-a avut în vedere și instrumentul folosit de inculpat, să producă leziuni fatale, zona vizată(vitală) și faptul că leziunea prin evoluția ei a pus în primejdie viața victimei.
Susținerile apărătorului inculpatului s-au axat pe aspecte procedurale constând în încercările de a face unele probatorii în timpul urmăririi penale și pe faptul că inculpatul a încercat să se apere. Administrarea probelor în apărare, puse în discuție nu prezintă vreo relevanță juridică, atât timp cât urmărirea penală nu s-a încheiat, iar obiectul acestei sesizări vizează analiza existenței unor indicii temeinice. Referitor la aspectul că inculpatul s-a apărat, instanța a făcut precizări anterior în sensul inexistenței unor elemente certe care să conducă eventual la înlăturarea vinovăției inculpatului ( probarea unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei).
În cauză s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art 148 litera f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, instrumentul folosit, amploarea acestor fapte, conduita anterioară a inculpatului care are mai multe amenzi cu caracter administrativ pentru fapte prevăzute de legea penală, starea de insecuritate care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate.
S-a apreciat că măsura arestării preventive este oportună și necesară în cauză pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Totodată s-a apreciat că nu se impune luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara întrucât infracțiunea are un grad ridicat de pericol social, iar organele judiciare trebuie să manifeste fermitate în astfel de cazuri, pentru stoparea unor asemenea activități ilicite violente.
Față de cele arătate și de art 136,143, 148 litera f, art. 1491Cod procedură penală, instanța a admis propunerea, a dispus arestarea preventivă pe 29 zile, de la 06.10.2009 și până la 03.11.2009 inclusiv, a inculpatului, a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele acestuia și a respins ca nefondată cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul susținând că în cauză există date care pot duce la concluzia că infracțiunea comisă nu estetentativă la omor calificatcivătămare corporală gravăși că s-ar impune luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856alin. 3 pr.pen. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod justificat s-a dispus în cauză arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, din probele adminJ. în cauză până la acest moment procesual, rezultă date care susțin acuzațiile aduse inculpatului în sensul că la data de 03.10.2009, pe fondul unui conflict spontan și a consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat părții vătămate -, o lovitură de cuțit în zona abdominală producându-i o leziune care a pus în primejdie viața victimei.
Inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată însă a susținut că aceasta l-a atacat inițial cu un cuțit și că a aplicat lovitura pentru a se apăra după ce a reușit să o dezarmeze pe partea vătămată.
Curtea reține că aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului pentru fapta comisă, câtă vreme la dosar există probe care infirmă varianta prezentată de inculpat, în acest sens fiind chiar prima declarație a inculpatului - fila 106 dosar penal - în care acesta nu menționează că partea vătămată avea vreun cuțit și arată că obiectul vulnerant îi aparținea, precum și declarația martorului.
În ceea ce privește incidența prevederilor art. 148 lit. f pr.pen. reținute de instanța de fond ca temei pentru arestarea preventivă Curtea constată că acest text de lege este pe deplin aplicabil în cauză.
Astfel infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani iar modalitatea în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit fapta, obiectul vulnerant folosit și intensitatea loviturii aplicate părții vătămate indică o periculozitate socială ridicată și justifică aprecierea că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În plus, infracțiunea mai sus arătată, de săvârșirea căreia a fost acuzat inculpatul, este de o gravitate deosebită, aducând o atingere severă relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață și impune, pentru menținerea unui climat de securitate socială, luarea unor măsuri preventive ferme față de persoanele suspectate de comiterea unor asemenea fapte.
Referitor la încadrarea juridică a faptei de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul Curtea reține că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că în speță, cel puțin la acest moment procesual, este vorba despre otentativă la infracțiunea de omor calificatși nu de infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Faptul că inculpatul a lovit de la o mică distanță, cu un obiect vulnerant să producă moartea victimei, într-o zonă vitală și că lovitura aplicată a produs o leziune care a pus viața victimei în primejdie sunt indicii suficiente pentru a putea aprecia că inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, situație în care forma de vinovăție esteintenția indirectăși nupraeterintenția(specifică infracțiunii de vătămare corporală gravă).
În consecință susținerea inculpatului că fapta sa ar putea fi încadrată într-o infracțiune mai puțin gravă decâttentativa la omor calificatși că implicit lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică apare ca fiind neîntemeiată.
Față de cele mai sus arătate, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 pr.pen. va obliga pe acesta la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 09.06.1988 -în prezent deținut în Arestul G) împotriva încheierii din 06.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored: 2 ex.
14.10.2009
Fond:
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
