Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr. 4014/2/2009

1026/2009

ÎNCHEIERE

Ședința din Camera de Consiliu din 30 aprilie 2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia

GREFIER - - --

__________________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea cererii formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin care s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații:, și.

La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au răspuns:

- inculpatul, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, av. Bodârlău, cu împuternicirea avocațială, depusă la dosarul cauzei.

- inculpatul, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales av., cu împuternicirea avocațială, depusă la dosarul cauzei.

- inculpatul, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, av..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Apărătorul ales al inculpatului (av. ) invocă excepția nulității sesizării instanței, față de necompetența materială a organului de urmărire penală, față de încadrarea juridică dată faptei de înșelăciune și nu dare de mită, cum greșit a reținut Direcția Națională Anticorupție. Se motivează excepția prin aceea că prin propunerea de arestare preventivă din cauza penală de față s-a reținut că inculpatul, împreună cu celălalt co-inculpat, au pretins de la un cetățean străin (denunțătorul) suma de 30 000 de euro pentru ca aceștia să facă, într-un dosar privind infracțiuni economice, demersuri pentru a se da o soluție favorabilă în cauză, iar cetățeanul străin să fie exonerat de antrenarea oricărei răspunderi instanței privința faptelor de natură economică pentru care ar fi cercetat.

În fapt, în evidența Direcției de Crimă Organizată, nu se afla un dosar referitor la infracțiuni economice cu care vreunul din ei să fie însărcinat, acest dosar fiind inexistent.

Față de împrejurarea că s-a întocmit în fals un referat pentru a i se prezenta victimei, de la care urma să obțină o sumă de bani, apărarea susține că fapta se înscrie în prevederile art. 215.pen. iar pentru astfel de infracțiuni, organul de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nu este competent să efectueze acte de urmărire penală.

În consecință, referatul Parchetului de propunere a arestării preventive față de inculpații din speța de față, este lovit de nulitate absolută și prin urmare solicită a se admite excepția invocată.

Apărătorul ales al inculpatului (av. ) arată că este de acord cu antevorbitorul său, invocând aceeași excepție a necompetenței materiale a organului de urmărire penală și cea a instanței de judecată.

Susține că jurisprudența și doctrina au statuat unanim în materie de nulități absolute dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei și la sesizarea instanței ca fiind nulități "iuris de iure" și nu trebuie făcută dovada niciunei vătămări efective.

Astfel, rezultă că în această cauză urmărirea penală a fost instrumentată de un organ necompetent din punctul de vedere material sub aspectul încadrării juridice a faptei și a sesizării instanței.

Solicită a se admite excepția privitoare la competența materială a organului de urmărire penală cu restituirea cauzei la Parchetul care este competent în cauză, stabilind dacă actele de urmărire penală efectuate până în prezent se mențin parțial sau total întrucât legea nu prevede în mod expres acest aspect.

Apărătorul ales al inculpaților și, având cuvântul, susține că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nu este competent în a instrumenta prezenta cauză și solicită respingerea propunerii de arestare preventive, cu reținerea disp. art. 210.pr.pen.

Apărătorul ales al inculpatului (av. ) susține că măsurile preventive au un caracter excepțional, iar în aceste împrejurări trebuie soluționată cauza ca atare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că excepția invocată de apărători este nefondată și solicită a se respinge.

Arată că apărătorul ales al inculpatului (av. ) a participat la percheziția efectuată la birourile inculpaților și a semnat procesul - verbal de percheziție pe baza căruia s-au ridicat documente din care rezultă că ofițerii de poliție au întocmit o activitate care se circumscrie uneia dintre obligațiile aflate în fișa postului acestora.

În opinia reprezentantul Ministerului Public, în condițiile în care trebuie analizate disp. art. 68¹.pr.pen. și 143.pr.pen. sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata că infracțiunea pentru care au fost învinuiți inculpații este aceea de luare de mită și respectiv complicitate la infracțiunea de luare de mită.

Arată că potrivit Legii nr. 218/2002 competența de judecată a infracțiunilor săvârșite de ofițerii de poliție care au calitatea de organe aparține exclusiv Curților de Apel fără a se face distincție de natura infracțiunilor.

Apărătorul ales al inculpatului (av. ), în replică, arată că în referatul Parchetului se face precizarea că inculpații au cerut suma de 30 000 euro, promițând denunțătorului că vor da soluții absolut nereale într-un dosar de infracțiuni economice aflat în soluționare la aceștia.Or, acest dosar nu a existat, iar unul dintre ofițeri a întocmit un document fals.

asupra celor spuse de reprezentantul Parchetului și consideră că în soluționarea cauzei este competentă Curtea de Apel, dată fiind calitatea celor doi inculpați, însă în opinia apărării instanța trebuie să respingă propunerea de arestare preventivă care provine de la un organ de urmărire penală necompetent din punct de vedere material.

CURTEA arată că excepția de necompetență, invocată la termenul de astăzi, este o excepție peremptorie și urmează a fi soluționată înainte de a se trece la judecarea prezentei cauze.

Această excepție vizează necompetența organului de urmărire penală și nu a Curții de Apel, așa cum s-a motivat de către reprezentantul Parchetului.

Or,apărările Reprezentantul Ministerului Public în sensul că, este atrasă competența Curții de Apel în raport de calitatea persoanei nu sunt pertinente, deoarece obiectul excepției este necompetența organului care a făcut propunerea în raport de încadrarea juridică dată faptelor.

Astfel, Curtea precizează că în dispozitivul propunerii de arestare preventivă se solicită luarea măsurii arestării preventive față de inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 254 alin.2 rap.Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 pentru inculpatul ; sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 alin.2 rap.Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 pentru și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 254 alin.2 și Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 pentru inculpatul.

Principala susținere în motivarea excepției ține de încadrarea juridică a faptelor, apreciată ca fiind greșită în raport de probe, cea reală fiind cea înșelăciune și nu de luare de mită, respectiv de complicitate la infracțiunea de luare de mită.

Argumentul reprezentantului Ministerului Public în sensul că apărătorii inculpații au semnat înscrisuri la percheziție, pe care este menționată încadrarea juridică, nu este de natură justifica respingerea excepției, nulității sesizării dată fiind necompetența organului care a făcut propunerea de arestare preventivă, întrucât prin semnarea înscrisurilor de către apărători se certifică veridicitatea aspectelor faptice conținute în aceste înscrisuri, care nu au fost contestate în prezenta cauză.

În ceea ce privește excepția invocată, Curtea urmează aor espinge pentru următoarele considerente:

Prin propunerea de arestare preventivă s-a solicitat luarea acestei măsuri cu privire la cei trei inculpați, și, iar aspectele pe care instanța de judecată este obligată să le verifice în conformitate cu legea sunt circumstanțiate de prevederile art. 143.pr.pen. și 148 lit. f pr.pen.

Curtea nu poate proceda la schimbarea încadrării juridice deoarece încadrarea juridică a faptelor nu poate fi cenzurată pe calea art. 334.pr.pen. În materia arestării preventive nu se pot discuta dispozițiile legale care țin de încadrare juridică decât în ceea ce privește existența unor indicii privind săvârșirea infracțiunii pentru care se solicită arestarea preventivă și anume dare de mită, instanța urmând a verifica dacă există sau nu indicii privind săvârșirea infracțiunii cu care a fost sesizată.

În consecință Curtea va respinge excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală, invocată de apărătorii aleși ai inculpaților din prezenta cauză.

Curtea procedează la ascultarea inculpaților, și, declarațiile acestora fiind consemnate separat, semnate și depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, fiind întrebat de instanța de judecată, arată că nu solicită audierea separată a inculpaților întrucât aceștia în faza de urmărire penală și-au exercitat dreptul de a nu da declarații.

Față de stadiul audierilor instanța apreciază că există interese contradictorii între inculpații, motiv pentru care avocatul Bodârlău precizează că îl asistă juridic numai pe inculpatul, pentru care deține împuternicirea avocațială.

Curtea precizează că modificările declarației inculpatului s-au tehnoredactat cu caracter "italic".

În privința declarației inculpatului s-a atașat la declarația în care au fost efectuate modificările solicitate de către acesta și declarația inițială.

Curtea pune în discuție desigilarea Cd-urilor atașate la dosarul cauzei, respectiv 8 Cd-uri cu interceptări și un ce conțin interceptările efectuate în mediu ambiental.

Apărătorul ales al inculpatului (av. ) invocă disp. art. 193 alin 3.pr.pen. și cele prev. de art. 91²alin. 4.pr.pen.

Susține că înregistrările efectuate înainte de începerea urmăririi penale nu pot fi considerate mijloace de probă, iar ascultarea și vizionarea acestora nu este posibilă.

Apărătorii aleși ai inculpaților și achiesează la susținerile avocatului.

Reprezentantul Ministerului Public susține că disp. art. 91¹.pr.pen. nu impun să fie începută urmărirea penală, iar disp. art. 91².pr.pen. stabilesc că pentru a deveni mijloc de probă interceptarea unei convorbiri trebuie certificată de către procuror.

Consideră susținerile a fi nefondate, de altfel s-au efectuat înregistrări și după momentul începerii urmăririi penale.

Curtea, având în vedere principiul nemijlocirii care guvernează procesul penal și care presupune ca instanțele de judecată să ia cunoștință în mod direct de toate aspectele pe care se bazează susținerile părților din cauză, va desigila pachetul depus de Direcția Națională Anticorupție. Aspectele invocate de domnii avocați sunt chestiuni care țin de reținerea sau înlăturarea probelor, pe care instanța le va avea în vedere pe fond.

Astfel, instanța va desigila CD-urilor atașate la dosarul cauzei, respectiv 8 CD-uri cu interceptări și un ce conțin interceptările efectuate în mediu ambiental, urmând a fi ascultate în procesul deliberării.

În acest sens s-a întocmit un proces - verbal, care este semnat de către instanța de judecată, de procuror și de apărătorii aleși ai inculpaților.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea propunerii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție de arestare preventivă a inculpaților.

Arată că la data de 16.04.2009, numitul Al, cetățean irakian, aflat în România pentru afaceri, a formulat un denunț la Direcția Națională Anticorupție, sesizând faptul că în perioada martie - aprilie 2009, doi ofițeri de poliție din cadrul Direcției de Combatere a Crimei Organizate i-au solicitat, prin intermediul numitului "", suma de 30.000 euro, pentru a soluționa favorabil un dosar penal în care denunțătorul ar fi fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor și trafic de persoane.

După formularea denunțului, Curtea de APEL BUCUREȘTIa autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate de la posturile telefonice utilizate de Al și inculpații, precum și a celor purtate de aceștia în mediul ambiental,

Din cercetările efectuate a rezultat că, în cursul lunii martie 2009, inc. l-a contactat pe martorul Al căruia i-a precizat că a aflat că ofițeri de poliție specializați în investigarea infracțiunilor de crimă organizată efectuează cercetări față de martor în ceea ce privește săvârșirea unor infracțiuni de natură economică, inculpatul oferindu-se, totodată, să intermedieze o întâlnire a martorului cu ofițerii de poliție.

Arată că inc. i-a comunicat martorului că, pentru soluționarea favorabilă a dosarului, ofițerii de poliție cer suma de 30.000 euro.

În data de 21 aprilie 2009, inc. s-a deplasat la barul administrat de către martor solicitându-i, încă o dată, remiterea diferenței până la 30.000 euro. Pe parcursul discuțiilor, inculpatul l-a apelat telefonic pe ofițerul de poliție, și i-a înmânat martorului telefonul pentru a discuta cu ofițerul de poliție.

Conform declarației martorului, șeful de combatere a criminalității organizate B, ofițerii de poliție din cadrul brigăzii efectuează verificări specifice în cazul în care au suspiciuni sau indicii că s-au săvârșit sau sunt în derulare comiterea unor infracțiuni.

Mai arată că Vinovăția inculpaților, și este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile martorilor Al,;

- procesele verbale de recunoaștere fotografie a inculpaților;

- procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza încheierilor nr. 26, 28, 29, 30/2009, emise de Curtea de APEL BUCUREȘTI;

- suporții tip CD pe care sunt înregistrate convorbirile telefonice precum și cele purtate în mediul ambiental de către inculpați și martori;

Din probatoriul administrat rezultă că inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit. "f" C.P.P. aceștia săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică a faptei săvârșite de inculpații, trebuie avut în vedere că, având calitatea de ofițeri de poliție, fapta acestora aduce atingere reputației instituțiilor publice, diminuează autoritatea statului în raport cu cetățenii, în condițiile în care reprezentanții instituțiilor chemate să aplice legea, o încalcă, consecința fiind crearea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică. Faptele inculpaților sunt de natură, astfel să creeze în rândul opiniei publice sentimentul de neîncredere în instituțiile chemate să aplice legea și să impună respectarea ordinii sociale.

Față de cele expuse, măsura arestării preventive fiind necesară în interesul urmăririi penale, în temeiul art. 148 lit.f și C.P.P. art. 149.C.P.P. și următoarele.

În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea propunerii arestării preventive pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 30.04.2009 până la data de 28.04.2009, inclusiv.

Apărătorul ales pentru inculpatul solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, având în vedere că activitatea de urmărire penală nu privește fapta de corupți, ci o infracțiune de înșelăciune. Solicită în temeiul dispozițiilor art. 149 ind. 1 Cpp și art. 146 alin. 11 Cpp aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara întrucât scopul măsurii preventive poate fi atins și prin această măsură.

Să se aibă în vedere că s-a reținut că cei doi inculpați ar fi pretins suma de la denunțător prin intermediul complicelui, însă fiindcă niciunul dintre inculpați nu avea vreun motiv, să-și potențeze competențele și a face investigații.

Apărătorul arată că nu există indicii care să justifice presupunerea rezonabilă a săvârșiri faptei.

Pentru considerentele arătate solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorul ales Bodârlău al inculpatului solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului și înlocuirea propunerii cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cpp, nefiind dovedit pericolul concret pentru ordinea publică, la dosar nu există date concrete care să rezulte pericolul, de asemenea nu există date certe că inculpatul ar putea influența procesul penal în cazul în care ar fi judecat în libertate. În referatul de propunere de arestare se face referire mai mult la cei doi ofițeri și mai puțin la complice care a declarat că nu știe despre ce este vorba. Să se aibă în vedere că denunțătorul are pe rol 8 dosare având 8 denunțuri împotriva magistraților de la Curtea de Apel.

Pentru aceste motive solicită respingerea propunerii și luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorul ales al inculpatului solicită de asemenea respingerea propunerii de aretare preventivă, având în vedere că urmărirea penală poate fi efectuată cu inculpatul în stare de libertate.

Apărătorul critică argumentele reprezentantului Ministerului Public arătând că martorul denunțător a făcut denunțul în prezența unui interpret iar corelarea argumentelor au venit în contradicție cu susținerile luării măsurii preventive, respectiv faptul că inculpatul l-ar fi invitat pe martorul denunțător în biroul său, unde i-a prezentat o documentație bine elaborată în legătură cu pretinse infracțiuni care țineau de crime organizate de trafic de persoane și spălare de bani. Această motivație nu reprezintă un argument că inculpatul prezintă un pericol pentru ordinea publică, întrucât denunțul a fost tradus și consemnat, asistat de către un interpret de limbă iraniană.

Pe de altă parte se remarcă faptul că în procesul verbal s-a făcut consemnarea că s-a primit un telefon din partea inculpatului G prin care i se solicită în continuare aceste sume de bani. Consideră că acest lucru nu este posibil în cadrul efectuării urmăririi penale nefiind permisibile în aceste activități specifice urmăririi penale.

Să se aibă în vedere că inculpatul nu a pretins nicio sumă de bani, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, de asemenea să se aibă în vedere și circumstanțele personale și reale ale inculpatului.

Pentru aceste motive solicită respingerea propunerii de arestare preventivă.

Inculpatul, personal, în ultimul cuvânt, solicită respingerea propunerii de arestare preventiv arată că este de acord cu apărătorul ales și învederează că nu a primit și nu a pretins nicio sumă de bani. Să se aibă în vedere că martorul denunțător are 8 dosare pe rol.

Inculpatul arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales învederând că acea culegere de date nu a avut niciodată în vedere persoana denunțătorului, neexistând niciodată vreo înregistrare oficială. Solicită respingerea propunerii Parchetului.

Inculpatul, arată în ultimul cuvânt că este de acord cu concluziile apărătorului ales și solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale.

CURTEA

Deliberând asupra propunerii de arestare preventivă formulată de Direcția Națională Anticorupție - secția de Combatere a Corupției în dosarul nr. 81/P/2009, cu privire la inculpații, precum și asupra cererilor de luare a măsurii preventive de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpatul și respectiv obligarea de a nu părăsi țara formulată de constată:

La data de 30.04.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost sesizată cu privire la propunerea de arestare preventivă, pe o perioadă de 29 zile, privindu-i pe inculpații, inspector principal în cadrul Direcției de Combatere a Crimei Organizate, de Combatere a Crimei Organizate - B - Serviciul de Combatere a și Spălării Banilor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 alin.2 rap.Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000, inculpatul, inspector principal în cadrul Direcției de Combatere a Crimei Organizate, de Combatere a Crimei Organizate - B - Serviciul de Combatere a și Spălării Banilor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 alin.2 rap.Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000, precum și a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 254 alin.2 și Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000.

La acordarea cuvântului pe fond după audierea inculpaților s-au formulat de către apărătorii acestora și cereri de luarea unei măsuri preventive privind obligarea de a nu părăsi localitatea și respectiv de a nu părăsi țara.

In motivarea propunerii de arestare preventivă Parchetul a reținut următoarele:

Prin rezoluțiile din 21.04.2009 și 28.04.2009, precum și ordonanțele din 30.04.2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin.2 rap.Cod Penal la art.7 din Legea 78/2000 și față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art.254 alin. 2.Cod Penal și la art.7 din Legea 78/2000, precum și punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.

S-a reținut că, în cursul lunii aprilie 2009, inculpații și, ambii ofițeri de poliție judiciară în cadrul Direcției de Combatere a Crimei Organizate - B - Serviciul de Combatere a și Spălării Banilor și fiind în continuarea atribuțiilor de serviciu în ceea ce privește culegerea de informații pentru descoperirea infracțiunilor, au pretins, prin intermediul inculpatului, suma de 30.000 euro.

În schimbul banilor pretinși, se afirmă în referatul cu propunere de luare a măsurii preventive, ofițerii de poliție au promis numitului AL că vor soluționa favorabil o lucrare penală în care efectuau cercetări față de acesta în ceea ce privește săvârșirea mai multor infracțiuni de natură economică. Cei 30.000 euro pretinși de inculpații și în scopul arătat mai sus, se precizează de către Direcția Națională Anticorupție în propunere au fost remiși în mai multe tranșe complicelui acestora, inculpatul, după cum urmează: 5.900 euro de către martorul denunțător AL și 24.100 euro de către martorul. De asemenea, luarea măsurii arestării preventive este justificată de Direcția Națională Anticorupție prin faptul că, în data de 16.04.2009, numitul AL a formulat un denunț la Direcția Națională Anticorupție, sesizând faptul că în perioada martie - aprilie 2009, doi ofițeri de poliție din cadrul Direcției de Combatere a Crimei Organizate i-au solicitat, prin intermediul numitului "", suma de 30.000 euro, pentru a soluționa favorabil un dosar penal în care denunțătorul ar fi fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor și trafic de persoane. Ca urmare a verificărilor efectuate în cauză de către Direcția Națională Anticorupție se afirmă în referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, au fost identificați ofițerii de poliție judiciară menționați în denunț, respectiv, inspectorii principali și, ambii din cadrul Direcției de Combatere a Crimei Organizate - de Combatere a Crimei Organizate B, Serviciul de combatere a finanțării terorismului și spălării banilor, precum și persoana prin intermediul căreia s-au pretins banii, respectiv numitul, zis "".

În drept, propunerea de arestare preventivă se întemeiază pe art. 148 lit.f și C.P.P. art.149 Cp.p. și următoarele.

În ceea ce privește cererile de luare a unei alte măsuri preventive față de inculpatul, și respectiv acestea se întemeiază pe faptul că deși există indicii privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, natura și gravitatea acesteia, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, nu justifică luarea măsurii arestării pe o durată de 30 de zile, ci eventual arestarea pe o durată mai mică de 30 de zile sau luarea măsurii arestării preventive de a nu părăsi localitatea sau țara.

Analizând cererile formulate în cauză, Curtea constată că arestarea inculpaților poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, motivat,dacă:

A)există probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală ( art.143 alin.1 C.P.P.);

B) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în raport de care s-a început urmărirea penală este închisoarea mai mare de 4 ani ( art. 148 lit. f Cpp.teza I);

C)existența unor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică( art 148 lit f Cpp.teza aIIa);

A) Existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală ( art.143 alin.1 C.P.P.);

AL i-a indicat pe inculpați cu ocazia prezentărilor pentru recunoaștere după planșa foto ca fiind persoanele la care a făcut referire în denunțul formulat în data de 16.04.2009.

Apărătorii inculpaților au arătat că profilul moral al denunțătorului indică faptul că acesta este cunoscut ca având opt dosare penale în care a formulat denunțuri asemenea celui din prezenta cauză.

Această apărare, față de care nu s-au depus probe la dosar nu ar putea influența soluționarea prezentei cauze față de faptul că inculpații au purtat discuții îndelungate cu denunțătorul, s-au întâlnit cu acesta la o piscină, după cum precizează chiar ei, iar solicitarea sumei de bani aparține inculpaților nefiind vorba de insistențe ale denunțătorului.

În declarația dată de inculpatul fila 13 dosar de fond se precizează că "cetățenii străină știau de dosarul penal" din discuțiile pe care le-am avut cu domnul și la piscină. Inculpatul a arătat că "împreună cu domnul, cu și ne-am întâlnit la cafenea și am discutat în detaliu despre taxe și acea lucrare, cei 30.000 de Euro. să precizez că ale sume de bani pe care le-am primit în două tranșe urma să le dau mai departe, dar fiind plecați din localitate domnul și domnul, nu am avut când să ne întâlnim și să le dau acea sumă de bani"(fila 14 dosar de fond).

Această declarație coroborată cu cea a denunțătorului va conduce la înlăturarea susținerilor inculpaților și respectiv conform cărora nu au cunoscut, nu au solicita și nu au primit vreo sumă de bani de la denunțător.

În ceea ce privește contextul în care suma de bai a for primită, apărarea a precizat faptul că suma de bani este folosul obținut din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, astfel încât luarea măsurii arestării preventive pentru săvârșirea infracțiunii de de mită nu ar fi admisibilă.

Curtea urmează să cenzureze această apărare la analiza existenței indiciilor privind săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a solicitat luarea măsurii preventive.

Conform adresei nr. 22671/29.04.2009 a - Direcția de Management Resurse Umane, inculpații și sunt ofițeri de poliție cu gradul profesional de inspector principal și își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Combatere a Crimei Organizate - de Combatere a Crimei Organizate Inculpatul a fost numit organ de cercetare al poliției judiciare, conform avizului procurorului general nr.1030/C/2005, iar inc. în baza avizului procurorului general nr.457/C/2006.

După formularea denunțului, Curtea de APEL BUCUREȘTIa autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate de la posturile telefonice utilizate de AL și inculpații, precum și a celor purtate de aceștia în mediul ambiental, în baza încheierilor nr. 26/17.04.2009, 28/21.04.2009, 29/23.04.2009 și 30/28.04.2009.

După punerea în executarea a autorizațiilor de interceptare, în perioada 16.04.2009 - 29.04.2009, martorul AL a avut mai multe întâlniri cu inc., respectiv în datele de 16.04.2009, 17.04.2009, 21.04.2009, 22.04.2009, 28.04.2009 și 29.04.2009, ocazie cu care s-au discutat detaliile referitoare la situația dosarului denunțătorului și împrejurările în care va fi remisă ofițerilor de poliție suma de bani pretinsă de aceștia.

Apărătorii inculpaților ofițeri de poliție, și au susținut că în cauză nu ar exista indicii privind săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Această apărare urmează a fi înlăturată de C deoarece ea este infirmată de declarația inculpatului, respectiv a inculpatului.

Astfel inculpatul arată că s-a întâlnit cu cetățeanul arab, denunțătorul din prezenta cauză deoarece dorea să afle mai multe detalii despre săvârșirea unor infracțiuni "înscrisul care s-a găsit în biroul meu făcea parte din strategia pe care o pusesem la punct pentru a obține mai multe date de la cetățeanul arab AL (fila 18 dosar de fond).

Deși inculpatul primirea vreunei sume de bani acest lucru este infirmat de către inculpatul ale cărui declarații se coroborează cu denunțul formulat în cauză.

Din cercetările efectuate de către Departamentul Național Anticorupție a rezultat că, în cursul lunii martie 2009, inc. l-a contactat pe martorul AL căruia i-a precizat că a aflat că ofițeri de poliție specializați în investigarea infracțiunilor de crimă organizată efectuează cercetări față de martor în ceea ce privește săvârșirea unor infracțiuni de natură economică, inculpatul oferindu-se, totodată, să intermedieze o întâlnire a martorului cu ofițerii de poliție.

Martorul AL a fost condus de inc. la piscina Hotelului pentru a se întâlni cu inculpații și. i-a precizat martorului că alegerea piscinei, ca loc de întâlnire, a fost motivată prin aceea că cei doi ofițeri de poliție doreau să aibă siguranța că martorul nu are asupra sa tehnică de înregistrare a convorbirilor. Cu ocazia întâlnirii, inculpații și i-au dat detalii martorului privind dosarul în care efectuau cercetări față de acesta.

Cei doi ofițeri de poliție s-au oferit ca în perioada imediat următoare să îi prezinte martorului denunțător dosarul mai sus menționat. În aceste împrejurări, inc. a intermediat o nouă întâlnire a martorului cu ofițerii de poliție și, de data acesta la sediul de Combatere a Organizate Al s-a prezentat la sediul de Combatere a Organizate B, a fost preluat de către cei doi ofițeri de poliție, care l-au condus în biroul în care își desfășurau activitatea. Ofițerii de poliție l-au percheziționat corporal pe martor și i-au solicitat martorului să predea toate obiectele pe care le avea asupra sa, depozitându-le într-un fichet metalic pe care l-au închis. corporală și depozitarea obiectelor în alt spațiu a fost determinată de încercarea celor doi inculpați de a evita o posibilă înregistrare a convorbirilor, fapt pe care i l-au și precizat martorului. După epuizarea măsurilor de prevedere, ofițerii de poliție i-au prezentat martorului denunțător un dosar în care se aflau mai multe înscrisuri privind verificări ale unor societăți la Oficiul Registrului Comerțului, precum și fotografii cu datele de identitate ale unor rude ale martorului și cunoscuți ai acestui. De asemenea, ofițerii de poliție i-au precizat martorului că faptele pentru care efectuează cercetări față de acesta sunt foarte grave, dar că au posibilitatea de a dispune o soluție favorabilă lui.

După câteva zile, către inc. i-a comunicat martorului că, pentru soluționarea favorabilă a dosarului, ofițerii de poliție cer suma de 30.000 euro.

De la acel moment, astfel cum rezultă din declarația luată în fața instanței de judecată, inc. l-a contactat, în repetate rânduri, pe martorul AL pentru a-i solicita remiterea sumei de 30.000 euro pretinsă de denunțători. În aceste împrejurări, martorul i-a remis inc. suma de 5.000 euro, prin intermediul unui cunoscut, martorul. Primirea sumei de 5.000 euro, ca tranșă din cei 30.000 euro, în scopul mai sus arătat, a fost confirmată ulterior de către inc., așa cum rezultă din conținutul celor cinci convorbiri ambientale purtate în perioada 16 - 29 aprilie 2009 de către acesta cu martorul AL și înregistrate în baza autorizațiilor emise de instanță. De asemenea, remiterea sumei a fost confirmată și de către ofițerul de poliție, la întâlnirea avută cu martorul denunțător în data de 29.04.2009, discuțiile purtate la acea dată fiind înregistrate, conform autorizațiilor emise de instanță.

După remiterea sumei de 5.000 euro, martorul denunțător a avut o întâlnire cu ofițerul de poliție și inc., ocazie cu care s-au reluat discuții anterioare privind data la care se va remite diferența până la 30.000 euro, inc. precizând că va pronunța o soluție favorabilă denunțătorului. Declarațiile martorului denunțător au fost confirmate de către martorul, prezent la întâlnirea dintre cei trei.

După sesizarea Direcției Naționale Anticorupție și emiterea autorizațiilor de interceptare, în data de 16.04.2009, martorul AL a avut o nouă întâlnire cu unul dintre ofițerii de poliție, respectiv, inc., în biroul acestuia din urmă, din sediul de Combatere a Organizate Ca și în datele anterioare, întâlnirea a fost intermediată de inc., acesta din urmă precizându-i martorului momentul la care se prezinte la sediul Poliției pentru a fi preluat de unul dintre ofițeri. Astfel, în data de 16.04.2009, martorul denunțător a avut o primă întâlnire cu inc., ocazie cu care acesta din urmă s-a oferit să intermedieze o discuție a martorului cu unul dintre ofițerii de poliție mai sus menționați, pentru a se confirma că aceștia au dispus o soluție favorabilă față de martor.

După aproximativ o J de oră de la întâlnirea cu martorul denunțător, inculpatul i-a comunicat telefonic martorului să se prezinte în holul principal al sediului de Combatere a Organizate B, de unde acesta a fost preluat de către inc.. Ca și în împrejurările anterioare, după ce l-a condus în birou, ofițerul de poliție l-a verificat corporal pe martorul AL și i-a luat toate obiectele pe care le avea asupra sa, depozitându-le într-un fichet pe care apoi l-a închis. După ce și-a luat măsurile de prevedere, ofițerul de poliție i-a citit martorului denunțător un referat de clasare din care rezulta că s-au efectuat cercetări față de AL, dar că nu au fost identificate aspecte de natură penală, soluția fiind de clasare a lucrării.

Aceste probe sunt de natură să înlăture susținerea inculpatului conform căruia nu a cunoscut nimic din activitatea inculpatului, nu a solicitat și primit vreo sumă de bani.

În contextul unor discuții repetate cu inculpatul, în data de 17.04.2009, martorul AL i-a remis acestuia suma de 900 euro, ca tranșă din suma de 30.000 euro pretinsă de ofițerii de poliție, momentul remiterii sumei de bani fiind înregistrat audio și video.

În data de 21 aprilie 2009, inc. s-a deplasat la barul administrat de către martor solicitându-i, încă o dată, remiterea diferenței până la 30.000 euro. Pe parcursul discuțiilor, inculpatul l-a apelat telefonic pe ofițerul de poliție, și i-a înmânat martorului telefonul pentru a discuta cu ofițerul de poliție. Cu această ocazie, i-a confirmat denunțătorului că are cunoștință despre remiterea celor 5.000 euro, precum și despre faptul că dosarul acestuia a fost soluționat favorabil.

În ziua următoare, 22 aprilie 2009, cu ocazia unei noi întâlniri ce a avut loc între martorul denunțător, martorul și inc., acesta din urmă s-a oferit să intermedieze o discuție a martorilor direct cu inc..

De altfel, la scurt timp ofițerul de poliție s-a prezentat în localul în care se aflau martorii și și s-a așezat la masa acestora, având un schimb de replici. După întâlnire, inc. l-a apelat telefonic pe ofițerul de poliție pentru a-i confirma că discuțiile cu martorii au decurs corespunzător și că banii pretinși vor fi remiși în cel mai scurt timp.

Despre demersurile întreprinse pentru a primi suma de bani pretinse denunțătorului, l-a înștiințat și pe ofițerul de poliție, care în acea perioadă nu se afla în municipiul

Deși inculpații și nu s-au aflat în B în perioada 22 aprilie - 28 aprilie 2009, inc. avut mai multe discuții telefonice cu martorul denunțător AL, referitor la momentul și împrejurările în care urma să se remită suma de bani pretinsă anterior.

Aceste aspecte se coroborează cu susținerile inculpatului conform cărora nu a putut da suma de 5.900 de euro celor doi ofițeri de poliție deoarece erau plecați din țară ( fila 14 dosar de fond).. s-a aflat în localitatea M, jud. B, în perioada anterioară Sărbătorilor până în seara zilei de 28.04.2009.

. a fost plecat din țară, începând cu data de 27.04.2009, l-a apelat telefonic de mai multe ori pe ofițerul de poliție pentru ca acesta să-i confirme data la care revenea în B și împreună să stabilească momentul la care să se întâlnească cu martorul denunțător pentru remiterea sumei de bani pretinse.

În seara zilei de 28.04.2009, inc. s-a întâlnit cu martorul denunțător pentru a-i comunica că în ziua următoare, 29.04.2009, se vor întâlni cu unul din ofițerii de poliție, pentru a-i confirma martorului că lucrarea penală a fost soluționată favorabil acestuia și a se remite ofițerului de poliție ultima tranșă din suma pretinsă.. i-a cerut numitului AL ca, la întâlnirea cu ofițerul de poliție, să fie prezent și un cunoscut al denunțătorului, martorul. Prezența acestuia era justificată de faptul că ofițerii de poliție invocaseră efectuarea de verificări inclusiv față de acesta, urmând a i se confirma și martorului I soluția dispusă de ofițeri.

În aceste împrejurări, în data de 29.04.2009, în jurul orelor 11:30, martorii AL și s-au întâlnit cu inculpații și.

Astfel, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, ofițerul de poliție a confirmat faptul că el și colegul său, au pretins denunțătorului suma de 30.000 euro, din care se primiseră până în acel moment, în două tranșe, 5000 euro și, respectiv, 900 euro. Inculpatul a solicitat în acele împrejurări denunțătorului remiterea diferenței de bani până la concurența sumei de 30.000 euro pretinse inițial, fiind vorba despre 24.100 euro.

De asemenea, același ofițer de poliție le-a precizat martorilor că, după ce va fi primită suma de 24.100 euro, aceștia din urmă vor primi, în cel mai scurt timp, confirmarea că dosarul denunțătorului a fost soluționat favorabil lor. Inculpatul le-a solicitat martorilor ca remiterea sumei de bani să se facă de către martorul, motivând acest lucru prin aceea că avea cunoștință despre faptul că denunțătorul AL făcea obiectul unor activități de supraveghere operative (filaj), astfel că ar fi fost prea riscant ca acesta să dea cei 24.100 euro.

Ofițerul de poliție a impus (conform înregistrării convorbirii ambientale la care ne-am referit mai sus, care se coroborează cu declarațiile martorilor) ca suma de 24.100 euro să îi fie remisă inculpatului, urmând ca acesta să-i confirme ulterior lui primirea banilor, pentru ca cel ultim menționat să asigure denunțătorului adoptarea soluției favorabile mituitorului.

După ce a făcut precizările referitoare la suma de bani pretinsă și situația dosarului, ofițerul de poliție a părăsit incinta localului în care a purtat discuția cu martorii.

La scurt timp de la plecarea ofițerului de poliție, în jurul orei 12:45, inculpatul a părăsit localul, situat în B,-, sector 1, unde au avut loc discuțiile anterioare. Potrivit aspectelor stabilite de către interlocutori în împrejurările anterior menționate, inculpatul i-a solicitat martorului să îi remită suma de 24.100 euro în holul unui imobil situat în apropierea localului.

În acele împrejurări, conform solicitării inculpatului, martorul a remis, la ora 12:45, suma de 24.100 euro inculpatului. Cu acea ocazie, s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante (conform procesului-verbal întocmit la 29.04.2009), suma de 24.100 euro (marcată criminalistic, în prealabil, potrivit procesului-verbal întocmit la 29.04.2009), fiind găsită de către organele de urmărire penală asupra inculpatului.

Declarațiile martorului denunțător AL au fost confirmate de cele ale martorului, precum și de conținutul convorbirilor telefonice și ambientale purtate de inculpați cu martorul denunțător, convorbirile fiind interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, conform art. 91¹și următoarele din

C.P.P.

Trebuie avut în vedere faptul că, deși în mod constant au evitat să aibă întâlniri directe cu martorul denunțător, ofițerii de poliție și au fost înștiințați periodic de către inculpatul cu privire la demersurile întreprinse de acesta pentru a-l convinge pe denunțător să remită cei 30.000 euro pretinși ca obiect al infracțiunii de luare de mită comisă de cei doi funcționari prim menționați, așa cum reiese din conținutul convorbirilor telefonice administrate ca mijloace de probă în cauză.

În acest context nu poate fi susținută ideea că inculpații au fost determinați să săvârșească fapta, prin activitatea denunțătorului.

Altfel spus, în lipsa activității acestuia - se invocă de către apărare care afirmă că denunțătorul are alte opt denunțuri cu aceeași calitate - inculpații nu ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați.

Instanța nu poate primi această apărare, deoarece o asemenea apărare are ca situație premisă, faptul că, activitatea infracțională a inculpaților este rezultatul exclusiv al acțiunii denunțătorului ceea ce nu este cazul în speță.

B)În analiza temeiurilor care pot determina luarea măsurii preventive, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f C.P.P.).

Anterior, Curtea a analizat existența probelor sau indiciilor temeinice urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).

În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.

Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.

Aceste date, contrar celor afirmate de apărarea din prezenta cauză, nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea.

Atât existența faptelor, cât și vinovăția inculpaților sunt aspecte apărute cu ocazia judecării pe fond a cauzei, în timp ce prelungirea arestării preventive nu este condiționată de întrunirea acestora.

Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate.

Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.68¹Cod procedură penală, pentru următoarele considerente

Activitățile infracționale ale inculpaților, ofițeri de poliție în cadrul de Combatere a Organizate B, sunt cu atât mai grave cu cât, prin modul de operare utilizat la comiterea faptei de corupție care face obiectul acestui dosar, s-au folosit de experiența profesională acumulată în calitate de organ de cercetare specializat în domeniul investigării infracțiunilor de criminalitate organizată, pentru a căror probare este necesară folosirea unor tehnici și strategii speciale de anchetă.

Astfel, discuțiile ambientale purtate cu denunțătorul au fost derulate de către ofițerii de poliție numai după ce, în prealabil, acesta a fost percheziționat pentru a fi identificată o eventuală aparatură de înregistrare disimulată, punându-se la un moment dat chiar problema ca funcționarii să accepte desfășurarea unor discuții ambientale mai amănunțite despre activitatea infracțională pe care o desfășurau, doar dacă denunțătorul accepta să se întâlnească cu ei la piscină și să stea în apă.

De asemenea, pentru a zădărnici posibilitățile de administrare a unor mijloace de probă privind săvârșirea faptei de luare de mită, ofițerii de poliție au gândit o strategie care să îi aducă în contact cât mai puțin cu martorul denunțător, impunând ca în discuțiile directe, martorul să nu facă referiri la sume de bani, calitatea lor de polițiști, etc.

Conform fișei postului ofițerilor de poliție și, aceștia "acționează pentru culegerea de informații în vederea cunoașterii, prevenirii și descoperirii infracțiunilor și autorilor acestora". În considerarea acestor atribuții de serviciu, inculpații au strâns mai multe informații privind pe denunțătorul AL, pe care le-au prezentat și denunțătorului, cu ocazia uneia din întâlnirile pe care le-au avut în sediul poliției. Conform declarației martorului, șeful de combatere a criminalității organizate B, ofițerii de poliție din cadrul brigăzii efectuează verificări specifice în cazul în care au suspiciuni sau indicii că s-au săvârșit sau sunt în derulare comiterea unor infracțiuni.

Cu ocazia percheziției efectuate în biroul în care își desfășoară activitatea ofițerii de poliție (în baza autorizației nr. 2/2009 emisă de Curtea de APEL BUCUREȘTI ), în spațiul aparținând inculpatului a fost identificată o mapă cu coperți de carton de culoare neagră, care conține mai multe înscrisuri, reprezentând verificări efectuate de către inculpat cu privire la denunțătorul AL și alți cetățeni irakieni în bazele informatizate aflate la dispoziția lucrătorilor de poliție, respectiv evidența informatizată a persoanei și Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Tot în contextul efectuării percheziției, între documentele aparținând inculpatului, au fost identificate două înscrisuri, ambele având nr. S-/2008, intitulate "Notă", datat 16.11.2008 și, respectiv, "Referat cu propunere de clasare", datat 15.04.2009.

Ca urmare a verificărilor efectuate în registrele de evidență ale de combatere a criminalității organizate B, s-a constatat faptul că numărul menționat mai sus a fost atribuit în cursul anului 2006, unei lucrări informative care, însă, are un conținut cu totul diferit de cel al documentelor la care ne-am referit mai sus.

Vinovăția inculpaților, și este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile martorilor AL,;

- procesele verbale de recunoaștere fotografie a inculpaților;

- procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza încheierilor nr. 26, 28, 29, 30/2009, emise de Curtea de APEL BUCUREȘTI;

- suporții tip CD pe care sunt înregistrate convorbirile telefonice precum și cele purtate în mediul ambiental de către inculpați și martori;

Având în vedere circumstanțele faptelor descrise mai sus:

- prin ordonanța nr. 1/29.04.2009, s-a dispus reținerea înv.pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 29.04.2009, ora 22:40, până la data de 30.04.2009, ora 22:40,iar prin ordonanța din 30.04.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. 2.Cod Penal rap. la art.7 din Legea 78/2000

- prin ordonanța în 2/29.04.2009, s-a dispus reținerea înv.pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 29.04.2009, ora 22:50, până la data de 30.04.2009, ora 22:50,iar prin ordonanța din 30.04.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art.254 alin. 2.Cod Penal rap. la art.7 din Legea 78/2000

- prin ordonanța nr. 3/29.04.2009, s-a dispus reținerea înv. pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 29.04.2009, ora 23:25, până la data de 30.04.2009, ora 23:25, iar prin ordonanța din 30.04.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. 2.Cod Penal rap. la art.7 din Legea 78/2000.

Se constată că există temeiuri care să determine luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, întrucât în cauză există probe directe și indicii temeinici (probe indirecte), în sensul art.68¹Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă (în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum sunt analizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului încauza Gusinskij Rusiei, cauza Durmus Turciei, cauza Jecius Lituaniei).

Curtea a reținut în cauză și existența temeiurilor prevăzute de art.136 alin.6 Cod procedură penală și de art.148 Cod procedură penală.

De asemenea, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani.

Analizând condiția negativă, Curtea constată că există la acest moment procesual date care justifică temerea că inculpații pot influența aflarea adevărului având în vedere atât natura faptelor reținute în sarcina lor la punerea în mișcare a acțiunii penale, cât și pentru inculpații și, natura funcției pe care aceștia o ocupau.

În ceea ce îl privește pe inculpatul pericolul decurge din faptul că acesta a avut o atitudine oscilantă recunoscând parțial fapta prin descrierea contribuției inculpați și și încercarea de a diminua contribuția proprie.

În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpații au săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsați în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezulta din natura faptelor comise.

Potrivit art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de împiedica săvârșirea unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

)Analizând în continuare pericolul decurgând din lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea reține și următoarele aspecte:

În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, instanța de fond a retinut in mod corect mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților etc. Pericolul concret pentru ordinea publică este reprezentat de calitatea pe care o au inculpații din prezenta cauză - polițiști - având, conform legii, atribuții de respectarea ordinii și identificarea faptelor prevăzute de legea penală, iar unii dintre aceștia, funcții ce implicau exercițiul autorității de stat.

În aceste condiții, solicitarea unor sume de bani pentru a nu efectua cercetări indiferent de natura reală sau imaginată a faptelor puse în sarcina denunțătorului, au condus la crearea unui sistem paralel cu cel care conducea la menținerea ordinii publice, aspect care justifică - în opinia acestei instanțe - prin calitatea celor implicați, precum și actele comise de aceștia, pericolul decurgând din lăsarea în libertate a inculpaților.

În același timp, poziția parțial sinceră a inculpatului, circumstanță care pledează în favoarea acestora, nu poate fi reținută ca un motiv suficient pentru a respinge propunerea de prelungire a arestării preventive, în contextul faptelor pentru care există indicii că ar fi fost săvârșite.

Având în vedere probele pentru care se solicită luarea arestării preventive, Curtea apreciază că propunerea este justificată.

În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, formulată de către inculpați, Curtea urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Conform art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o alta, atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia.

Față de faptul că, la aprecierea caracterului fondat sau nefondat al propunerii de luare a măsurii arestării preventive, sunt analizate și temeiurile care au fundamentat măsura, Curtea apreciază că se poate pronunța asupra cererii formulate de către inculpați.

Față de cele reținute anterior, în sensul că există temeiuri care să stea la baza arestării preventive, probele administrate de către instanță, nu au scos în evidență elemente noi, de natură a justifica înlocuirea măsurilor preventive, astfel cum au fost solicitate de inculpați. În aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică a faptei săvârșite de inculpații, trebuie avut în vedere că, având calitatea de ofițeri de poliție, fapta acestora aduce atingere reputației instituțiilor publice, diminuează autoritatea statului în raport cu cetățenii, în condițiile în care reprezentanții instituțiilor chemate să aplice legea, o încalcă, consecința fiind crearea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică. Faptele inculpaților sunt de natură, astfel să creeze în rândul opiniei publice sentimentul de neîncredere în instituțiile chemate să aplice legea și să impună respectarea ordinii social. Se reține faptul că pentru derularea activităților infracționale, inculpații au utilizat autoritatea conferită de lege asupra cetățenilor, fiind modificat rolul acestor de apărători ai legii.

Curtea nu poate să dea prioritate unor circumstanțe personale care țin de lipsa antecedentelor penale, față de faptul că infracțiunile pentru care sunt cercetați au o gravitate deosebită.

În speță, inculpații au condiționat realizarea sau nerealizarea unor măsuri de strângere de informații de plata unor sume de bani.

Față de aceste considerente, conform art. 155 COD PROCEDURĂ PENALĂ, Curtea admițând cererea formulată de Direcția Națională Anticorupție, va dispune arestarea preventivă a inculpaților pe odurată de 29 de zile și va respinge cererile de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Față de cele expuse, măsura arestării preventive fiind necesară în interesul urmăririi penale, în temeiul art. 148 lit."f" și C.P.P. art. 149.C.P.P. și următoarele, văzând și art. 192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art 149 CPP raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției.

Dispune arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile față de inculpații:

1. - fiul lui și, născut la data

de 23.01.1976, în G, jud. G,

domiciliat în B,.

, nr. 59,. 10,. 7,. 7,.

326, sect. 6.

- sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 alin.2 rap.Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000

2. - fiul lui și, născut la data

de 19.03.1980, în loc. M, jud. B,

domiciliat în Mun. M, jud. B, P-ț

, nr. 15,.B,. 24, cu reședința

în B, Ale., nr. 11A, -bis,

. A,. 2,. 9, sect. 6.

- sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 alin.2 rap.Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000

3. -fiul lui și, născut la data

de 26.02.1968, în Mun. B,

domiciliat în B, str. -, nr.

46, sector 1

- sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 254 alin.2 și Cod Penal la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000

- începând cu datade 30.04.2009 până la data de 28.05.2009, inclusiv.

Respinge cererile de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de, respectiv de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulată.

Cu recurs in termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți.

Pronunțata în ședința publica, azi, 30 aprilie 2009.

Judecător, Grefier,

Proces - verbal

După pronunțarea în ședință publică toți inculpații au declarat recurs.

Președinte:Lefterache Lavinia
Judecători:Lefterache Lavinia

Vezi şi alte speţe de drept penal: