Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu judecător
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI - - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Serviciul Teritorial Galați împotriva încheierii de ședință din data de 31 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
La apelul nominal au răspuns intimații inculpați, în stare de libertate: asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 16.09.2009, și A asistați de av., apărător ales în baza împuternicirilor avocațiale nr. 69/16.09.2009, respectiv 70/16.09.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință pronunțată la data de 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -, prin care s-a respins ca nefondată propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații, și A, este netemeinică sub aspectul respingerii propunerii formulate de DIICOT pentru următoarele motive:
Din materialul probator administrat în cauză până la acest moment rezultă indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit fapta de natură penală care este încadrabilă juridic în infracțiunea ce face obiectul inculpării lor.
Referitor la art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și din actele dosarului rezultă că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de natura și gravitatea ridicată a infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, reflectată și prin regimul sancționator aplicabil pentru aceste infracțiuni, gravitate ce subzistă indiferent de cantitatea de droguri traficată, de împrejurările și modalitatea concretă în care fapta a fost comisă - respectiv sub aparența legală a plantelor și substanțelor pe care sunt autorizați să le comercializeze în "magazinul de vise" unde își desfășoară activitatea inculpații vând, de fapt, și droguri de risc. De asemenea, nu trebuie omis faptul că activitatea infracțională a inculpaților nu constă într-un act singular, ci îmbracă forma infracțiunii continuate. În cea mai mare măsură, traficanții de droguri sunt preocupați ca organele statului să nu depisteze cantitățile destinate comercializării, întrucât acesta ar echivala, pe de o parte, cu pierderi materiale, de multe ori foarte importante, cât și cu deschiderea drumului spre tragerea la răspundere penală. Or, în prezenta cauză, tocmai pentru a nu suporta aceste urmări, inculpații au apelat la metoda comercializării drogurilor de risc în cadrul "magazinelor de vise". De altfel, sub aparența legală a activității desfășurate în "magazinul de vise", inculpații au posibilitatea să atragă consumatori, de cele mai multe ori persoane foarte tinere.
De asemenea, valorile sociale încălcate de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, urmările produse (respectiv crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, adică existența unei stări obiective de a vătăma sănătatea uneia sau a mai multor persoane), rezonanța social negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor, sunt de natură a forma convingerea instanței că se impune luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.
Totodată, consideră că, în evaluarea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie să se aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului, ci și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia el este inculpat, temeiurile și probele existente, pericolul social al faptei, situația de fapt, persoana inculpatului și termenul rezonabil. În cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, dacă acestea ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale sancționate sever de textele de lege, cerința prevăzută de legiuitor este îndeplinită, măsura arestării preventive fiind justificată. O astfel de atitudine, de neripostă fermă a instanțelor, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpaților impresia că, pot persista în sfidarea legii. De altfel, acest punct de vedere a fost regăsit și în Decizia penală nr. 2782 din 26.04.2005 a Secției Penale din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a precizat faptul că "Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiunii de o gravitate ridicată sunt cercetate și judecate în stare de libertate".
În fața instanței de judecată inculpații au susținut că "au comercializat în magazinul de vise planta "weed", dar nu știau că această plantă are în compoziție canabis și au aflat despre acest aspect în momentul când au fost chemați la poliție", încercând astfel să minimalizeze activitatea infracțională, să demonstreze că au fost în eroare cu privire la substanțele pe care le-au procurat, deținut și comercializat. Din probele administrate în cauză rezultă, însă, că inculpații aveau cunoștință că vând canabis, pe care îl ofereau spre vânzare sub formă de țigări confecționate și, de regulă, pentru a nu fi surprinși de organele de poliție cu drogurile asupra lor și pentru a le putea ascunde cu ușurință în cazul în care se făcea o verificare, inculpații le păstrau sub tejghea.
Referitor la afirmațiile inculpaților, trebuie avut în vedere pe de o parte, că legea penală se prezumă a fi cunoscută de toate persoanele, iar pe de altă parte că, pentru existența infracțiunii de trafic de droguri de risc nu are importanță concentrația de canabis ce se află într-un produs, atâta cât legea îl interzice și nu stabilește un procent al concentrației de canabis, sub care comercializarea ar fi permisă. Potrivit art. 1 lit. b din Legea nr. 143/2000, drogurile sunt definite ca fiind plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe și care sunt înscrise în tabelele nr. I-III. Prin urmare, pentru existența infracțiunii de trafic de droguri de risc nu are importanță cantitatea de droguri traficată, acest lucru urmând a fi avut în vedere la individualizarea juridică a pedepsei.
Față de aspectele arătate mai sus, consideră că instanța de judecată a apreciat în mod greșit că pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit în mod cert, respingând cu multă ușurință propunerea de arestare preventivă a inculpaților.
Având în vedere că motivele de recurs invocate se încadrează în cazul prevăzut de art. 1491al. 13 Cod procedură penală, solicită, în temeiul art. 38515Cod procedură penală, admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință din 31.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - cu privire la inculpații, și A, iar în rejudecare să se dispună admiterea propunerii DIICOT - Serviciul Teritorial Galați, de luare a măsurii arestării preventive față de aceștia.
Apărătorul intimatului inculpat av., solicită respingerea recursului declarat de Parchet, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Temeiul legal al propunerii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală. Potrivit art. 148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de disp. art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute la lit. a-f, în cazul de față lit. f, respectiv, dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere conținutul acestui text și prin prisma situației de fapt existente în cauză, consideră că numai în parte sunt îndeplinite condițiile arestării preventive, și anume: pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, însă a doua condiție, privind existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, nu este îndeplinită în cauză.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă, de obicei, din existența antecedentelor penale, din perseverența inculpatului în comiterea aceluiași gen de fapte, din pericolul social al faptei comise, din relațiile sociale afectate și din modul de comitere al faptei.
În cauză, inculpatul a achiziționat aproximativ 70 gr de substanță pentru produsele weed, prezentând acte justificative în acest sens, respectiv, acte de proveniență. Consideră că aceste acte sunt esențiale.
S-a stabilit științific că s-a comercializat, în sensul că această substanță se regăsește în weed, însă inculpatul nu a cunoscut acest aspect, el fiind asigurat printr-o declarație de conformitate, care se află la dosarul cauzei, că în situația în care comercializează această substanță nu intră sub incidența legii penale.
Consideră că procesul penal se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate, arestarea preventivă fiind o măsură excepțională, nefiind în interesul urmăririi penale, cel puțin în acest caz.
Mai mult decât atât, însăși organul de urmărire penală a constatat faptul că inculpații din prezenta cauză comercializau astfel de produse prin magazine înregistrate la Registrul Comerțului, că acestea se aflau în atenția OPC și a poliției, că dețineau o serie de documente și certificate de garanție ce au fost emise de instituții abilitate a realiza acest lucru.
Din punctul său de vedere, aceste acte care atestă atât garanția consumului, cât și cea a livrării pot fi considerate legale atâta cât organele de urmărire penală nu au demonstrat contrariul.
Același lucru se poate spune și despre faptul că nu a fost verificată legalitatea de funcționare, precum și modalitatea în care sunt distribuite aceste produse de către societatea principală din B - - Distribution SRL
Totodată, precizează că inculpatul i-a adus la cunoștință faptul că a închis magazinul de vise, însă nu are acte doveditoare la acest moment.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul DIICOT, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond.
Apărătorul intimaților inculpați și A, av., susține că aceștia au fost aduși în fața instanței, urmare unei o acțiuni concertate pe întreg teritoriul țării, care a condus la ideea că reprezintă un pericol pentru ordinea publică comercializarea acestor plante, deși acest lucru se face prin magazine legale.
Având în vedere prevederile art. 143 și 148 Cod procedură penală, solicită să se constate că nu există nici un indiciu care să conducă la ideea că la acest moment inculpații au încălcat legea. Nu numai că societatea este autorizată și a fost controlată de către organele în drept să facă acest lucru, dar inculpații, tocmai în ideea de a nu intra în conflict cu legea penală, au făcut toate demersurile necesare pentru a se apăra împotriva acestor acțiuni. În afara certificatelor de constatare, la dosar sunt certificate de notorietate, privind expertizele care s-au făcut cu privire la produsele pe care inculpații le comercializau. La instanța de fond a depus acte exprese din care rezultă ce reprezintă conținutul plantei weed care se comercializa în magazin, care sunt efectele nocive în cazul consumării ei. Solicită să se aibă în vedere Regulamentul de aplicare a Legii 143/2000, cu tabelul anexă din care rezultă substanțele care nu pot fi comercializate și concentrația acestora, faptul că țara noastră s- raliat la Uniunea Europeană, unde această activitate este liberă. Pe net societățile sunt liber deschise, plantele sunt comercializate cu certificate constatatoare, se precizează conținutul exact al acestor plante și efectele pe care le au.
Mai mult, în ceea ce îl privește pe inculpatul, solicită să se observe că prima pagină din dosarul de urmărire penală conține procesul-verbal în care se consemnează că inculpatul, din proprie inițiativă, având în vedere discuțiile care se fac cu privire la concentrația de, s-a prezentat la Serviciul DIICOT cu un plic, pe care l-a dat spre verificare și a întrebat dacă în condițiile în care există o anumită concentrație care este sub cea permisă de lege, poate să comercializeze acest produs.
Deși inculpatul singur s-a interesat, a arătat ce a pus în vânzare prin magazinul său și a cerut sfatul, nu a primit un răspuns decât atunci când organele de urmărire penală l-au luat de la domiciliu în vederea arestării preventive.
În acest context, urmează să se constate că instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică și a motivat în concret de ce nu există pericol pentru ordinea publică și de ce inculpații nu reprezintă pericolul pentru ordinea publică pe care legea trebuie să îl apere.
Arată că inculpații sunt tineri, au un coeficient de inteligență dezvoltat, știu să acceseze net-ul și încearcă, în această perioadă dificilă din punct de vedere economic, să ducă un trai decent, să își câștige existența și să nu trăiască pe seama părinților.
Având în vedere toate actele pe care le-a depus la dosar, faptul că dovedit că nu există nici un indiciu temeinic și nicio probă concretă din care să rezulte că substanțele comercializate în magazin ar fi avut urmări nedorite asupra persoanelor care le-au consumat, solicită să se constate că, în afara cuantumului pedepsei pentru acest gen de fapte (dar deocamdată nu se discută despre încadrarea juridică a faptei), și raportat la pericolul social concret, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpaților. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că inculpații au studii superioare, că desfășoară o activitate încă legală în România, că și-au luat măsuri de prevedere din toate punctele de vedere, existând certificate de notorietate cu constatarea dozajului care nu produce nici un prejudiciu sănătății și, în acest context, să se respingă recursului Parchetului ca fiind nefondat.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să facă precizări suplimentare.
Solicită să fie cercetat în stare de libertate, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Precizează că din ziua în care a fost anchetat de organele de poliție a închis magazinul.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date în cauză și că nu dorește să facă precizări suplimentare.
Solicită să fie cercetat în stare de libertate. Precizează că nu mai comercializează astfel de produse, că mai este administrator la încă o societate și că muncește pentru a avea un trai decent.
Intimatul inculpat A, având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date anterior în cauză și că nu dorește să facă precizări suplimentare.
Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați, a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 31.07.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-.
Prin încheierea de ședință din 31.07.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă propunerea principală formulată de T - Serviciul de Teritorial Galați - privind arestarea preventivă inculpaților, și A cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri risc în formă continuată prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.pen.
În baza art. 145.pr.pen si art. 136 al. 1 lit. si al. 4.p Cod Penal s-a luat față de inculpații, și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul G, pentru o durată de 30 de zile de la 31.07.2009 si până la 29.08.2009 inclusiv.
Conform art. 145 al. 11.C.P.P. pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații, și A trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - respectiv la Poliția Municipiului G - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 al. 12 lit. c Cod pr. penală, a fost obligat fiecare inculpat să nu se apropie și să nu comunice în mod direct sau indirect cu persoanele care au în cauză calitatea de martori sau părți vătămate.
S-a atras atenția inculpaților că, în cazul încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus ca o copie de pe încheiere să fie comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin.21 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că în baza rezoluției nr. 332/D/P/2009, - Serviciul Teritorial Galați - a solicitat arestarea preventivă a inculpaților, și A, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.pen.
În motivarea propunerii, ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina învinuitului faptul că în perioada mai - iulie 2009 procurat, deținut și determinat alte persoane să comercializeze în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, țigări conținând cannabis sativa și doze din aceasta plantă, ce prezintă în conținut, substanța activă tetrahidrocannabinol (), substanță cuprinsă în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, la data de 30.07.2009 numita fiind depistată în ce oferea spre vânzare un număr de 20 țigări conținând cannabis sativa în punctul de lucru al - SRL
Învinuitul în aceeași perioadă, mai-iulie 2009, procurat, deținut și determinat alte persoane să comercializeze în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, țigări conținând cannabis sativa, și doze din această plantă, ce prezintă în conținut substanță activă tetrahidrocannabinol, substanță cuprinsă în Tabelul anexa nr. III al Legii nr. 143/2000, la data de 30.07.2009 numitul fiind depistat în ce oferea spre vânzare un număr de 4 țigări conținând cannabis sativa în punctul de lucru al - SRL
În sarcina învinuitului s-a reținut fapta de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada mai - iulie 2009 procurat, deținut, comercializat și determinat alte persoane să comercializeze în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale doze de cannabis sativa, plantă ce prezintă în conținut substanța activă tetrahidrocannabinol, substanță cuprinsă în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, acesta traficând în modalitățile descrise mai sus peste 1,5 kilograme droguri de risc, la data de 30.07.2009 fiind oferite spre vânzare în incinta - SRL un număr de 9 țigări cu conținut de cannabis sativa.
Prin ordonanțele din 31.07.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, fiind totodată reținuți pentru 24 de ore.
În dovedirea susținerilor, s-a arătat că împotriva inculpaților sunt indicii temeinice și probe privind săvârșirea faptelor, acestea fiind dovedite cu:
- procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la sediile ori punctele de lucu ale societăților controlate de inculpați;
- declarațiile martorei ;
- rapoartele preliminare de constatare tehnico-științifică fizico-chimică;
- declarațiile făptuitorilor și;
- declarațiile învinuiților,
- declarațiile inculpaților, și.
În drept au fost invocate disp. art. 136, art. 146 si art 148 Cod procedură penală, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de patru ani, existând probe certe că lasarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ținând cont de gravitatea faptelor, precum și de modalitatea insidioasă de comitere a faptelor, prin ânzarea de droguri interzise sub aparența legalității.
Învinuiții au fost prezenți în Camera de Consiliu în stare de reținere și audiați în prezența avocaților aleși. Din depoziția acestora rezultă că învinuiții aveau deschise puncte de lucru în G, unde comercializau plante etnobotanice importate din Belgia și Anglia, iar aceste produse erau procurate de la o firmă principală cu sediul în B, numita - SRL
Învinuitul a precizat că se ocupa cu comercializarea unor astfel de produse din luna mai 2009 și că au fost efectuate controale la punctul său de lucru de la OPC și poliție. S-au întocmit acte constatatoare.
Societatea învinuitului se numește - SRL, este înregistrată la Registrul Comerțului și are ca obiect comercializarea produselor etnobotanice și a produselor din tutun. de două luni comercializat și planta "weed" care are în compoziție substanța cannabis. Au aflat acest lucru la momentul când au fost chemați la poliție și unde au prezentat actele doveditoare.
Învinuitul A procurat aceste plante de la producătorii străini din Olanda si Belgia în baza unei comenzi pe Internet, plata efectuându-se prin bancă, cu ordin de plată, marfa fiind primită prin postă în colete. La rândul său, acesta o revindea diverșilor comercianți din țară.
A procurat aceste substanțe și de la firma - SRL B, care era însoțită de certificat de conformitate ce garanta că marfa poate fi comercializată legal în România. La procurarea mărfii învinuitul primit factură fiscală și acte doveditoare.
La dosarul de urmărire penală, începând cu filele 171 - 313 există un set de facturi fiscale reprezentând denumirea societăților SRL cu numărul înregistrat la Registrul Comerțului și produsele livrate prin aceste puncte comerciale.
Urmare perchezițiilor efectuate la sediul firmei - SRL G, unde administrator este învinuitul A (autorizație percheziție nr. 185/27.07.2009 emisă de Tribunalul Galați - fila 160 dosar urm.pen), au fost găsite și ridicate copii color ale unor certificate de înregistrare, hard-diskuri, mape cu traduceri in limba română produselor comercializate, 85 facturi fiscale, 76 contracte de distribuție, o mapă conținând documente primare evidență contabilă și alte multe înscrisuri și documente privitoare la funcționarea societății privind livrarea unor astfel de produse.
Motivarea propunerii de arestare preventivă a -ului - Serviciul Teritorial Galați - are caracter general, fără a concretiza în ce constă pericolul social al faptelor comise de învinuiți, precum și modalitatea insidioasă a comiterii faptelor prin vânzarea de droguri sub aparenta legalității.
Însuși organul de urmărire penală a constatat faptul că învinuiții comercializau astfel de produse prin magazine înregistrate la Registrul comerțului, că acestea se aflau în atenția OPC-ului și poliției, că dețineau o serie de documente de evidență și certificate de garanție ce au fost emise de instituții abilitate a realiza acest lucru. Cât de legal au fost emise aceste înscrisuri ce atestă atât garanția consumului, cât și cel al livrării, nu a fost probat de organul de anchetă. Același lucru se poate spune și despre faptul că nu a fost verificată legalitatea de funcționare, precum și modalitatea în care sunt distribuite aceste produse de către societatea principală de la B - - SRL
La acest moment, conform probelor administrate în cauză, este cert faptul că învinuiții au comis o faptă infracțională pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, însă nu sunt probe certe, concludente, că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere motivele arătate și faptul că aceștia livrau astfel de produse sub o aparentă legalitate susținută de controalele OPC-ului și poliției.
Împotriva încheierii de ședință din 31.07.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați, criticând soluția dispusă de instanța de fond pentru netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că din materialul probator administrat în cauză până la acest moment rezultă indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit fapta de natură penală care este încadrabilă juridic în infracțiunea ce face obiectul inculpării lor. Referitor la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a arătat că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din actele dosarului rezultă că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, reflectată și în regimul sancționator aplicabil acestei infracțiuni (gravitate ce subzistă indiferent de cantitatea de droguri traficată), de împrejurările și modalitatea concretă în care fapta a fost comisă - respectiv sub aparența legală a plantelor și substanțelor pe care sunt autorizați se comercializeze în "magazinul de vise" unde își desfășoară activitatea inculpații vând, de fapt, și droguri de risc. De asemenea, nu trebuie omis faptul că activitatea infracțională a inculpaților nu constă într-un act singular, ci îmbracă forma infracțiunii continuate. În cea mai mare măsură, traficanții de droguri sunt preocupați ca organele statului să nu depisteze cantitățile destinate comercializării, întrucât acesta ar echivala cu pierderi materiale, de multe ori foarte importante, cât și cu deschiderea drumului spre tragerea la răspundere penală. Or, în prezenta cauză, tocmai pentru a nu suporta aceste urmări, inculpații au apelat la metoda comercializării drogurilor de risc în cadrul "magazinelor de vise". De altfel, sub aparența legală a activității desfășurate în "magazinul de vise", inculpații au posibilitatea să atragă consumatori, de cele mai multe ori persoane foarte tinere).
De asemenea, valorile sociale încălcate de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, urmările produse (respectiv crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, adică în existența unei stări obiective de a vătăma sănătatea uneia sau a mai multor persoane), rezonanța social negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor, sunt de natură a forma convingerea instanței că se impune luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.
Totodată, s-a considerat că, în evaluarea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie să se aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului, ci și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia el este inculpat, temeiurile și probele existente, pericolul social al faptei, situația de fapt, persoana inculpatului și termenul rezonabil. În cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită asemenea fapte, dacă acestea ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale sancționate sever de textele de lege, cerința prevăzută de legiuitor este îndeplinită, măsura arestării preventive fiind justificată. O astfel de atitudine, de neripostă fermă a instanțelor, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că, pot persista în sfidarea legii. De altfel, acest punct de vedere a fost regăsit în Decizia penală nr. 2782 din 26.04.2005 a Secției Penale din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a precizat faptul că "Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiunii de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate".
În fața instanței de judecată inculpații au susținut că "au comercializat în magazinul de vise planta "weed", dar nu știau că planta are în compoziție canabis și au aflat despre acest aspect în momentul când au fost chemați la poliție", încercând astfel să minimalizeze activitatea infracțională, să demonstreze că au fost în eroare cu privire la substanțele pe care le-au procurat, deținut și comercializat. Din probele administrate în cauză rezultă, însă, că inculpații aveau cunoștință că vând canabis, pe care îl ofereau spre vânzare sub formă de țigări confecționate și, de regulă, pentru a nu fi surprinși de organele de poliție cu drogurile asupra lor și pentru a le putea ascunde cu ușurință, inculpații le păstrau sub tejghea.
Referitor la afirmațiile inculpaților, trebuie avut în vedere pe de o parte că legea penală se prezumă a fi cunoscută de toate persoanele, iar pe de altă parte că, pentru existența infracțiunii de trafic de droguri dec risc nu are importanță concentrația de canabis ce se află într-un produs, atâta cât legea îl interzice și nu stabilește un procent al concentrației de canabis, sub care comercializarea ar fi permisă. Potrivit art. 1 lit. b din Legea nr. 143/2000, drogurile sunt definite ca fiind plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe și care sunt înscrise în tabelele nr. I-III. Prin urmare, pentru existența infracțiunii de trafic de droguri de risc nu are importanță cantitatea de drog traficată, acest lucru urmând a fi avut în vedere la individualizarea juridică a pedepsei.
Analizând recursul formulat, din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este nefondat,soluția dispusă de instanța de fond fiind legală și temeinică.
Așa după cum rezultă din materialul probator, inculpații aveau societăți comerciale legal înființate și înregistrate la Registrul Comerțului, desfășurându-și activitatea într-un cadru legal.
Plantele etnobotanice oferite spre vânzare erau achiziționate în mod legal de la - " Distribution" SRL B, care la rândul său le importa în mod legal din Belgia și Anglia.
Produsele aveau certificat de conformitate, instrucțiuni de utilizare, iar producătorul dădea asigurările necesare că produsele nu sunt vătămătoare sănătății.
Plantele, în sine, nu erau incluse în tabelul anexă la Legea nr. 143/2000 privind regimul drogurilor și produselor stupefiante.
Inculpatul a dat dovadă de bună-credință, solicitând chiar el de la. să examineze o mostră din plantele etnobotanice comercializate, pentru a se stabili dacă acestea fac parte din categoria drogurilor.
După declanșarea cercetărilor, inculpatul, din proprie inițiativă a închis societatea comercială care îi aparținea și unde se consumau plante etnobotanice.
Faptul că aceste plante aveau în conținutul lor tetrahidrocannabinol (drog de risc) într-o concentrație redusă considerăm că nu poate fi imputat inculpaților, câtă vreme planta în sine nu se afla pe lista drogurilor incluse în tabelul-anexă la Legea 143/2000.
Rămâne ca organele de anchetă să probeze că inculpații cunoșteau acest lucru și că au acționat cu intenție directă sau indirectă.
Cazul de față ridică o problemă socială, aceea a "magazinelor de vise" în care se vând, se cumpără și se consumă plante etnobotanice, care creează o senzație euforică, asemănătoare celei create de droguri.
Aceste plante etnobotanice sunt comercializate tocmai speculându-se faptul că ele nu se găsesc pe lista drogurilor din tabelul anexă la Legea 143/2000.
, Organizația Mondială a Sănătății a cerut statelor membre să analizeze și să revizuiască lista cu substanțe psihotrope și a drogurilor, în sensul includerii și a altor plante, până acum neavute în vedere.
Până la modificarea tabelului-anexă la Legea 143/2000, Curtea apreciază că legea penală este de strictă interpretare și aplicare și acolo unde ea nu interzice, permite, conform principiilor generale de drept.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați, împotriva încheierii de ședință din 31.07.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Serviciul Teritorial Galați, împotriva încheierii din 31.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați (privind pe inculpații - CNP -, fiul lui și, născut la data de 05.09.1987 în mun. G, domiciliat în mun. G,-, - 3A,. 13; - CNP -, fiul lui și, născut la data de 25.06.1984 în mun. G, domiciliat în mun. G,-, - 3,. 26; A - CNP -, fiul lui și, născut la data de 14.08.1986 în mun. G, domiciliat în mun. G,-, bloc 9A,. 90).
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. -/17.09.2009
Tehnored. /2 ex./18.09.2009
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Marcian Marius Istrate, Maria
