Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 24 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier -
.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 04.03.1992 în G, domiciliat în com. sat., jud., CNP--,, în prezent deținut în ARESTUL, împotriva încheierii de ședință din 21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal răspuns recurentul-inculpat în stare de arest și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 70 al.2 C.P.P. dispoziții care prevăd că are dreptul să dea declarație, dar are și dreptul să refuze să dea declarație deoarece tot ceea ce spune poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul precizează că nu dorește să facă alte precizări și își menține declarațiile date până în prezent.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, susține că atât în motivarea referatului cu propunerea de luare măsuri arestării preventive cât și în motivarea încheierii de ședință prin care s-a admis propunerea parchetului se precizează că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive constau în faptul că sunt probe și indicii temeinice că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. Aceste probe sunt constituite de un proces verbal de cercetare la fața locului, unde organele de poliție au fost însoțite de fratele părții vătămate, care are și calitate de făptuitor în plângerea formulată de, o serie de planșe fotografice, care sunt din totul și cu totul alt dosar, privesc un alt inculpat și o altă faptă și, de asemenea, un număr de 14 declarații depuse la dosarul cauzei.
Arată că făcut discuție de aceste declarații de martori atât în momentul în care s-a formulat de parchet această propunere, însă la momentul respectiv a avut relativ puțin timp pentru a lectura aceste declarații. Astăzi poate afirma cu vehementă că din cele 14 declarații de martori care au condus instanța cât și pe reprezentantul parchetului la concluzia că ar exista probe, indicii temeinice, pur si simplu din aceste declarații, una, respectiv cea de la fila 39, martorului, vine să afirme că inculpatul este cel care lovit-o pe partea vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale dacă nu intervin alte complicații. În toate celelalte 13 declarații martorii fie precizează faptul că nu știu cine anume a lovit-o pe partea vătămată, fie o parte dintre ei afirmă că nu inculpatul ar fi lovit-o pe partea vătămată sub acest aspect al materialului probator și al convingerii pe care și-a format-o instanța, respectiv că inculpatul ar fi cel care s-ar face vinovat prezumtiv de săvârșirea acestei faptei și ar conduce către necesitatea continuării cercetărilor cu dumnealui în stare de arest. În cauză a fost vorba încăierare spontană neprogramată în care au participat două grupuri. Inclusiv în declarațiile unor martori se precizează că la această bătaie ar fi participat și alte persoane, e posibil ca alte persoane să-l fi lovit pe partea vătămată.
Solicită să se aibă în vedere și lipsa de antecedente pe care inculpatul o are, situația prevăzută și în a referat, respectiv prezumtivei rețineri de către parchet scuzei provocării având în vedere faptul că și inculpatul a fost lovit cu ocazia acelui incident, are și el un certificat medico-legal, și chiar au fost duși la spital cu aceeași salvare, și, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, amândoi au continuat conflictul inclusiv în salvare.
Apreciază că măsura care s-a adoptat de instanța de fond este prea, având în vedere chiar si starea de minoritate, lipsa oricăror antecedente ale lui. Așa cum a precizat anterior și dumnealui a fost vătămat în aceste împrejurări, cel puțin J din declarațiile martorilor precizează că partea vătămată este cea care a inițiat acest conflict și nimeni nu spune că inculpatul ar fi avut și la momentul săvârșirii faptei vreo armă în mână, furcă, ba dimpotrivă sunt declarații din care rezultă că partea vătămată este cea care ar fi avut o furcă în mână. Inculpatul în declarațiile pe care le-a dat în fața organului de urmărire penală, când a fost audiat la parchet a declarat că nu are cunoștință de cine a lovit-o pe partea vătămată, d-lui primit o lovitură, a căzut la pământ în inconștiență, fost chemată salvarea iar fratele d-lui a ajuns ulterior la locul conflictului.
Solicită admiterea recursului și dacă se va considera necesar solicită înlocuirea măsurii arestării cu aceea interdicției de a părăsi localitatea sau țara și în rejudecare să se dispună respingerea propunerii parchetului.
Reprezentanta Ministerului Publicsolicită respingerea recursului inculpatului întrucât în mod corect instanța de fond, prin încheiere a admis propunerea parchetului și a dispus arestarea preventivă inculpatului. Din materialul probator administrat în cauză rezultă indicii clare de vinovăție a acestuia, pedeapsa pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere și modalitatea de săvârșire faptei. În cauză au fost audiați mai mulți martori - 14 martori, din declarațiile cărora rezultă vinovăția inculpatului. Nu toți martorii au fost de față să vadă că inculpatul lovit dar mulți precizează că au văzut-o pe partea vătămată plângând iar inculpatul plecând de lângă ea. Alții au auzit de la, care a fost de față când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată. Din declarații rezultă clar indicii de vinovăție a inculpatului.
Solicită și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.
Inculpatul solicită să se judece în stare de libertate. Precizează că nu a săvârșit această faptă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin ordonanța nr.823/P/2009 din 20.08.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20.pen. în ref. la art. 174 alin. 1.pen rap. la art. 175 alin. 1 lit. i pen cu aplicarea art. 99.pen.
În fapt, în sarcina inculpatului minor se reține că, în noaptea de 15/16.08.2009, în loc public - pe o stradă în satul, comuna, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate lovituri cu obiecte contondente (furcă/par) în zona capului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Prin încheierea de ședință nr- din 21.08.2009 a Tribunalului Galați, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și, în baza art. 160 alin 3 în ref. la art 1491alin 11.pr.pen, art 136 alin 8 și art. 148 lit f pr.pen, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 20.pen în ref. la art. 174 alin. 1.pen rap. la art. 175 alin 1 lit.i pen cu aplicarea art. 99.pen, pentru o perioadă de 19 zile, începând de la data de 21.08.2009 și până la data de 08.09.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 160 alin. 3 în ref. la art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală, deoarece, din probele administrate până în prezent, rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
In acest sens sunt:
- procesul-verbal de fixare a locului faptei;
- concluziile provizorii privind examenul medico-legal a părții vătămate (fila 13), care atestă că victima prezintă leziuni traumatice care îi pun în primejdie viața și că necesită pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații;
- declarațiile martorilor,;
- declarațiile făptuitorilor și.
Din coroborarea probelor de mai sus indicate rezultă indicii temeinice în sensul că, în noaptea de 15/16.08.2009, în loc public - pe stradă în satul, comuna, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul minor a aplicat părții vătămate lovituri cu obiecte contondente (furcă/par) în zona capului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Fapta astfel reținută este prevăzută de art. 20.pen. în ref. la art. 174 alin. 1.pen. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i pen cu aplicarea art. 99.pen și este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța deosebită a valorilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită fapta (în loc public, pe fondul unui conflict spontan), urmarea produsă și, nu în ultimul rând, rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității, instanța apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele art.148 lit. f pr.pen, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a avut în vedere și proliferarea faptelor de acest gen în ultima perioadă de timp, de natură a genera un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
În raport de considerentele mai sus expuse și având în vedere împrejurările în care se reține că ar fi fost comisă fapta adusă ca învinuire, instanța a apreciat că pentru buna desfășurare a urmăririi penale este oportună luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, o altă măsură preventivă nefiind aptă să realizeze scopul prev. în art. 136.pr.pen.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 21.08.2009 a Tribunalului Galația declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile îndeplinite de art. 143 Cod proc. penală, deoarece, din probele administrate până în prezent în cauză, nu rezultă cu certitudine că el este cel care a lovit-o pe partea vătămată, întrucât, din cei 14 martori audiați în cauză, singurul care-l indică pe el, ca fiind autorul infracțiunii, este martorul, ceilalți martori declarând fie că nu știu cine a lovit-o pe partea vătămată, fie că nu el este autorul. Consideră că a fost vorba de o încăierare spontană și că există posibilitatea ca partea vătămată să fi fost lovită de către alte persoane. A susținut că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție impusă de art. 148 lit. f Cod proc. penală, deoarece nu are antecedente penale și că în cauză există posibilitatea reținerii circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal, deoarece partea vătămată este cea care a început conflictul și a fost înarmată cu o furcă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 136 alin. 1 Cod proc. penală, măsurile preventive au drept scop de a asigura buna desfășurare a procesului penal, de a preveni sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Conform art. 160 alin. 1 și 3 în ref. la art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală, inculpatul minor mai mare de 14 ani poate fi arestat preventiv, în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 20 de zile, dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de probele administrate până în prezent în cauză, în mod corect, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 160 alin. 1 și 3 în ref. la art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală și a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, din procesul-verbal de fixare a locului faptei, concluziile provizorii privind examenul medico-legal a părții vătămate, declarațiile martorilor, și declarațiile făptuitorilor și, rezultă indicii temeinice că, în noaptea de 15/16.08.2009, în loc public - pe o stradă din satul, com., pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a aplicat părții vătămate lovituri cu obiecte contondente (furcă/par) lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața și care necesită pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.
Această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 în ref. la art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și art. 109 cod penal, infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 7 și 6 luni la 12 ani și 6 luni.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța deosebită a valorilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită fapta (în loc public, pe fondul unui conflict spontan), urmarea produsă și care s-ar fi putut produce și, nu în ultimul rând, rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității, în mod corect, prima instanță a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele art.148 lit. f pr.pen, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, pe lângă aspectele de mai sus trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală iar, din declarațiile martorilor audiați până în prezent în cauză, rezultă indicii temeinice că acesta ar fi fost implicat și în alte conflicte.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu el a lovit-o pe partea vătămată, deoarece singurul martor care îl indică este martorul, este contrazisă de materialul probator administrat până în prezent în cauză. Sub acest aspect, declarațiile acestui martor se coroborează cu alte probe din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată. în vedere declarațiile martorilor și din care rezultă că în apropierea părții vătămate s-au aflat inculpatul și frații săi - și, declarațiile martorului care confirmă că a existat un conflict între inculpat și partea vătămată, cu precizarea că partea vătămată a lovit prima, declarațiile martorului din care rezultă că cei care s-au îndreptat spre partea vătămată au fost inculpatul și frații săi, declarația martorei care arată că, în momentul în care a ajuns acasă, concubinul său - i-a spus că fratele lui - inculpatul - s-a bătut reciproc cu și că pe amândoi i-a luat salvarea și i-a dus la G, declarația martorului care arată că și se loveau reciproc cu pumnii și nu în ultimul rând actele medicale din care rezultă că singurii care au prezentat leziuni de violență sunt inculpatul și partea vătămată.
În ceea ce privește susținerile inculpatului cu privire la o eventuală aplicare a art.73 lit. b Cod penală, urmează ca acestea să fie verificate după administrarea întregului material probator.
Față de considerentele de mai sus, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 04.03.1992 în G, domiciliat în com. sat., jud., CNP--,, în prezent deținut în ARESTUL, împotriva încheierii de ședință din 21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
În baza disp. art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă pe recurentul -inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 August 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./26.08.2009
Tehnored.MT/2 ex./27.08.2009
Jud.fond._Magdalena
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
