Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 08 Ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 02.01.2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat -, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.79/07.01.2010 emisă de Baroul Galați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat menține recursul formulat în prezența tatălui și apărătorului său.
Avocat - nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat - precizează că inculpatul suferă de retard mintal sever, existând un certificat în acest sens, iar fapta săvârșită de acesta este deosebit de gravă.
Însă, până la momentul primirii raportului de expertiză medico-legală care să constate dacă inculpatul a avut sau nu discernământ, lasă la aprecierea instanței recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2.01.2010.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea căii de atac formulate de inculpatul. La acest moment probele administrate în cauză atestă pericolul pentru ordinea publică pe care inculpatul il prezintă, având în vedere modul concret în care a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, prin aplicarea unor lovituri repetate cu un lemn în zona capului, în ceea ce o privește pe victima, în vârstă de 84 ani, leziuni care în final i-au cauzat decesul, și sustragerea de bunuri de la locuința acesteia.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 02.01.2010, Tribunalul Galația dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Măsura arestării preventive este o măsură de excepție și se dispune în cazul comiterii unor infracțiuni foarte grave, când sunt indicii suficiente de vinovăție și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În cauză din situația de fapt rezultă că în seara zilei de 31.12.2009, inculpatul a mers la locuința victimei, în vârstă de 84 ani, și fără motiv a lovit-o pe aceasta de mai multe ori cu un lemn în zona capului provocându-i decesul, după car a sustras de la locuința victimei o drujbă și suma de 20 lei.
Faptele astfel comise de inculpat ar întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de omor, prev. de art. 174 din Cod penal, și furt calificat, prev. de art. 208-209 lit. g din Cod penal.
În cauză, audiat în fața procurorului, inculpatul a recunoscut faptele comise arătând printre altele că a lovit victima de mai multe ori în special în zona capului, după care i-a sustras acesteia o drujbă.
Inculpatul a mai arătat că mergea în mod frecvent la domiciliul victimei, întrucât o ajuta la diferite treburi gospodărești, se cunoștea bine cu aceasta și știa foarte bine și interiorul locuinței victimei.
Aspectele de vinovăție ale inculpatului, rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal provizoriu, coroborate cu declarațiile date de martorii, etc.
Raportul medico-legal provizoriu ( 12) relevă faptul că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat multiplelor leziuni constatate în special în zona capului ca: fractură de boltă craniană, contuzii cerebrale, fractură de piramidă nazală, leziuni produse prin lovituri repetate cu corpuri dure.
Faptele comise de inculpat sunt fapte grave și sunt pedepsite de lege cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului nu se justifică întrucât acesta prezintă un vădit pericol social privit atât prin prisma gravității infracțiunilor comise dar și pentru faptul că inculpatul prezintă unele afecțiuni de natură psihică.
Chiar dacă inculpatul are afecțiuni de natură psihică așa cum rezultă din certificatul medical aflat la dosar ( 50) considerăm că arestarea preventivă este inevitabilă deoarece până în prezent nu există o expertiză medico-legală psihiatrică care să ateste că inculpatul este iresponsabil și să propună eventual o măsură de siguranță din cele prev. de art. 113-114 din Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală deoarece la luarea măsurii arestării preventive nu s-a ținut cont de starea de boală a inculpatului, respectiv de afecțiunile psihice de care suferea acesta și care au concurat la săvârșirea faptei.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului deoarece:
a) fapta reținută în sarcina inculpatului, respectiv de a lovi victima în vârstă de 84 ani de mai multe ori cu un lemn în zona capului provocându-i decesul, după care a sustras mai multe bunuri din locuința acesteia, este o infracțiune cu un ridicat de pericol social care impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
b) la dosarul cauzei sunt probe și indicii din care rezultă că inculpatul este autorul infracțiunii, respectiv declarații de martori coroborate cu raportul medico-legal provizoriu;
c) referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate, Curtea apreciază că acesta rezultă nu numai din gravitatea deosebită a faptei săvârșite de inculpat dar și din faptul că afecțiunile psihice de care suferă acesta determină un grad ridicat de pericol social prin lăsarea inculpatului în libertate deoarece acesta pe fondul afecțiunilor psihice de care suferă poate săvârși noi fapte penale, ceea ce constituie un pericol concret pentru societate dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate.
d) faptul că inculpatul suferă de afecțiuni psihice nu poate duce automat la punerea sa în libertate deoarece, pe de o parte, urmează a se stabili dacă inculpatul a săvârșit sau nu fapta cu discernământ urmând ca în funcție de aceste constatări să se pronunțe o soluție pe fondul cauzei, iar pe de altă parte, la acest moment procesual la dosarul cauzei nu există nicio expertiză medico-legală efectuată din care să rezulte că afecțiunile de care suferă inculpatul îl pun în imposibilitatea de a suporta regimul de detenție.
Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunea pentru care este arestat nu îl privează de dreptul inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii.
Curtea, analizând măsura arestării preventive și din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (constatările medico-legale asupra victimelor, supunerea inculpatului unei expertize psihiatrice, precum și efectuarea oricăror acte necesare finalizării urmăririi penale), impun privarea de libertate a inculpatului.
Față de aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 08.10.1984 inn T, județul G, cu domiciliul în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din data de 02.01.2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către Baroul Galați, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /11.01.2010
Tehnored. -/ 2 ex./18.01.2010
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Ion Avram, Petruș Dumitru
