Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, în prezent reținut în Arestul V, împotriva încheierii de ședință din 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 545/03.02.2010 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, întrucât consideră că aceasta este nelegală și netemeinică.
Având în vedere dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, referitoare la pericolul social pe care l-ar prezenta inculpatul în cazul în care ar fi lăsat în libertate, apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să fie dovedit cu probe.
Inculpatul a dat declarații în prezenta cauză, a recunoscut fapta și a arătat modalitatea în care a săvârșit-o, motiv pentru care apreciază că poate fi cercetat în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public menționează că în declarațiile date inițial în prezenta cauză inculpatul recunoaște într-adevăr săvârșirea faptei. Ulterior, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, în fața judecătorului, inculpatul și-a modificat depoziția și a negat împrejurarea că ar fi lovit-o pe.
Apreciază că în cauză sunt suficiente probe care dovedesc, pe de o parte existența unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor de către inculpat.
De asemenea, în ceea ce privește datele legate de persoana inculpatului, solicită să se constate că aceasta este o persoană instabilă din punct de vedere psihic, avea discernământul diminuat la momentul săvârșirii faptei, iar în momentul de față se fac demersuri pentru efectuarea unei expertize la Spitalul Penitenciar Jilava.
În aceste împrejurări, apreciază că prezența inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
La toate acestea se adaugă și modalitatea în care inculpatul a acționat împotriva victimei: aceasta a fost lovită fără a se identifica până în prezent mobilul, fără vreun motiv concret. Acest lucru face ca prezența inculpatului în stare de libertate să constiuie un pericol evident.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu știe ce s-a întâmplat în seara comiterii faptei, că luase niște medicamente.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul - s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 30 de zile de la 01.02.2010 până la 02.03.2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceaa solicitat arestarea preventivă a inculpatului G cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, reținându-se că la data de 20.01.2010, în jurul orei 1800, pătruns prin efracție în locuința numitei, împrejurare în care a lovit-o în mod repetat cu un par în zona capului și toracelui, cauzându-i multiple leziuni traumatice, urmărind suprimarea vieții victimei.
Organul de urmărire penală și-a motivat cererea prin faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptei, prin impactul produs de aceasta la nivelul comunității locale.
Deliberând asupra propunerii, Tribunalul a constatat că prin ordonanța din 02 februarie 2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceaa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul G pentru infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal. S-a reținut că la data de 20.01.2010, în jurul orei 1800, pătruns prin efracție în locuința numitei, împrejurare în care a lovit-o în mod repetat, cu un par în zona capului și toracelui, cauzându-i multiple leziuni traumatice, urmărind suprimarea vieții victimei.
Inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care este cercetat, în dosarul de urmărire penală există declarațiile acestuia, precum și alte probe, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului din 21 ianuarie 2010, declarațiile inculpatului la urmărirea penală, declarațiile martorilor audiați, fișa de examinare a victimei.
Audiat cu prilejul judecării propunerii de arestare preventivă, inculpatul nu recunoaște comiterea faptei și nu-și amintește ce s-a întâmplat în ziua respectivă, acuzând stări de halucinație datorate ingerării unor medicamente pentru stomac, tensiune și inimă, dar își amintește faptul că se afla pe stradă cu un par în mână în momentul în care l-au surprins organele de poliție și că a fost imobilizat de acestea.
Cum din actele dosarului, și anume, declarațiile martorilor, coroborate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de V, aflate în dosarul de urmărire penală la filele 9-21, expertiză ce nu menționează lipsa discernământului la data săvârșirii faptei, ci doar diminuarea acestuia, cu mențiunea că inculpatul nu prezintă tulburări psihice la momentul evaluării, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică și că se impune restrângerea dreptului la libertate în condițiile art. 136 și art. 1491Cod procedură penală.
Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în legătură cu care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, Tribunalul, în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 1491Cod procedură penală, a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată stabilită conform art. 149 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pe motive de nelegalitate, solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că probele administrate în cauză nu confirmă faptul că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Considerăm că în mod corect Tribunalul Vranceaa dispus arestarea preventivă a inculpatului G, întrucât în speță sunt incidente temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel:
- infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, respectiv, tentativă la omor, este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- probatoriile administrate până în prezent (proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, fișa de examinare medicală a părții vătămate) conduc la concluzia că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, considerăm că menținerea inculpatului în stare de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împrejurarea că inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, susținând că nu își amintește ce a făcut în ziua faptei, nu poate conduce la lăsarea în libertate a inculpatului.
Față de cele de mai sus, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 17.03.1969 în Măicănești, județul V, CNP -, domiciliat în comuna Nănești, sat Nănești, județul V, în prezent reținut în Arestul V) împotriva încheierii din 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. ) va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/08.02.2010
Tehnored. /2 ex./18.03.2010
Fond
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
