Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 21/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 21/2009
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 20.05.1966, aflat în Arestul A, împotriva încheierii penale nr. 11/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 140/3 al. 3 Cod pr. pen. a fost ascultat în fața instanței de recurs, declarația acestuia fiind consemnată într-un proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, ținând cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv starea de provocare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, fiind întrunite cerințele impuse de art. 148 lit. f Cod pr. pen.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate, întrucât este nevinovat și are 7 copii în întreținere.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 11/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și s-a dispus, în temeiul art. 149 ind. 1 rap. la art. 148 lit. f pr.pen. și art. 143.pr.pen. luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile față de inculpatul, cercetat în dosar nr. 608/P/2009 sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. art.20 pen. rap.la art.174, 175 lit.c pen.
S-a dispus emiterea unui mandat de arestare, conform prevederilor art. 146 al. 10 și 151.pr.pen. valabil începând cu data de 30.04.2009 până la data de 29.05.2009.
Cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, astfel cum a fost descrisă în propunerea de arestare, faptă pentru care legea prevede pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis o infracțiune de o violență sporită împotriva altei persoane, sunt cercetare în stare de libertate, fiind întrunite cerințele art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală.
Instanța a constatat că pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului este redat de gravitatea deosebită a faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia -respectiv mai multe lovituri aplicate cu un cuțit în zone vitale ale corpului respectiv în zona toracelui, abdomenului dar și la nivelul feței și a umărului stâng. Leziunea de la nivelul abdomenului a pus în pericol viața victimei.
Starea de pericol mai reiese și din faptul că victima era rudă apropiată a inculpatului, iar acesta din urmă nu a oferit nici o explicație plauzibilă legată de agresiunea pe care a comis-o în condițiile în care partea vătămată era un obișnuit al casei inculpatului și chiar a locuit acolo o perioadă.
Recunoașterea faptei și regretul manifestate de inculpat în raport de fapta comisă, starea de ebrietate în care s-a aflat la momentul comiterii faptei nu sunt de natură să conducă la concluzia lăsării în libertate a acestuia, câtă vreme măsura preventivă se alege în considerarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 136 alin. 1 și 8.pr.pen. între care sunt și cele privitoare la buna desfășurare a procesului penal și gradul de pericol social al infracțiunii comise.
Inculpatul deși a recunoscut că a lovit-o pe victimă cu pumnii și cuțitul în zona superioară a corpului, a arătat că a dorit să se apere de victimă care ar fi sărit la el. Însă probele administrate până la acest moment infirmă această versiune,fie și numai pentru faptul că pe corpul inculpatului nu au fost constatate nici o urmă a vreunui agresiuni. Instanța a mai reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în general dar și în rândul comunității locale din orașul Cugir.
În raport de cele arătate instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 și 148 lit. f Cod pr.penală. admițând propunerea și dispunând arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 zile.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și a comis fapta datorită temerii inspirate de partea vătămată, acționând în legitimă apărare.
Totodată, a apreciat că în libertate este în măsură să își formuleze corespunzător apărarea.
Verificând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul este cercetat în dosarul nr. 608/P/2009 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20.pen. rap.la art.174, 175 lit.c pen. reținându-se în sarcina sa că în noaptea de 23/24 aprilie 2009 în jurul orelor 20,30, în timp ce se afla la domiciliu, în stare de ebrietate, a aplicat părții vătămate, nepotul său, mai multe lovituri cu un cuțit în zona toracico-abdominală și cu pumnii în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol și au impus internarea medicală și intervenție chirurgicală de urgență.
În mod corect instanța de fond a constat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143 și de art. 148 lit. f pr.pen, probele administrate până în acest moment conturând presupunerea rezonabilă, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea inculpatului în libertate, acesta a fost just apreciat de prima instanță, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina sa și modalitatea concretă de comitere, prin aplicarea repetată a unor lovituri de cuțit și de pumn asupra unei rude, fără a fi evidențiate, în această fază procesuală, elementele specifice ale legitimei apărări.
În lipsa unor criterii legale exprese, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități.
Mergând pe același raționament, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi definit ca un ansamblu de circumstanțe reale și personale rezultate din săvârșirea unei fapte penale de o anumită gravitate, care justifică presupunerea rezonabilă a existenței unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor cetățenilor.
Raportat la aceste aspecte, Curtea constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, măsura fiind justificată și prin prisma scopului reglementat de art. 136.pr.pen.
Circumstanțele personale invocate de inculpat în apărare sunt împrejurări ce pot fi luate în considerare cu ocazia soluționării fondului cauzei, însă în această fază procesuală nu reprezintă, în opinia Curții, motive suficiente pentru a determina lăsarea lui în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpatului.
Pentru considerentele expuse, apreciind nefondate criticile aduse de inculpat încheierii atacate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul formulat în cauză și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, conform prevederilor art. 192 al. 2.pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 20.05.1966, aflat în Arestul A, împotriva încheierii penale nr. 11/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. MF.
Dact. FE/2 ex./5.05.2009
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Maria Elena Covaciu
