Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 22/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.22//2008
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Nistor JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent G, fiul lui și, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii de arestare preventivă nr.11 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă, potrivit prevederile art.149/1 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent G, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 25.03.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai, învederându-se și că DIICOT - Serviciul Teritorial Oradeaa înaintat la dosarul cauzei constatarea efectuată de către Serviciul de Medicină Legală B, după care:
Potrivit prevederilor art.140/3 alin.3 din Codul d e procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului G, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului avocat depune la dosarul cauzei doctrină și practică judiciară și adeverința eliberată de SC SRL.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii Tribunalului Bihor ca nelegală și netemeinică, în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.4 din Legea nr.143/2000, în sensul că nu există probe din care să rezulte că inculpatul a deținut droguri de mare risc, iar acuzarea nu a făcut dovada elementului esențial a laturii obiective - deținerea fără drept a drogurilor. Susține că în cauză nu există probe și indicii temeinice cu privire la deținere ci numai cu privire la consumul de droguri, iar rezultatul constatării medico-legale apreciază că nu poate fi luat în considerare. Mai arată că în cauză au fost arestate și alte persoane, respectiv și care au fost puși în libertate de către Curtea de APEL ORADEA, iar față de inculpatul G, datorită atitudinii sale oscilante în sensul revenirii asupra declarațiilor date inițial, s-a luat măsura arestului preventiv.
Consideră că, măsura arestării preventive este netemeinică, solicitând instanței a avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este angajat în muncă și retribuit, condiții în care apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică.
Consideră criticile aduse de apărare ca fiind nefondate și arată că, din urmărirea penală desfășurată există probe certe în sensul dovedirii vinovăției inculpatului, rezultând că în anii 2007 - 2008 inculpatul a deținut în mod repetat droguri de mare risc pe care de altfel le-a și consumat. Apreciază că, temeiurile arestării prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală se justifică în cauză, fiind îndeplinite condițiile acestui text de lege și în vederea realizării scopului măsurilor preventive, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Apărătorul inculpatului avocat, în replică, solicită a se avea în vedere pericolul abstract concretizat în limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
Inculpatul recurent G, în ultimul său cuvânt, solicită instanței să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de arestare preventivă nr.11 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G, fiul lui și, născut la 03.05.1970, în loc. de, jud.M,. în loc. nr.223, jud.A, pe o durată de 29 de zile.
Împotriva acestuia a fost emis mandatul de arestare preventivă conform art.146 alin.12, 149/1 alin.12 cu referire la art.146 alin.10 din Codul d e procedură penală și art.151 Cod procedură penală, cu începere de la 18 martie 2008 până la 15 aprilie 2008.
Conform art.137/1 alin.2 Cod procedură penală despre arestarea inculpatului a fost înștiințată soția acestuia prin organele de poliție.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore începând cu data de 17.03.2008, orele 18,00.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Săvârșirea faptei penale de către inculpat rezultă din următoarele probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de confruntare dintre inculpat și numitul, declarația numitului, declarația inculpatului, comunicarea Serviciului de Medicină Legală a Județului B nr.22 din 05.03.2008, denunțul inculpatului, declarația de recunoaștere a inculpatului.
Referitor la reținerea temeiului prev. de art.148 lit.b Cod procedură penală, în referatul întocmit de procuror, s-a apreciat că acesta nu subzistă. Nu există date în sensul că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin modalitățile alternative prevăzute de textul de lege.
declarațiilor inițiale este o chestiune de opțiune personală a unei părți în procesul penal, valență probatorie urmând a da judecătorul cu privire la valoarea probantă a acestora. Există însă o situație care, din punct de vedere procesual, se cuvine a fi luată în considerare.
Prin declarația dată inițial în calitate de învinuit, Gai ndicat în mod concret modul în care și-a procurat droguri în vederea consumului propriu, iar persoana care a vândut efectiv substanțele stupefiante a fost arătată ca fiind. Acesta din urmă este cercetat sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de trafic internațional de droguri iar implicarea sa a fost dovedită prin declarația coinculpatului, precum și a altor probe administrate până în prezent. Ulterior audierii de către procuror și momentului punerii în mișcare a acțiunii penale, inculpatul Gar evenit asupra declarației inițiale susținând că drogurile le-a procurat în cursul anului 2007 din Ungaria, fiind indicată ca locație diverse cluburi de noapte.
Pornind de la interpretarea care trebuie dată atât la procuror cât și în fața judecătorului, s-a apreciat că inculpatul încearcă să denatureze adevărul prin neimplicarea inculpatului în activitățile de trafic internațional de droguri.
În contextul în care s-a dovedit așa cum anterior s-a arătat că acesta din urmă a fost implicat în activități de trafic internațional de droguri, se poate concluziona că inculpatul G, prin întreaga sa atitudine, încearcă să denatureze și să zădărnicească aflarea adevărului, chiar dacă nu într-una din modalitățile alternative prev. de art.148 lit.b Cod procedură penală. Această atitudine poate fi însă valorificată în circumstanțele legale ale temeiului prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Se poate considera că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, într-un sens larg prin împiedicarea bunului mers al anchetei penale. Ori, scopul măsurilor preventive este tocmai acela al asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în cauza de față a fazei procesuale a urmăririi penale, sens în care s-a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este justificată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, solicitând casarea și modificarea ei în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, în principal, întrucât nu există probe că inculpatul ar fi comis fapta iar, în subsidiar, întrucât acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind tânăr și fără antecedente penale.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limitele legale, se reține că recursul este întemeiat și, drept urmare, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, acesta va fi admis și, casând încheierea primei instanțe se va respinge propunerea formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea privind arestarea preventivă a inculpatului și va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia.
Astfel, se constată că, în raport de încadrarea juridică a faptei, respectiv art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru astfel de infracțiuni, de practica constantă a instanțelor de aplicare a unor pedepse cu suspendare pentru comiterea infracțiunii respective și de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu se impune luarea măsurii arestării preventive a acestuia, lăsarea lui în libertate neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică indiferent de natura declarațiilor pe care acesta înțelege să le dea sau să nu le dea organelor de cercetare și urmărire penală, cu atât mai mult cu cât potrivit legii acesta are dreptul de a nu face nici o declarație ( art.70 alin.2 Cod procedură penală ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent G împotriva încheierii de arestare preventivă nr.11 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează în totalitate:
Respinge propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea privind arestarea preventivă a inculpatului G, deținut în Arestul IPJ B pentru comiterea infracțiunii de consum ilicit de droguri de mare risc, prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - pt.jud.- - - -
în concediu de odihnă semnează
președintele completului
Red.înch./-
În concept - 1.04.2008
Jud.fond/
Tehnored.înch./
2 ex./2.04.2008
Președinte:Pantea NistorJudecători:Pantea Nistor, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
