Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 22/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 22/2009
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 21.08.1959, aflat în Arestul Sibiu, împotriva încheierii penale nr. 19/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 140/3 al. 3 Cod pr. pen. a fost ascultat în fața instanței de recurs, declarația acestuia fiind consemnată într-un proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Învederează instanței că inculpatul a recunoscut fapta comisă, regretă săvârșirea acesteia și nu are antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, fiind întrunite cerințele impuse de art. 148 lit. f Cod pr. pen.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului penal de față
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 19/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și în consecință:
În baza art. 149/1 Cod pr. pen. rap. la art. 148 lit. f Cod pr. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile.
În considerentele încheierii, Tribunalul Sibiua reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Din probele administrate până în acest moment în dosarul de urmărire penală, tribunalul a reținut că pe fondul unor relații tensionate anterioare, existente între inculpatul și victima Muică, care era găzduit de cel dintâi în apartamentul din Sibiu-.42 și al consumului frecvent și accentuat de alcool, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuțitul de intensitate ridicată, fapt ce i-a provocat leziuni traumatice grave în urma cărora Muică a decedat.
Conform concluziilor provizorii comunicate de Laboratorul Medicină Legală Sibiu, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unor plăgi toracice penetrante. Leziunile s-au putu produce prin loviri repetate cu un corp tăietor înțepător aplicate din poziții variabile în timp.S-au mai constatat și leziuni ale antebrațului stâng ce au caracter de apărare.
Inculpatul, audiat de procuror a recunoscut relațiile tensionate dintre el și victimă, motivat de aceea că Muică exercitase anterior acte de violență asupra lui. El a explicat inițial leziunile pe care victima le-a suferit prin aceea că Muică "s-a aruncat ca fraierul" în cele două cuțite pe care inculpatul le ținea în mână. A declarat inclusiv că victima a sărit de mai multe ori în cuțitele lui. Această modalitate de desfășurare a evenimentelor nu a putut fi reținută în nici un caz de instanță.
În fața Tribunalului nu a mai susținut aceeași variantă însă și-a motivat acțiunea prin aceea că a încercat să se apere. A susținut că victima l-a amenințat că îi sparge capul și s-a îndreptat spre toporul din. Insă a recunoscut că Muică s-a întors fără a fi înarmat, iar el, care avea cele 2 cuțite sub pernă, s-a ridicat și l-a lovit de mai multe ori cu ambele cuțite, de frică - spune.
Este evident că inculpatul, chiar beat fiind, conștientizat ulterior fapta comisă din moment ce a încercat să ascundă cumva urmele săvârșirii infracțiunii prin aceea că a spălat cele două cuțite însă urme de sânge în apartament au fost găsite pe întrerupătorul din baie,pe faianța aflată deasupra chiuvetei și în vasul de toaletă.
Coroborând declarațiile existente până în momentul de față în dosarul de urmărire penală instanța a conchis că nu se poate reține în favoarea inculpatului starea de legitimă apărare, (așa cum a invocat avocatul în fața instanței) întrucât lipsește iminența atacului și pericolul grav asupra persoanei inculpatului, ci cel mult starea de provocare. Chiar dacă s-a putut reține că inculpatul a mai fost anterior supus unor acte de violență din partea victimei, nu s-a putut ignora 2 aspecte. In primul rând inculpatul nu a mers singur acasă, așa cum a susținut în fața instanței ci însoțit de victimă, căreia i-a permis accesul în apartament, deși îl știa violent și a declarat că ii era frică de el.
În al doilea rând nu s-a putut reține că inculpatul s-a apărat cu cele 2 cuțite atâta vreme cât victima nu era înarmată și avea o alcoolemie de 3,65 gr/la mie, ceea ce evident îi îngreuna reflexele, în timp ce băuse doar 200 gr rachiu.
De reținut că după epuizarea actelor de violență inculpatul s-a așezat liniștit mai departe la televizor fără a anunța salvarea sau poliția, fiind deci evident pentru el că faptele sunt consumate si Muică este decedat. Nu s-a autodenunțat așa cum a susținut apărarea.
Față de toate aceste aspecte, s-a considerat că la dosar există suficiente indicii în sensul art. 143 și art. 68 indice 1.pr.pen. că a săvârșit infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, infracțiunea de omor, faptă pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Din modalitatea de comitere a acesteia, din împrejurările în care s-a desfășurat incidentul, tribunalul a reținut că inculpatul este o fire violentă, fapt rezultat și din declarația martorei și că lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Pe lângă sentimentul de insecuritate care s-ar naște în comunitate considerăm că arestarea se impune și pentru o mai bună administrare a probatoriului în cauză.
Împotriva încheierii penale a declarat recurs în termenul legal impus de art. 140/3 (1) Cod pr. pen. inculpatul, aducându-i critici pentru netemeinicie, solicitând continuarea procedurilor cu el în stare de libertate, raportat la lipsa sa de vinovăție, probele testimoniale administrate conținând o doză apreciabilă de subiectivism și nereflectând realitatea în cauză.
Inculpatul a fost ascultat în fața Curții, conform dispozițiilor art. 140/3 (3) Cod pr. pen. acesta prezentând versiunea sa asupra faptelor.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Curtea arată că Tribunalul d e primă instanță a dispus luarea măsurii arestării preventive în considerarea dispozițiilor art. 148 lit. f Cod pr. pen. apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările dosarului că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
2. Curtea constată că suspiciunile rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte grave, de un pericol social extrem, asupra unei persoane cu care locuia, cât și potențialul agresiv, violent a inculpatului, prezumat prin prisma modalității concrete în care de presupune că a acționat (aplicând lovituri repetate victimei), reprezintă motive pertinente și suficiente ce justifică detenția.
3. Curtea arată, raportat la aspectele invocate de către inculpat în apărare, că în acest moment al procedurii, acuzarea nu este ținută să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă sau în momentul arestării, sau pe timpul reținerii provizorii, care este limitată în timp (Murray vs Regatul Unit).
4. Ca atare, Curtea reține că persistența unor bănuieli legitime, pe acuzațiile verosimile cu privire la săvârșirea de către inculpatul recurent a unei infracțiuni grave justifică pe deplin detenția provizorie, necesitatea ocrotirii unui interes publică, precumpănitor general al societății, primând ocrotirii interesului personal al acuzatului.
5. În circumstanțele concrete ale cauzei, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului, acuzat de săvârșirea unei infracțiuni extrem de grave (omor) ar crea o tulburare în societate, iar ordinea publică ar rămâne realmente amenințată.
6. Curtea reține că în momentul actual al procedurilor, privarea de libertate este indispensabilă pe baza circumstanțelor și este, de asemenea, justificată de considerente de economie și utilitate procedurală (art. 136 Cod pr. pen.)
7. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 21.08.1959, aflat în Arestul Sibiu, împotriva încheierii penale nr. 19/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. FE/2 ex./5.05.2009
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Maria Elena Covaciu
