Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 233/
Ședința publică din 05 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale nr. 23/CC din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, prezent inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar un set de înscrisuri în susținerea recursului.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră și regretă cele întâmplate. Totodată, precizează că este necesară efectuarea unei expertize psihiatrice privind pe inculpat, iar în condițiile în care se va constata că acesta nu are discernământ, o alta va fi soluția ce se va pronunța. De asemenea, arată că inculpatul nu prezintă pericol concret, lucru demonstrat și de înscrisurile depuse la acest termen, iar ceea ce s-a întâmplat s-a datorat consumului excesiv de alcool, după cum rezultă și din declarațiile celuilalt inculpat. Solicită ca până la finalizarea situației, să i se acorde șansa a fi judecat în libertate.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați fiind pe deplin justificată, prin infracțiunile săvârșite aceștia prezentând un pericol pentru ordinea publică. Referitor la actele medicale și din modul de premeditare al faptelor, rezultă că inculpatul nu este lipsit de discernământ.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că aas ăvârșit fapta fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că a fot sub influența băuturilor alcoolice și inculpatul l-a influențat în săvârșirea infracțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 23/CC din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 143 Cpp, raportat la art. 148 lit. f Cpp, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17.02.1981 în T, jud. T, CNP - -, cetățenie română, domiciliat în comuna, sat, nr. 157, jud. T și a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 14.03.1989 în T, jud. T, CNP --, domiciliat în comuna, sat, nr. 13, jud. T, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 02.03.2009 până la data de 30.03.2009.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 1367/30/02.03.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpaților Și, pe o perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că în sarcina inculpaților și s-a reținut săvârșirea infracțiunii de omor calificat, viol și violare de domiciliu, prevăzute de art. 174, 175 al.1 lit. h, pen. art. 197 al. 3 și art. 192 al. 2.pen. constând în aceea că în noaptea de 01/02.03.2009, în jurul orelor 01,oo aceștia au pătruns fără drept în locuința victimei, de 71 ani, domiciliat în comuna, sat, nr. 178, jud. T, ocazie cu care au imobilizat și ștrangulat victima cu ajutorul unor cabluri, după care au întreținut raporturi sexuale cu minora de 14 ani, fără consimțământul acesteia.
În consecință, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, organele de urmărire penală au apreciat că inculpații au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și fiind întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 și 148 lit. f Cod Penal, se impune arestarea preventivă a inculpaților.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 741/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța din data de 02.03.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, viol și violare de domiciliu, prevăzute de art. 174, 175 al.1 lit. h, pen. art. 197 al. 3 și art. 192 al. 2.pen. constând în aceea că în noaptea de 01/02.03.2009, în jurul orelor 01,oo au pătruns fără drept în locuința victimei, de 71 ani, domiciliat în comuna, sat, nr. 178, jud. T, ocazie cu care a imobilizat și ștrangulat victima cu ajutorul unor cabluri, după care au întreținut raporturi sexuale cu minora de 14 ani, fără consimțământul acesteia.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și aceștia se găsește în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit. f C.P.P. îndeplinind condiția cumulativă privind pedeapsa prevăzută de lege ca fiind mai mare de 4 ani și respectiv pericolul concret pentru ordinea publică ce rezultă în mod evident din probele existente la dosarul cauzei în raport cu modalitatea în care aceștia se pare că au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.
Pe de altă parte, s-a reținut că art. 5 alin.1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune.
În speță, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile olografe ale inculpaților, declarațiile martorilor audiați și, declarația părții vătămate, precum și concluziile provizorii întocmite de IML T urmare a examinării părții vătămate, Tribunalul Timișa reținut că există suficiente indicii care determină presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care sunt cercetați penal, fapte de o gravitate deosebită cu o puternică rezonanță în comunitatea mică în care locuiesc inculpații și nu în ultimul rând faptul că toate persoanele implicate în această cauză, inculpați, victimă, parte vătămată și martori se cunoșteau.
Prin urmare, prima instanță a reținut că este îndeplinită cerința instituită de art. 143.pen.
De asemenea, s-a mai constatat că legea prevede pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații o pedeapsă mai mare de 4 ani și că, față de modalitatea concretă în care au fost comise faptele, lipsa oricărui motiv care să fi determinat comiterea faptelor, există date suficiente că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 8 Cpp, art. 143 Cpp, art. 148 lit. f Cpp, art. 149-151 Cpp, a admis cererea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 zile.
Împotriva încheierii penale nr.23/CC/2.03.3009 au declarat recurs, în termenul legal, inculpații și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 3.03.2009.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pe. instanța de recurs apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat de organele de urmărire penală și care permit presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele cu privire la care s-a început urmărirea penală împotriva lor, respectiv infracțiunile de omor calificat,viol și violare de domiciliu, fapte prevăzute de art.174,175 al.1 lit.h penal, art.197 al.3 și art.192 penal.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Astfel, din dosarul de urmărire penală reiese că inculpații în data de 1/ 2.03.2009 au intrat în locuința victimei în vârstă de 71 ani situată în, ocazie cu care au imobilizat-o și ștrangulat-o pe victimă cu ajutorul unor cabluri, după care au întreținut raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, fără consimțământul acesteia, stare de fapt confirmată de probele administrate până în această etapă procesuală.
Raportat la natura infracțiunii reținută în sarcina celor doi inculpați, pericolul social pe care îl reprezintă aceasta pentru ordinea publică, frecvența activității infracționale,instanța de recurs apreciază că se impune continuarea cercetărilor cu inculpații în stare privativă de libertate.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 23/CC/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
Potrivit art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat fiecare inculpat recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 23/CC/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 06.03.2009-Tehnored. 2 ex./.12.03.2009
Primă instanță:- - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
