Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 237/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1764/116/2009
1619/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 237
Ședința publică din data de 13 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Iordache Magdalena
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii NR. 51 din data de 03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales în baza delegației avocațiale nr. 01/09.07.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită proba cu acte în circumstanțiere.
Curtea încuviințează și administrează actele depuse de către inculpat.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii NR. 51 din data de 03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția penală, casarea hotărârii instanței de fond și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 148 lit. Cod procedură penală.
- se aibă în vedere că instanța de fond nu a comunicat inculpatului motivele arestării, pentru a-și formula în mod corect apărarea, și față de acest aspect consideră că încheierea este lovită de nulitate.
Apărătorul solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul are în întreținere o familie, un copil minor, mama care este în vârstă. Nu apreciază necesară privarea de libertate a inculpatului, întrucât nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele arătate și având în vedere că victima se află într-o stare bună, solicită admiterea recursului, și punerea inculpatului de îndată în libertate, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte condițiile prevăzute de lege care să impună arestarea inculpatului. - se aibă în vedere că martorii audiați în cauză sunt dușmanii inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Cu privire la faptul că în cuprinsul hotărârii este menționat art. 148 lit. h, apreciază că este vorba de o eroare materială, întrucât concluziile se referă la dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest articol, din prisma pericolului pentru ordinea publică și a pedepsei faptei mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura și gravitatea faptei, inculpatul aducând atingere unei dintre cele mai importante valori umane, viața unei persoane, având în vedere și fișa de cazier a inculpatului, care are numeroase condamnări, apreciază că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se în continuare menținerea stării de arest.
Pentru considerentele arătate solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentului inculpat solicită admiterea recursului, considerându-se nevinovat de săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr.51 din ședința Camerei de Consiliu din 3 iulie 2009 a Tribunalului Călărași - Secția Penală (dosarul nr-), s-a admis cererea formulată e Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile,începând cu 04.07.2009, până la 01.08.2009.
Prima instanță a avut în vedere, la luarea măsurii preventive a arestului, că din ansamblul probelor strânse în cursul urmăririi penale, rezultă existența unor indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea prev.și ped. de art.20 Cod penal, raportat la art.174-art.175 lit.i Cod penal, cu reținerea art.37 lit.b Cod penal.
Ca situație de fapt, s-a reținut că în seara zilei de 02.07.2009, inculpatul a exercitat acte de agresiune fizică asupra părții vătămate, tăindu-l pe acesta cu piciorul unui pahar spart, în regiunea temporală strângă și provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Tribunalul Călărași - Secția Penală, constatând îndeplinită condiția cuantumului pedepsei, dar și gravitatea faptei relevată de modalitatea de săvârșire a acesteia, a concluzionat că lăsarea în libertate a inculpatului constituie pericol concret pentru ordinea publică, dispunând, astfel, arestarea preventivă a acestuia, pe o perioadă de 29 de zile.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând Curții casarea încheierii, iar în rejudecare, respingerea propunerii de arestare preventivă și luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori țara.
În susținerea recursului formulat, apărătorul inculpatului a învederat Curții aspectul că un incident nefericit, precum este cel consumat între inculpat și partea vătămată la 2 iulie 2009, nu ar trebuie să afecteze prezumția de nevinovăție, de care trebuie să beneficieze acuzatul și, mai ales, viața și familia acestuia, iar în acest sens, a fost invocată - ca relevantă - legătura afectivă dintre inculpat și partea vătămată, aceștia fiind buni prieteni.
În fața Curții, a fost administrată proba cu acte în circumstanțiere, la dosarul cauzei, fiind depuse adeverința eliberată de Primăria comunei, județul C, din care reiese că inculpatul figurează în evidențe cu suprafață de teren arabil; referatul de anchetă socială, precum și certificatul de naștere al fiicei minore a inculpatului.
În fine, în sprijinul motivelor de recurs invocate, a mai fost adus și argumentul că inculpatul este singurul întreținător de familie, a manifestat o bună conduită până la prezentul conflict cu legea penală, ceea ce ar justifica - în opinia apărării - oportunitatea unei alte măsuri restrictivă, ci nu privativă de libertate, care să-i permită inculpatului să-și îndeplinească rolul social pe care îl are în familie.
Curtea, examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, în virtutea considerentelor ce urmează:
materialului probator strâns în cursul urmăririi penale evidențiază existența unor indicii temeinice, potrivit cărora inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este acuzat.
Articolul 5, paragraf 1, litera c din CEDO prevede că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motive verosimile de bănuială că persoana a săvârșit o infracțiune.
Este evident că art.148 lit.f Cod procedură penală - temei în baza căruia prima instanță de judecată și-a motivat luarea măsurii preventive, procedând la evaluarea condițiilor cumulative ce se impun a fi îndeplinite în raport cu limitele pedepsei prevăzute de lege și respectiv a existenței pericolului concret pentru ordinea publică - instituie o garanție în plus în favoarea inculpatului, care nu poate fi arestat preventiv pentru săvârșirea oricărei infracțiuni, chiar dacă există indicii temeinice.
Se poate spune, astfel, că prevederile din dreptul român -în materia arestării preventive - sunt mai restrictive decât reglementările din CEDO.
Referitor la cea de-a doua condiție, impusă de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, și anume aceea privind existența unor probe, potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se impun a fi făcute următoarele precizări:
Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu îndreptățește concluzia că estimarea pericolului pentru ordinea publică s-ar face prin abstracție de la gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta -între altele - și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de acte materiale, din posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, dar și din lipsa unei reacții corespunzătoare, ce se așteaptă din partea autorităților, față de cei bănuiți ca fiind autori ai acestor fapte.
Raportându-se la speța de față, Curtea concluzionează că luarea măsurii arestării preventive este justificată prin prisma dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală și, pe cale de consecință, apreciind ca legală și temeinică încheierea atacată, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.51 din ședința Camerei de Consiliu din data de 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Sub incidența art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat urmează a fi obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului, în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.51 din data de 3.07.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
G -
Red./14.07.2009
Dact./14.07.2009
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Găgescu Risantea, Iordache Magdalena
