Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 25/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 25/2009
Ședința publică de la 24 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 30/21.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 140/3 alin.3 pr.penală privind dreptul de a fi ascultat de către instanța de recurs.
Inculpatul a consimțit a fi audiat, sens în care instanța a procedat la ascultarea acestuia, declarația fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate. A precizat că după mai bine de 4 luni de la comiterea faptei, identificarea inculpatului pentru a găsi un "țap ispășitor" măsura arestării preventive este exagerată și câtă vreme timp de 4 luni nu a prezentat pericol concret pentru ordinea publică, în opinia lui, nici în prezent nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A mai arătat că se putea lua față de inculpat, cel mult, măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că anterior, inculpatul a mai suferit o condamnare, printre altele și pentru infracțiunea de viol, astfel că starea de recidivă și recunoașterea acestuia că a participat la eveniment reprezintă temeiuri pentru luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că partea vătămată a fost de bună voie cu el și el nu a știut că este minoră.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 30/21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 22.08.2009 până la data de 19.09.2009.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că inculpatul este cercetat în dosarul nr. 619/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1 și 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen. constând în aceea că, în noaptea de 22/23.04.2009, la locuința sa, aflată în Ocna M, jud. A, a constrâns-o pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, să întrețină relații sexuale, prin exercitarea de violențe și prin amenințarea cu astfel de acte.
Tribunalul a constatat că din materialul probator administrat până în prezent rezultă indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis fapte de o violență sporită sunt cercetate în stare de libertate.
În acest sens, Tribunalul a reținut că, deși inculpatul nu a recunoscut fapta, indiciile săvârșirii acesteia rezultă din depozițiile părții vătămate, din declarațiile martorilor, G, -, a, coroborate cu raportul de constatare medico-legală, care confirmă leziunile suferite de partea vătămată.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, Tribunalul a apreciat că acesta este redat de gravitatea deosebită a faptei, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de împrejurarea că, a doua zi după violul comis asupra victimei, inculpatul a încercat să ademenească o altă minoră, iar după ce aceasta a refuzat, a amenințat-o cu moartea și și-a exprimat clar intenția de a viola mai multe fete.
S-a apreciat că o relevanță deosebită o prezintă și împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de tentativă de viol și perversiuni sexuale asupra unei minore de 10 ani.
S-a arătat totodată că trecerea unui interval de 4 luni de la comiterea faptei și până la luarea măsurii preventive nu poate duce la aprecierea că pericolul social s-a diminuat sau nu mai există, deoarece pasivitatea organelor de poliție nu poate profita inculpatului.
În consecință, reținând că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 și 148 lit. f pr.pen. Tribunalul a admis propunerea de arestare preventivă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, deoarece măsura arestării preventive, luată după 4 luni de la comiterea presupusei fapte, este exagerată și nejustificată.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect Tribunalul a constatat întrunirea cerințelor stipulate de art. 143 și 148 lit. f pr.pen. care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent.
Existența indiciilor temeinice, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii faptei de către inculpat a fost just evidențiată.
Toate probele administrate până în prezent confirmă acuzațiile aduse inculpatului, fiind deosebit de relevante declarațiile martorilor care au auzit țipetele părții vătămate, precum și cele ale fratelui inculpatului, care a arătat că a văzut o persoană la domiciliul inculpatului, ascunsă sub o pătură, fără a putea indica alte detalii, deoarece inculpatul i-a interzis accesul în locuință.
Aceste depoziții se coroborează cu raportul de constatare medico-legală, existent la dosar, din care rezultă cu certitudine agresarea victimei, cu consecința cauzării unor leziuni.
Inculpatul nu a recunoscut acuzațiile aduse, având o poziție oscilantă, existând contradicții chiar în propriile declarații.
Astfel, audiat în fața instanței de recurs, inculpatul a susținut că nu a întreținut raporturi sexuale cu victima, pentru ca la ultimul cuvânt să susțină că minora "a fost cu el" de bună voie.
Sub aspectul cerințelor prev. de art. 148 lit. f pr.pen. Curtea constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de derularea procedurilor cu inculpatul în stare de libertate, a fost corect evaluat de instanța de fond.
Gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere, asupra unei minore de 14 ani, prin ademenirea acesteia în locuința sa, reținerea acestei împotriva voinței ei, amenințarea și agresarea acesteia, precum și întreținerea forțată a raporturilor sexuale, conduita anterioară a inculpatului, condamnat definitiv pentru fapte similare și intenția declarată a acestuia de a viola și alte minore constituie elemente din care rezultă că ordinea publică ar fi în mod real și efectiv amenințată de lăsarea în libertate a inculpatului.
În acest context, prin raportare și la scopul prevăzut de art. 136.pr.pen. Curtea constată că o măsură preventivă mai puțin restrictivă ar fi insuficientă, existând pericolul repetării faptelor.
Trecerea unui interval de timp de la comiterea faptei și până la arestarea preventivă a inculpatului nu este de natură să diminueze pericolul prezentat de lăsarea acestuia în libertate și nu poate constitui o justificare pentru înlocuirea acestei măsuri.
Totodată, Curtea mai reține că circumstanțele personale invocate de inculpat în apărare, cum ar fi starea de sănătate și situația familială, nu reprezintă motive suficiente pentru a determina lăsarea lui în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpatului.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 30/21.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească suma de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /tehnored. MF
2ex/ 26.08.2009
AC
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Dana Ghițoaica
