Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 257/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1834/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.257
Ședința publică din data de 03 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii nr.17/A/23.07.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/03.08.2009, atașată la fila 7din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la fila 8 dosar și solicită instanței să aprecieze asupra onorariului conform dispozițiilor Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, întrucât i-a încetat delegația datorită prezentării apărătorului ales.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, formulată de către parchet. Critică Referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive pentru netemeinice, considerând că nu este suficient motivat, fiind formulat în termeni generici, fără a se analiza și expune în mod concret probatoriile pe care se întemeiază pentru a afirma că inculpatul se află în situațiile prevăzute de art.148 lit.a, b, e și f din Codul d e procedură penală. Astfel, referitor la susținerea că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, întrucât, deși legal citat, nu s-a prezentat, solicită a se observa că inculpatul a fost înștiințat unde și când trebuie să se prezinte într-un interval de timp foarte scurt de doar 24 de ore, în condițiile în care acesta era într-o altă localitate; în ceea ce privește susținerea parchetului că inculpatul s-ar afla în situația prevăzută de art.148 lit.b din Codul d e procedură penală, precizează că urmărirea penală a fost începută la 11.03.2008, dată la care la dosar exista doar o declarație dată de partea vătămată la data de 10.03.2008, fără alte declarații și alte acte premergătoare, iar după punerea în mișcare a acțiunii penale au urmat declarațiile martorilor, fapt care o determină să constate că în cauză nu poate fi vorba despre vreo influență, întrucât aceștia erau deja audiați; în ceea ce privește indicarea ca motiv al arestării cazul prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, respectiv acela că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, consideră că față de materialul probator administrat în cauză, din care rezultă modalitatea în care inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată, respectiv într-o discotecă, unde i s-a făcut milă de ea și a luat-o la el acasă cu intenția de aog ăzdui, după care împreună cu mama sa au mers la Poliție, ocazie cu care au aflat că aceasta plecase de acasă cu acordul tatălui, luând cu ea, în bagaj, și lenjerie intimă, precum și față de distanța de timp scursă între momentul consumării faptei și momentul luării măsuri arestării preventive, respectiv martie 2008 - iulie 2009, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, de altfel, învederează că împotriva inculpatului a fost deja luată măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură care a fost respectată de către inculpat și după expirarea acesteia, deși acesta avea posibilitatea să plece din țară, întrucât avea familia în străinătate.
De asemenea, consideră că privarea de libertate a inculpatului nu va reprezenta o măsură benefică pentru vârsta fragedă a inculpatului.
În încheierea pledoariei, reiterează concluziile de admitere a recursului, casarea a încheierii recurate și, pe fond, de respingere a propunerii arestării preventive a inculpatului, solicitând ca în cazul în care se constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege să se dispună măsura de a nu părăsi țara conform disp. art. 1491alin. 12 rap. la art. 146 alin. 111din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, existând suficiente probe și indicii care justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv trafic de minori, constând în aceea că în luna martie 2008, împreună cu alte persoane, a recrutat-o și găzduit-o pe minora, în vârstă de 15 ani la aceea dată, în diferite locații situate în localitatea G în vederea exploatării sexuale, contra unor sume de bani, în acest sens fiind declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și ale învinuitului.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art.148 lit.a din Codul d e procedură penal, solicită a se constata că inculpatul a refuzat să se prezinte la chemările procurorului, deși a luat în mod direct sau prin intermediul mamei sale la cunoștință despre convocări. Referitor la temeiurile arestării prevăzute de art.148 lit.b și e din Codul d e procedură penală, învederează că martorul a arătat că a fost amenințat de inculpat pentru a schimba declarațiile date la poliție, iar, partea vătămată și mama acesteia au arătat că inculpatul a exercitat presiuni pentru ca să-și schimbe declarațiile. Cu privire la îndeplinirea condiției prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, solicită a se avea în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus săvârșite de către inculpat, precum și faptul că acesta, prin modul de a acționa, a periclitat dezvoltarea fizică și psihică a unei minore în vârstă de 15 ani.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, nu are nimic de spus.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.17/A din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în baza art.1491Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Ialomița și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 08.03.1990 în localitatea C, județul C, domiciliat în comuna G, județul I, -), pe o durată de 29 zile, de la 23 iulie 2009, până la data de 20 august 2009.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Ialomița - analizând actele și lucrările din dosarul de urmărire penală nr. 42/D/P/2008, înaintat instanței - a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 42/D/P/22.07.2009, emisă de T - Biroul Teritorial Ialomița, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13, alin. 1,2,3 rap. la art. 12, lit. a din Legea nr. 678/2001, reținându-se că în cursul lunii martie 2008, împreună cu alte persoane, a recrutat și găzduit pe minora de 15 ani, pe care a exploatat-o sexual.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura reținerii pe durată de 24 h, începând cu data de 22.07.2009, ora 14,00.
În conformitate cu prevederile art. 1491, alin. 1 și alin. 10 Cod procedură penală, judecătorul poate dispune arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
În cauză, instanța a apreciat că față de temeiul general al luării măsurilor preventive, prevăzute la art. 136 Cod procedură penală, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori și constă în aceea că minora a fost racolată, găzduită și exploatată sexual în cursul lunii martie 2009.
Arată instanța de fond că există indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală că, alături de altă persoană, inculpatul a săvârșit fapta. Astfel, din datele reieșite din lucrările dosarului (declarații de martori, declarații de parte vătămată, proces verbal de confruntare), rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, față de care de efectuează urmărirea penală, a săvârșit fapta.
Referitor la cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, în care se poate lua măsura arestării preventive, Tribunalul a apreciat că în speță, se regăsesc situațiile prevăzute la literele a,b,e și
Astfel, există la dosar probe din care rezultă că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și că a făcut presiuni asupra părții vătămate.
De asemenea, există dovezi că inculpatul a refuzat să se prezinte la chemările procurorului, deși a luat în mod direct sau prin intermediul mamei sale la cunoștință despre convocări.
Apoi, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv închisoarea de la 10 la 20 ani.
Și condiția pericolului concret pentru ordinea publică se privește a fi îndeplinită, aceasta rezultând din natura infracțiunii, modalitatea de săvârșire, consecințele pentru dezvoltarea viitoare a minorei, ecoul în rândul comunității al faptelor de această natură.
La toate acestea se mai adaugă și caracterul inculpatului, cunoscut cu un comportament deviant în comunitatea din care face parte și care, prin atitudinea pe care a avut-o pe durata urmăririi penale, a dovedit că nu a înțeles gravitatea faptelor pentru care este cercetat.
Totodată, măsura preventivă este în acord și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, respectiv se încadrează în art. 5, paragraf 1 lit. c, inculpatul fiind arestat în condițiile în care există motive verosimile a bănui că a săvârșit această infracțiune. Rolul acestei măsuri preventive este de a asigura buna desfășurare a procesului penal, permițând efectuarea actelor de cercetare deasupra oricăror suspiciuni, dacă ele există.
Este evident - arată Tribunalul - că scopul dispozițiilor din convenție mai sus amintite este acela de a garanta că nici o persoană să nu poată fi deposedată în mod arbitrar de libertatea sa. Însă, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor autorităților, nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului penal în bune condiții (vezi cauza Tonași vs Franța).
Pentru toate aceste argumente, prima instanță a apreciat propunerea de arestare preventivă a inculpatului ca fiind întemeiată, dispunând în consecință.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea orală a recursului inculpatul arată că nu s-a putut prezenta la unele chemări ale parchetului deoarece a fost înștiințat doar cu 24 de ore anterior și era plecat din localitate, astfel că nu subzistă cazul prevăzut la art.148 lit.a proc. pen. În opinia sa nu este întrunit nici cazul prevăzut la art.148 lit.b proc. pen. întrucât martorii au fost audiați deja, astfel că nu mai pot fi influențați în vreun fel. Apreciază că nu sunt îndeplinite nici cerințele art.148 lit. proc. pen, în cauză nefiind probat în nici un fel pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru societate, dacă ar fi cercetat în libertate, în condițiile în care urmărirea penală a fost declanșată la data de 11.03.2008 iar propunerea de arestare a fost formulată în cursul lunii iulie 2008, răstimp în care s-a dispus inițial măsura obligării de a nu părăsi țara, pe care a respectat-o, iar procurorul nu a mai găsit necesar să o prelungească.
Cât privește situația de fapt arată că a cunoscut-o pe partea vătămată într-o discotecă și a luat-o acasă la părinții săi, oferindu-i găzduire și aflând de la organele de poliție că a plecat de acasă cu acordul tatălui ei.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este fondat.
Prima instanță a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit fapta pentru care este cercetat-trafic de minori, respectiv declarațiile martorilor și ale părții vătămate, depoziția învinuitului și a inculpatului, constatând întrunite cazurile de arestare prevăzute de art.148 lit.a, b, e și f proc. pen. în sensul că a refuzat să se prezinte la chemările procurorului, a încercat să influențeze declarațiile martorului și OG ale părții vătămate, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei și urmarea acesteia, respectiv consecințele asupra dezvoltării viitoare a părții vătămate.
În acord cu prima instanță, Curtea constată că în cauză există la acest moment cel puțin indicii temeinice, în accepțiunea art.143 proc. pen. care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, respectiv că în cursul lunii martie 2008, împreună cu alte persoane a cazat-o pe minora, în vârstă de 15 ani și a exploatat-o sexual, faptă recunoscută de inculpat în prima declarație dată în fața organelor de poliție.
Referitor la cea de-a doua condiție necesară pentru luarea măsurii arestării preventive, respectiv existența vreunuia din cazurile prevăzute de art.148 proc. pen. Curtea apreciază că în speță nu sunt întrunite situațiile reglementate la art.148 lit.a, b, e și f proc. pen.
Astfel, Curtea reține că în cauză s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului la data de 11.03.2008, ulterior audierii părții vătămate. Inculpatul a fost audiat în calitate de învinuit în zilele de 10.03.2008 și respectiv 9.02.2009, iar ulterior acestei date nu există dovezi de convocare ori citare la parchet, la care inculpatul să nu răspundă pozitiv. În acest sens, Curtea observă că inculpatul s-a prezentat la parchet în ziua de 14.07.2009 aducând înscrisuri din care rezultă imposibilitatea obiectivă de prezentare a apărătorului ales, motiv pentru care s-a stabilit ziua de 22.07.2009 pentru audiere, când inculpatul s-a prezentat însoțit de apărător și a fost audiat. Ca atare nu se poate susține că acesta s-a sustras de la urmărire penală, singura lipsă nejustificată fiind la data de 29.01.2009, moment în care procurorul de caz a apreciat că se impune luarea unei măsuri preventive, respectiv cea a obligării de a nu părăsi țara.
De asemenea, audierea părții vătămate și a ultimului martor a avut loc până la data de 17.03.2009, moment în care procurorul de caz putea să hotărască în ce măsură arestarea inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale. În condițiile în care propunerea de arestare preventivă a survenit la un interval de 4 luni de la ultima probă administrată în cauză, este greu de înțeles raționamentul procurorului de caz care nu a socotit necesar să propună arestarea imediat după audierea ultimului martor, dată la care avea toate datele pentru a aprecia dacă măsura este necesară bunei desfășurări a anchetei și dacă persoana inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Dacă existau dovezi în sensul că inculpatul a încercat să exercite presiuni asupra părții vătămate și că a încercat să influențeze declarația martorului, logica juridică ne spune că era necesară privarea imediată de libertate a inculpatului, tocmai pentru a nu influența buna desfășurare a anchetei. Or, dacă la acel moment procurorul de caz nu a găsit că este necesară o astfel de măsură, este greu de explicat și de argumentat necesitatea luării măsurii după un interval de 4 luni de zile în care nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală în cauză. Aserțiunea este valabilă și în ce privește existența pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul în ipoteza cercetării în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât procurorul de caz a apreciat inițial că se impune luarea unei măsuri privative de libertate mai puțin restrictive, respectiv cea obligării de a nu părăsi țara, măsură pe care inculpatul a respectat-o și pe care procurorul nu a mai găsit necesar să o prelungească.
Toate aceste împrejurări denotă că buna desfășurare a anchetei nu este periclitată prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, atât singur cât și în prezența apărătorului ales, a propus probe în apărare care au și fost administrate, iar în condițiile în care presupusa faptă a fost comisă în urmă cu un an și 4 luni, interval de timp în care persoana inculpatului nu a prezentat nici un pericol pentru siguranța colectivității, nu apare imperios necesară, în interesul urmăririi penale, luarea măsurii cele mai restrictive de libertate.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 17/A din data de 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalului Ialomița în Dosarul nr-; va casa, în întregime, încheierea recurată și, în fond, rejudecând,:
În temeiul art. 1491alin. 9 din Codul d e procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița de arestare preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 1403alin. 7 din Codul d e procedură penală, va dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, de sub puterea mandatului nr. 22/UP din data de 23 iulie 2009 emis de Tribunalul Ialomița, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d din Codul d e procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 17/A din data de 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalului Ialomița în Dosarul nr-.
Casează, în întregime, încheierea recurată și, în fond, rejudecând,:
În temeiul art. 1491alin. 9 din Codul d e procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița de arestare preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 1403alin. 7 din Codul d e procedură penală, revocă măsura arestării preventive a inculpatului și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, de sub puterea mandatului nr. 22/UP din data de 23 iulie 2009 emis de Tribunalul Ialomița, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./14.10.2009
Dact./16.10.2009
Red.-Trib.
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Risantea Găgescu, Carmen Veronica
