Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 27/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 27/2008
Ședința publică de la 21 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel Motolea
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate la 26.03.2007 de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - GH. personal, în stare de arest în Arestul A și asistat de avocat apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat susține că recursul declarat de inculpatul vizează 3 aspecte, respectiv: inculpatului nu i s-a înmânat mandatul de arestare la momentul potrivit; inculpatul nu știa că împotriva sa a început urmărirea penală deoarece nu a fost citat atâta timp cât a fost în țară și nu i s-a luat nici o declarație; în cauză este vorba de o situație de echitate față de ceilalți coinculpați care sunt liberi.
Temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, de
fapt este unul singur, respectiv faptul că se sustrage de la urmărirea penală. Dar în dosar nu există dovada că a fost citat la urmărire penală și atunci nu se poate face această afirmație. Sustragerea de la urmărirea penală trebuie concretizată în dosar, trebuie să existe dovada concretă la dosar că acesta a fugit din țară pentru a se sustrage. Mai mult decât atât cu privire la presupusa sustragere de la urmărirea penală există și la dosar dovada că anul trecut acesta a venit în țară și l-a căutat și nu se impune confirmarea acestui mandat de arestare.
Mai mult decât atât dosarul se află în faza de judecată și toți inculpați din acest dosar sunt liberi de 1 an de zile. un alt inculpat din respectivul dosar, la fel nu a știu de mandatul de arestare și s-a prezentat la poliție pentru eliberarea unui certificat și astfel a aflat de mandatul emis pe numele lui. La fel și inculpatul știa de proces dar nu știa de mandat. lui cu raportare la faptă și opinia publică nu mai poate fi pusă în discuție, nu există și ceilalți inculpați sunt liberi.
În concluzie solicită aplicarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Legea nu ierarhizează măsurile preventive, toate celelalte măsuri preventive sub incidența legii sunt egale cu privire la necesitatea luării lor și a scopului, art.136 Cod procedură penală este clar. Scopul poate fi atins și prin aplicarea unei măsuri cum este liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În concluzie solicită admiterea recursului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
În ce privește motivele de recurs invocate, din încheierea atacată nu rezultă că inculpatului i s-a înmânat mandatul de arestare dar acest lucru nu poate face obiectul acestui dosar.
Cu privire la faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, arată că din actele dosarului și din cele susținute de apărătorul ales la acest termen de judecată rezultă că inculpatul a avut cunoștință de proces și a fost căutat.
Se face referire la alt inculpat arestat în lipsă dar celălalt inculpat nu a avut emis pe numele său un mandat european. A fost depistat pe aeroport și ulterior ca urmare cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive s-a constatat că acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală și a fost admisă cererea, dar față de inculpatul nu ne aflăm în această situație și arestarea care s-a dispus este temeinică și sub acest aspect.
Cu privire la echitatea față de ceilalți inculpați susține că ceilalți inculpați au fost arestați câte o anumită perioadă de timp și li s-a înlocuit măsura arestării și astfel ar trebui pentru echitate între inculpați și inculpatul să execute măcar 30 de zile de arest din acest mandat.
Apărătorul inculpatului în replică susține că este vorba de sustragere de la urmărirea penală și de 1 an de zile dosarul este în faza de cercetare judecătorească.
Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate ca și ceilalți coinculpați.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr.17/26.03.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-, a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba, cu privire la arestarea în lipsă a inculpaților și.
În consecință, în temeiul art.149/1 Cod procedură penală, rap. la art.148 lit.a Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul fondului a reținut că în cursul anului 2006, inculpații au constituit un grup infracțional organizat la care ulterior au aderat mai multe persoane, acționând în scopul comiterii mai multor fapte penale.
Astfel, cei doi inculpați au participat la organizarea și transportarea în Marea Britanie, prin intermediul altor persoane angajate ca șoferi, a unor cantități însemnate de pachete de țigări, care ulterior erau valorificate în această țară.
Sumele de bani obținute nu au fost declarate autorităților competente în vederea impozitării, inculpații sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Raportat la cele reținute Tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 rap. la art.146, 148 lit.a și 149/1 Cod procedură penală odată ce inculpații pe parcursul urmăririi penale s-au ascuns în scopul sustragerii de la anchetă.
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 17.07.2008, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.13/2007 emis pe numele inculpatului, la data de 26.03.2007 pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 16.07.2008, până la data de 14.08.2008.
Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul a constatat că împotriva inculpatului s-a emis în baza încheierii nr.17/26.03.2007 un mandat european de arestare, fiind extrădat din Marea Britanie și predat escortei din cadrul A la data de 16.07.2008.
S-a reținut totodată că inculpatul nu a ridicat obiecții în ceea ce privește identitatea, cu prilejul arestării, iar termenul de 30 de zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă curge de la data de 16.07.2008, dată de la care acesta a fost predat efectiv autorităților române.
Împotriva încheierii nr.17/26.03.2007 și a încheierii din 17.07.2008, pronunțate de Tribunalul Alba în dosar nr-, a declarat recurs în termen, inculpatul, care în susținerea orală a motivelor de recurs prin apărător ales a solicitat casarea încheierilor atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că inculpatului nu i-a fost înmânat mandatul de arestare, nu a fost citat în faza de urmărire penală astfel încât nu se poate reține că s-a sustras urmăririi iar privarea sa de libertate conduce la o situație de inechitate față de ceilalți inculpați care sunt liberi în prezent.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, atât prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art.385/9 alin.3 și 385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Sub un prim aspect se reține că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în cursul urmăririi penale existând la acel moment în dosar indicii temeinice privind săvârșirea de către recurent a faptelor imputate.
Din conținutul dosarului de urmărire penală rezultă că procurorul a emis trei mandate de aducere cu privire la recurent, toate neexecutate datorită lipsei acestuia, așa cum rezultă, din procesele verbale încheiate de organele de poliție la 12.02.2007 și 16.03.2007.
Mai mult, conform procesului verbal încheiat la 12.02.2007, inculpatul recurent a fost contactat telefonic moment în care a comunicat faptul că pleacă din țară.
Urmează că neîntemeiat se susține de către recurent că nu a fost întrunită cerința art.148 alin.1 lit.a Cod procedură penală, odată ce acesta s-a sustras urmăririi penale plecând din țară în acest scop.
Prin rechizitoriul din 05.04.2007 al DIICOT - Serviciul Teritorial Alba, inculpatul, a fost trimis în judecată alături de alți 8 inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă, prev. de art.270 din Legea nr.86/2006 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; folosirea la autoritatea vamală de acte nereale, faptă prev. de art.272 din Legea nr.86/2006 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; nerespectarea dispozițiilor privind operațiunile de import - export, prev. de art.302 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; evaziune fiscală, prev. de art.9 lit.a din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; spălare de bani, prev. de art.23 pct.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și constituire de grup infracțional organizat în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni grave, prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.8, 14 și 20 din Legea nr.39/2003, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Cauza se află în prezent pe rolul Tribunalului Alba, având următorul termen de judecată la 08.09.2008.
Este adevărat că pe parcursul judecății măsura arestării preventive luată față de coinculpații, G și a fost înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, însă acest fapt nu conduce automat la concluzia inegalității de tratament în privința recurentului, odată ce situația fiecărui inculpat se analizează în particular prin prisma gradului de participare și a periculozității sociale relevate de probele administrate în cauză, la momentul înlocuirii măsurii.
Cum în privința inculpatului temeiul luării măsurii l-a constituit sustragerea dovedită de la urmărirea penală, revocarea arestării nu poate fi urmarea trimiterii în judecată iar eventualele motive de înlocuire a măsurii arestării urmează a fi invocate în fața instanței de fond.
Cât privește situația înmânării mandatului de arestare acesta nu poate fi invocată ca motiv de recurs împotriva încheierii de luare a măsurii preventive.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr.17/2007 din 26.03.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr- și a Încheierii penale din 17 iulie 2008 pronunțată de același tribunal în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - concediu odihnă - - -
Semnează președintele
completului de judecată
- -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/30.07.2008
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Sanda Trif, Marius Aurel Motolea
