Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 27/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.1491pr.pen.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.27
Ședința publică din 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Andrieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.10.1965 în mun. S, jud. S, în prezent aflat în Arestul S, împotriva încheierii nr.7A din 08 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date anterior.
Avocat, pentru inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului întrucât nu sunt întrunite cerințele art.148 pr.pen. nefiind indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta. A arătat că inculpatul nu este cunoscut în societate ca fiind o persoană violentă și nu are antecedente penale.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, având în vedere că sunt date cerințele art.143 pr.pen. din probatoriul administrat până în prezent rezultând că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat. Pe de altă parte, a arătat că sunt îndeplinite cerințele art.148 alin.1 lit.f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei și împrejurările comiterii ei.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, a precizat că nu cunoștea motivul pentru care a fost luat de organele de poliție, nici că victima se afla în spital. A precizat că a fost lovit din spate, dar nu știe de către cine, motiv pentru care a fugit și s-a întors cu o. Atunci a văzut victima căzută, dar nu a avut timp să anunțe pe nimeni întrucât a văzut un grup de persoane care se îndreptau spre el cu bâte în mână, motiv pentru care a fugit spre casă. A arătat că este prieten cu victima și nu a avut niciodată conflicte cu aceasta, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 7A din data de 08.09.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 08 aprilie 2009 și până la data de 6 mai 2009 inclusiv și emiterea, de urgență, a mandatului de arestare preventivă.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că, prin referatul nr. 290/P/2009 din 08 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaa înaintat instanței propunerea de luare a măsurii arestării preventive pe o durată de 29 zile față de inculpatul, cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, faptă constând în aceea că, la data de 06 aprilie 2009, într-un loc public situat pe raza comunei, acesta a exercitat acte de violență, de intensitate ridicată, cu corpuri contondente dure, asupra victimei G, care i-au produs leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Organul de urmărire penală a arătat că prin ordonanța cu același număr, datată 07.04.2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva celui în cauză, cercetat pentru comiterea infracțiunii menționată în cele ce preced iar prin ordonanța de reținere nr. 290/P/2009 din aceeași dată, ora 16:00, s-a dispus reținerea inculpatului pe o durată de 24 de ore și, considerând că sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 și art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A mai reținut instanța că potrivit disp. art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive sunt mijloace de constrângere prevăzute de lege pe care le pot lua organele de urmărire penală și judecătorii pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Pentru a fi luată măsura preventivă privativă de libertate împotriva învinuitului sau inculpatului, legea cere îndeplinirea unor condiții și anume: infracțiunea pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsită de lege cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, durata acesteia din urmă fiind indicată în art. 148 Cod procedură penală, ca o condiție de luare a măsurii arestării preventive, de 4 ani, să existe probe sau indicii temeinice că cel în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 63, 64 și 68/1 Cod procedură penală și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale și al judecății, în cazul reținerii și arestării preventive.
Alineatul 8 al art. 136 Cod procedură penală prevede că la alegerea măsurii se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Potrivit disp. art. 148 alin. 1 cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 cod procedură penală - existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală - și numai dacă este dat vreunul din cazurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. a-f cod procedură penală.
la cazul în speță, a reținut instanța că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Deși inculpatul săvârșirea infracțiunii, indiciile temeinice că el a săvârșit fapta penală reținută în sarcina sa rezultă din probele administrate în cauză până în acest moment. Astfel, inculpatul recunoaște atât în declarația dată în cursul urmăririi penale cât și în declarația dată în fața instanței că s-a aflat în seara respectivă împreună cu partea vătămată fapt confirmat de martorii audiați în cauză:, a, Filaret. În seara zilei de 6.04.2009 partea vătămată și inculpatul au consumat împreună băuturi alcoolice, după care s-au deplasat împreună spre casă, fiind în stare avansată de ebrietate. În declarația dată în fața procurorului inculpatul a arătat că nu își mai amintește ce s-a întâmplat în seara respectivă din momentul în care se afla la barul denumit "La ". În fața instanței inculpatul declară că își amintește ce s-a întâmplat și că, înainte de a ajunge la intersecția unde trebuia să se despartă de partea vătămată întrucât locuințele lor erau în direcții diferite, ambii au fost atacați de persoane necunoscute, el fugind spre casă, fără a se uita ce se întâmplă cu partea vătămată, a ajuns acasă, s-a înarmat cu o toporișcă și s-a întors, a văzut că persoana vătămată era căzută dar a stat la o distanță de 2, fugind în momentul în care a observat că, dinspre intersecție, vin mai multe persoane cu bâte în mână. Inculpatul a susținut că nu a văzut când a venit salvarea și organele de poliție să ia partea vătămată. Cele relatate de inculpat sunt însă contrazise de declarațiile martorilor audiați. Astfel, martorii, a, au arătat că cei doi au ajuns la intersecția drumurilor care duc la și Mănăstirea, s-au despărțit, fiecare mergând spre casa sa, nici unul din martori nesusținând că cei doi ar fi fost atacați de cineva până în momentul în care au ajuns la intersecție. Aceeași martori, cu excepția martorului, care a arătat că el a intrat în casă și nu știe ce s-a mai întâmplat, au susținut că după aproximativ 5-10 minute l-au văzut pe inculpat ieșind din curtea casei sale având în mână un topor (o toporișcă) plecând spre drumul pe care plecase partea vătămată, spre. Martorul a arătat că în apropierea intersecției, pe o bancă se aflau trei tineri romi care inițial au fugit spre bar, când l-au văzut cu toporul în mână pe inculpat, iar după circa 15 minute, aceștia au pornit în direcția în care mersese partea vătămată și inculpatul, au revenit după puțin timp spunându-i că pe se află partea vătămată, G care este plin de sânge, având o rană la cap. Martorul a precizat că a mers și a văzut că la capătul imașului era persoana vătămată care se și spunea ceva neinteligibil.
Martorii, Filaret au arăta că se aflau împreună, au văzut când inculpatul și partea vătămată au luat-o pe drumuri diferite, inculpatul ieșind după câteva minute cu un topor în mână venind spre ei și, de frică, au fugit spre barul "La ", dar uitându-se în urmă au observat că bărbatul respectiv a luat-o spre. S-au întors în intersecție dar nu l-au mai văzut pe inculpat și au luat-o spre. de, lângă un gard au văzut o persoană căzută, s-au apropiat, și după haine l-au recunoscut pe G care era căzut cu fața în jos, iar în spatele capului avea o rană din care curgea sânge. S-au uitat împrejur și la o distanță de circa 100 de metri l-au văzut pe inculpat cu toporul în mână, acesta i-a văzut și s-a îndreptat spre ei. Martorii au fugit spre intersecție și au dat telefon la nr. 112. Martora aas usținut că l-a văzut pe inculpat trecând pe lângă salvare dinspre spre casa sa, având asupra sa toporișca. Martorul a arătat că el și prietenii săi l-au văzut pe inculpat că a trecut dinspre barul fostei cooperative și a intrat în curtea locuinței sale, având asupra sa toporul, ceea ce i-a determinat să intre în curtea locuinței lui, fapt care s-a întâmplat când a plecat salvarea.
Conform concluziilor provizorii întocmite de Serviciul de Medicină Legală S la data de 7.04.2009 G prezintă două plăgi contuze epicraniene, cu fractură craniană occipito-temporo-sfenoidală dreaptă și hemoragie intercerebrală, fiind în stare de comă, leziunile s-au produs prin lovire activă cu corp contondent din spatele victimei, după impact victima a căzut în față prezentând excoriații frontozigomatice și la ambii genunchi, viața victimei fiind pusă în primejdie.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că, deși nici unul din martori nu a văzut efectiv momentul în care victima ar fi fost lovită de inculpat, nu a fost ridicată până în prezent toporișca pe care inculpatul a avut-o asupra lui pentru prelevarea de probe biologice pentru a se stabili dacă este obiectul contondent cu care victima a fost lovită, nu au fost examinate hainele purtate de inculpat pentru a se vedea dacă prezintă urme de sânge ce ar aparține victimei, din declarațiile martorilor audiați rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este cel care a lovit victima, în condițiile în care era singura persoană aflată în preajma victimei, cu un obiect contondent asupra sa, la un interval de timp relativ scurt după ce victima a fost văzută îndreptându-se spre casa sa. Într-adevăr, din probele administrate până în prezent în cauză nu rezultă că ar fi existat vreun conflict între victimă și inculpat, însă nu poate fi ignorat faptul că acesta se afla într-o stare avansată de ebrietate, prin urmare nestabilirea până în prezent a mobilului care l-ar fi determinat pe inculpat să lovească partea vătămată nu poate duce indubitabil la concluzia nevinovăției inculpatului.
Fără îndoială că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, însă dispozițiile legale menționate permite arestarea preventivă a sa și în situația în care există doar indicii temeinice că el este cel care a săvârșit fapta penală, urmând ca în cauză cercetările să continue, să fie administrate noi probe care vor confirma sau infirma vinovăția inculpatului.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile ce dau conținut art. 148 lit. Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani, mai exact regimul sancționator al infracțiunii fiind cuprins între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se au în vedere în analiza ambelor aspecte, pe de o parte, natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii mai exact, prin violență, împrejurările în care inculpatul a acționat, gravitatea deosebită a faptei care s-a îndreptat asupra unei persoane aflată sub influența băuturilor alcoolice, cu reflexele diminuate, fiind așadar în imposibilitate de a se apăra, urmările produse - leziunile cauzate victimei G, punându-i acesteia viața în primejdie.
În atare condiții, o asemenea faptă ca cea analizată în cauza de față, neurmată de o ripostă fermă a organelor în drept, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii, ignorând valorile sociale ocrotite de legiuitor.
Așa fiind, Tribunalul, constatând întemeiată propunerea, a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpatul. În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit s-a dispus arestarea sa, în condițiile în care nu există probe sau indicii temeinice că a comis fapta ce i se impută. În plus, nu are antecedente penale și nu este cunoscut în societate ca o persoană violentă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 148 alin. 1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 alin.1 Cod procedură penală și dacă există vreunul din cazurile prevăzute la literele a-f ale celui dintâi articol.
După cum corect a reținut prima instanță, urmare a interpretării și analizării pe larg a probelor efectuate până în prezent în cauză, există indicii temeinice de comitere, de către inculpat, a faptei pentru care este cercetat.
Astfel, acesta a fost văzut ieșind din curte cu o toporișcă și îndreptându-se în direcția de mers a victimei, în tot intervalul de când aceștia s-au despărțit alte persoane nefiind văzute de martori în respectiva zonă. Aceasta creează instanței presupunerea că actele de agresiune nu puteau fi exercitate de către altcineva, dată fiind și zona vizată (lovituri aplicate din spate, conform concluziilor medico-legale provizorii emise de S), prin raportare la direcția de deplasare a celor doi.
Aceste indicii temeinice îndeplinesc atât cerințele dispozițiilor art. 681Cod procedură penală, cât și cele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, creând instanței presupunerea rezonabilă (bănuiala legitimă) că inculpatul a săvârșit fapta ce i se impută.
Forța probantă a acestor indicii nu trebuie așadar să fie identică cu cea necesară la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care se statuează asupra vinovăției inculpatului,
Așadar, una dintre condițiile impuse de lege și reglementate de dispozițiile art. 143 al. 1 Cod procedură penală, necesară pentru a se lua față de inculpat măsura arestării preventive, este dată în cauză.
A concluzionat prima instanță, la luarea măsurii arestării preventive, că este dat în cauză cazul prev. de lit. f al articolului 148 alin. 1 C.P.P. în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este real că măsura arestării preventive a inculpatului, prin caracterul ei privativ de libertate, este cea mai aspră dintre măsurile preventive, putând fi dispusă numai atunci când orice altă măsură preventivă este neîndestulătoare.
Există însă anumite fapte care, prin însăși natura lor și dată fiind importanța valorii sociale lezate relevă, prin chiar comiterea acestora, un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea in libertate a celor care le-au săvârșit, în această categorie înscriindu-se și infracțiunea de omor (unde valoarea socială lezată o constituie dreptul la viață al unei persoane, ca drept fundamental al omului).
Prin comiterea faptei, s-a creat în rândul comunității din care inculpatul face parte o stare de neliniște, de insecuritate, care reclamă luarea de măsuri ferme pentru restabilirea ordinii de drept încălcate și care justifică plasarea inculpatului, cel puțin pentru o perioadă de timp, într-un mediu inchis.
Așadar, temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. h Cod procedură penală este dat în cauză.
Aspectul că inculpatul nu are antecedente penale nu poate, exclusiv prin el însuși, să conducă la respingerea propunerii de arestare preventivă, în situația în care condițiile cerute de lege pentru luarea acestei măsuri sunt îndeplinite în cauză.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b rap. la art. 140/3 alin. 6 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.10.1965 în mun. S, jud. S, CNP -, în prezent aflat în Arestul S, împotriva încheierii nr 7A din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar -.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
10.04.2009
Jud. -
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica, Andrieș
