Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 28/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 28/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
DIICOT - Biroul Teritorial Albaa FOST reprezentat de
procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și - împotriva încheierii penale nr. 21/30 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat: inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales, inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales, inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales și în calitate de interpret de limbă, inculpatul - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales și inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu G și în calitate de interpret de limbă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, interpretul de limbă a depus la dosar copia autorizației nr. 577 emisă de Ministerul Justiției.
Având în vedere dispozițiile art. 140/3 alin.3 pr.penală, instanța a procedat la audierea inculpaților recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale, separate, atașate la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat, în susținerea recursurilor declarate de inculpații și, solicită admiterea acestora, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate precizând că la dosarul cauzei nu există nicio probă, dovadă sau temei care să ducă la concluzia că s-a organizat un grup infracțional.
Arată că în ce privește cerințele prev. de art. 148 lit.f pr.penală, prima cerință în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate este mai mare de 4 ani este realizată, dar în ce privește existența pericolului concret pentru ordinea publică, la dosar nu există nicio probă care să facă dovada pericolului pe care-l prezintă inculpații și pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă mai mult din modul cum au fost prinși inculpații și el se prezumă mai mult decât este dovedit.
Mai mult de atât la dosarul cauzei nu există nicio relație obținută de la locul de domiciliu al inculpaților precizând în acest sens că aceștia au familii, copii și toate acestea denotă că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică care, de altfel, nu este dovedit.
Inculpații nu au nici o legătură cu restul grupului, nu au discutat cu nici unul, nu s-a dovedit că au fost transportați 6 imigranți.
Avocat, în susținerea recursului declarat de inculpatul, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă. Precizează că inculpatul are o situație total deosebită, este rezident de 16 ani, este căsătorit, are afaceri, are părinții în Germania și nu are nicio legătură cu grupul.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, arată că în speță nu există, este un gen de infracțiune care nu are grad de pericol.
Mai mult starea normală este cea de libertate, convorbirile telefonice sunt la dosar, iar dacă există sau nu vinovăție se va stabilit în cadrul cercetării judecătorești.
În subsidiar arată că poate fi reținută interdicția de a nu părăsi țara deoarece toate premisele sunt în sensul că nu are interes să împiedice desfășurarea anchetei.
Pentru inculpatul, apărătorul desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune punerea inculpatului în libertate deoarece din probele aflate la dosarul cauzei nu rezultă indicii care să ducă la o concluzie de săvârșire a infracțiunilor de trafic de imigranți sau grup infracțional organizat. În stare de libertate, inculpatul nu ar influența desfășurarea procesului penal, astfel că ar putea fi pus în libertate.
Pentru inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, a se dispune judecarea inculpatului în stare de libertate. A precizat că inculpatul nu a refuzat să declare modul în care au fost transportate anumite persoane de la la A și de la la D și la el în mașina nu s-a aflat vreuna dintre persoane. Inculpatul a avut un contact tangențial cu aceste persoane.
Singurul lucru care l-a făcut inculpatul a fost să vorbească la telefon și să asiste un conducător autor, nu a existat vreo remunerație bănească.
Arestarea inculpatului nu se justifică, inculpatul nu a participat și organizat transportul de persoane.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor acestea fiind neîntemeiate, instanța de fond în mod corect apreciat că propunerea de arestare preventivă a inculpaților este fondată.
Din totalul provelor administrate în cauză până la acest moment rezultă că există o grupare infracțională care de fapt își are originea în Turcia, racolarea se face în Turcia, ajung în România de unde sunt îndrumați mai de parte.
Activitatea inculpaților a fost de îndrumare, au fost audiate persoane care au spus și cât a fost cazarea în apartamentul numite.
Organele de urmărire penală au folosit colaboratori, există procesele verbale, declarațiile martorilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și astfel se conturează elementele constitutive a unui grup infracțional organizat și traficul de imigranți.
A mai arătat că inculpatul a refuzat să confirme o implicare cu iz infracțional, el a fost singurul care a dat declarație cu prilejul arestării de către instanța de fond.
Mai mult de atât din punct de vedere procedural au fost respectate toate cerințele legale, faptele sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar din urmarea produsă rezultă pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă o asemenea activitate și persoanele implicate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Inculpatul - având ultimul cuvânt a solicitat cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate precizând că are familie în România și nu va părăsi țara.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea penală nr. 21/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara și în baza art. 143, 148 alin.1 li.f pr.penală și art. 149/1 pr.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și -, pe o durată de 29 zile, cu începere de la data de 30 mai 2009 și până la data de 27 iunie 2009.
Pentru a dispune în acest mod, instanța a reținut că arestarea preventivă a inculpaților este impusă de rațiuni plauzibile care țin de gradul de pericol social concret al faptelor de care sunt acuzați inculpații, reliefat de modul de concepere a activității infracționale, valorile sociale încălcate și sentimentul de insecuritate pe care l-ar genera lipsa unei riposte ferme din partea autorităților.
Mai mult, România, ca stat membru al Uniunii Europene și-a asumat 0 angajamente cu privire la securizarea frontierelor de stat iar încălcarea acestora ar putea duce la aplicarea de sancțiuni și la decredibilizarea statului în fața organismelor europene.
Măsura arestării preventive se impune a fi luată cu referire la infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin.1 din OUG nr. 105/2001, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani.
Împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa declarat recurs, în termen, inculpații, și - solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecare să fie respinsă propunerea de arestare preventivă.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, se arată că inculpații nu au săvârșit faptele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursurile inculpaților sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:
În cauză, prin Ordonanța din 29 mai 2009, dată în dosarul nr. 26D/P/2009 a DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoaraa fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1
din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin.1 din OUG 105/2001, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin.1 din OUG 105/2001, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin.1 din OUG 105/2001, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin.1 din OUG 105/2001 și inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin.1 din OUG 105/2001.
S-a arătat că faptele inculpaților constituie infracțiunile prv. De art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin.1 din OUG 105/2001.
Analizând ansamblul probator existent, Curtea constată că în speță sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, acestea fiind relevate de declarațiile martorilor (141-143), (146-149), ( 146 -147), (153-154) care se coroborează cu procesele verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, procesele verbale încheiate de organele de poliție, investigatorii sub acoperire și colaboratorii.
Astfel, în mod corect Tribunalul a reținut că inculpații au aderat sau au sprijinit grupul infracțional al cărui lider se află în Turcia și care avea drept scop organizarea activității de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României de către cetățeni turci care încearcă în acest mod că ajungă în spațiul.
Sub aspectul pedepselor, se reține că pentru infracțiunile prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin.1 din OUG 105/2001, acestea sunt mai mari de 4 ani.
Pericolul social concret pentru ordinea publică este relevat cu prisosință de modul în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, asociindu-se în acest scop într-o structură bine conturată, în scopul comiterii unor fapte cu caracter transfrontalier.
Pentru toate aceste considerente care infirmă cele susținute de inculpați în motivarea recursurilor, calea de atac promovată de aceștia împotriva încheierii penale nr. 21/2009 a Tribunalului Hunedoara, urmează a fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților conform art. 7 alin.3 din Legea nr. 178/1997 și art. 196.pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 21/30.05.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpații, și să plătească statului 80 lei, cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul suma de 180 lei cu același titlu, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă desemnat pentru inculpații de cetățenie și în cuantum de 470,4 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red. MM
Tehnored. VV 2 ex/05.06.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Marius Aurel
