Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 287/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- ( 1982/2009)
ÎNCHEIEREA NR.287/
Ședința publică din 07 septembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Cișmașiu Leontina
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 07 august 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția Ia P enală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 6.06.2009 (dosar nr-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția penală a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților, motivând în esență, că faptele acestora de a fi subînchiriat spațiile aparținând Consiliului Local Jilava rămâne în sfera ilicitului civil, autoritățile locale având posibilitatea rezolvării litigiilor pe calea unor acțiuni civile la instanțele competente.
În ceea ce privește celelalte persoane vătămate numai două dintre ele au formulat plângeri pentru înșelăciune, fără a putea invoca vreun prejudiciu.
Cu alte cuvinte, a concluzionat instanța, nu este realizată condiția existenței "indiciilor temeinice" referitoare la presupusa activitate infracțională a inculpaților.
Această încheiere a fost casată prin încheierea nr.214/R din 30.06.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a penală, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În motivare, instanța de control judiciar a apreciat că tribunalul nu a analizat fapta de înșelăciune ce ar fi fost comisă de inculpați în dauna SC.
Deasemenea, instanța de recurs a apreciat că unele aspecte au fost eronat reținute, cum ar fi rezilierea contractului încheiat în anul 2004 și depozițiile martorului.
În rejudecare, prin încheierea din 07.08.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I penală s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpaților B și, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că în cauza de față nu se regăsesc acele indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați, probele administrate de organele de anchetă nefiind convingătoare în acest sens.
Astfel, inculpatul B este cercetat pentru infracțiunile de înșelăciune în formă calificată, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal toate cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal, iar inculpatul este cercetat pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune în formă calificată, prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal și asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.323 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și din declarațiile date de cei doi inculpați în fața Tribunalului a rezultat că la data de 15.12.1994, între SC SRL, reprezentată de inculpatul B, și inculpatul, în calitate de locatari, și Societatea Agricolă Jilava, prin reprezentant - președinte și - contabil șef, în calitate de locator, s-a încheiat un contract de închiriere înregistrat sub nr.368/15.12.1994, prin care SC SRL și inculpatul au închiriau mai multe active imobiliare situate la adresa din comuna Jilava, șoseaua, nr.288, jud.I, respectiv bloc de locuințe de serviciu, 4 grajduri de vaci, 3 adăposturi pentru păsări în suprafață totală de 27.700 mp, construcții și suprafața de teren aferentă folosirii normale a construcțiilor, 3 padocuri în suprafață de 5300. (fila 33, 66 voi.II ).
Din cuprinsul acestui contract de închiriere a rezultat că termenul de închiriere este de 10 ani de la încheierea contractului, cu obligația de a se prelungi închirierea sau a se vinde bunurile închiriate.
Din dosarul de urmărire penală a rezultat că la aceeași dată - 15.12.1994 -, între SC SRL, reprezentată de inculpatul B, în calitate de locatar, și Societatea Agricolă Jilava, prin reprezentant - președinte și - contabil șef, în calitate de locator, s-a încheiat un contract de închiriere înregistrat sub același nr.368/15.12.1994, prin care SC SRL a închiriat la adresa din comuna Jilava, șoseaua, nr.288, jud.I, grupul social, 4 grajduri de vaci cu o suprafață totală de 4800. construcții, precum și suprafața de 6800. platformă padocuri (fila 194 vol.I ). Acest contract a fost depus de SC SRL la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, fapt certificat de ștampila acestei instituții aplicată pe copia contractului.
Tribunalul a mai constatat că la dosarul de urmărire penală (l 17-119 vol.VII) s-a depus o copie a contractului de închiriere nr.368 din 15 1994, încheiat între SOCIETATEA AGRICOLĂ JILAVA, în calitate de locator, prin reprezentant - președinte și - contabil șef, și SC SRL, în calitate de locatar, prin reprezentant B, conform căruia se închiriază locatarei pe o durată de 18 ani grupul social, 4 grajduri de vaci cu o suprafață totală de 4800. construcții, plus suprafața de teren aferentă folosinței normale a construcțiilor, precum și suprafața de 6800. platformă padocuri.
Ca urmare a neplății chiriei stabilite prin contract, la data 18.07.1996, SOCIETATEA AGRICOLA JILAVA, în calitate de reclamant, a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună rezilierea contractului nr.368 din 15.12.1994 și să dispună evacuarea pârâtei din obiectivele închiriate, cu obligarea acesteia la plata chiriei restante, a penalităților de întârziere aferente, precum și a cheltuielilor de judecată.
La data de 08.10.1996, pârâta SC SRL a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse de ea imobilelor închiriate, cu recunoașterea unui drept de retenție asupra bunurilor închiriate, aflate în detenția sa.
Prin sentința civilă nr. 1668/29.03.1999 a Tribunalului București - Secția comercială, astfel cum a fost modificată prin decizia comercială nr.686/20.12.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială, irevocabilă prin decizia nr.435 din 7.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, s-a admis în parte acțiunea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.368 din 15 2004, evacuarea pârâtei SC SRL din obiectivele închiriate și obligarea acesteia la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere.
Totodată, s-a admis în parte și cererea reconvențională a pârâtei-reclamante și a fost obligată reclamanta-pârâtă SOCIETATEA AGRICOLĂ JILAVA la plata către aceasta a contravalorii lucrărilor de îmbunătățire efectuate la obiectivele închiriate, constatând că pârâta are un drept de retenție asupra obiectivelor închiriate până la plata debitului (filele 55-65 vol.II).
La data de 16.05.2008 s-a încercat punerea în executare silită a sentinței civile nr.1668/29.03.1999 a Tribunalului București - Secția comercială, astfel cum a fost modificată prin decizia comercială nr.686/20.12.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția Comercială, irevocabilă prin decizia nr.435 din 7.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, însă la fața locului executorul - a constatat imposibilitatea finalizării executării pentru lipsa titlului executoriu împotriva numitului, parte în contractul de închiriere. Cu același prilej, executorul a declarat evacuată SC SRL din bunurile închiriate.
În raport de aceste probe strânse până la acest moment procesual, care nu relevă o intenție frauduloasă cu relevanță penală, dimpotrivă o situație litigioasă complexă, mai ales ca urmare a lipsei de titlu executoriu împotriva inculpatului, Tribunalul a apreciat că încă nu se prefigurează săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor, întrucât pe de o parte nu s-a stabilit în niciun fel nevalabilitatea vreunuia dintre celelalte 2 contracte de închiriere cu același nr.368 din 15 1994, încheiate între SOCIETATEA AGRICOLĂ JILAVA, în calitate de locator, prin reprezentant - președinte și - contabil șef, și SC SRL, în calitate de locatar, prin reprezentant B, cu termen de 10, respectiv 18 ani, iar pe de altă parte problema rezilierii contractului de închiriere analizat prin hotărârile judecătorești mai sus arătate nu este tranșată cu caracter definitiv și pentru inculpatul, evacuarea din imobilele închiriate putând fi paralizată legal de către acest inculpat prin invocarea fie a bunei sale credințe în executarea contractului de închiriere, fie a dreptului său de retenție asupra bunurilor închiriate până la stabilirea în contradictoriu cu el atât a culpei sale în neexecutarea obligațiilor contractuale, cât și a valorii investițiilor efectuate la imobilele închiriate, hotărârile anterioare și probele administrate în procesul civil fără participarea sa nefiindu-i opozabile.
Faptul că la data de 01.09.2004 între SC SRL, prin reprezentant B, și, în calitate de locatori, și SC AGRICOLĂ SRL JILAVA - I SRL, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr.05 din 1.09.2004 și actul adițional la acesta ( 110-116 voi.II ), având ca obiect folosința spațiilor enumerate în actul adițional închiriate de la SOCIETATEA AGRICOLĂ JILAVA, jud. I, pentru un termen de 10 ani, cu drept de prelungire a contractului de închiriere, precum și de subînchiriere a spațiilor, nu relevă neapărat intenția inculpaților de a înșela sau de a se asocia în vederea comiterii de infracțiuni.
Este evident că în temeiul contractului de închiriere nr.368/15.12.1994 încheiat între SC SRL, reprezentată de inculpatul B, și inculpatul, în calitate de locatari, și Societatea Agricolă Jilava, prin reprezentant - președinte și - contabil șef, în calitate de locator, termenul de închiriere a spațiilor expira în luna 2004, la câteva luni după încheierea contractului de închiriere nr.05 din 1.09.2004 și a actului adițional la acesta.
Tribunalul a constatat că lipsa unei _hotărâri definitive în procesul existent între SC SRL și SOCIETATEA AGRICOLĂ JILAVA asupra soluției finale, precum și introducerea acțiunii în mod greșit doar a unuia dintre locatari îi putea îndreptăți pe cei doi inculpați să spere că soluția finală le poate fi favorabilă și vor putea proceda la reînnoirea contractului de închiriere.
Existența unui drept litigios și formularea din cuprinsul contractului de închiriere "cu dreptul a de se prelungi sau a se vinde" poate să fie un element subiectiv suficient care să fi creat convingerea inculpaților și reprezentantului SC AGRICOLĂ SRL JILAVA - I SRL că pot asigura folosința lucrurilor închiriate și după data de 15.12.2004, când expira contractul de închiriere, care încă nu fusese reziliat și care încă nu poate fi socotit reziliat nici la acest moment, dat fiind cadrul procesual ales de SOCIETATEA AGRICOLĂ JILAVA.
Lipsa probelor necesare care să infirme o asemenea ipoteză subminează acuzațiile aduse inculpaților, fiind indiscutabil că infracțiunile pentru care au fost prezentați inculpații în vederea arestării preventive presupun o anume atitudine subiectivă, nesusținută de probele administrate până la acest moment procesual.
Faptul că încheierea contractului de subînchiriere nr.05 din 1.09.2004 și actului adițional la acesta s-a făcut cu o societate comercială al cărei reprezentant era rudă apropiată cu inculpatul B, nu susține acuzarea adusă de procuror. Lipsa interdicției de a subînchiria oricui și alegerea celor 2 inculpați de a închiria unei persoane de încredere, cum este cazul unei rude apropiate, care să beneficieze de foloasele certe ale afacerii începute de cei 2 inculpații sunt de natură a pune la îndoială pretinsa încercare de a paraliza evacuarea din bunurile închiriate, mai ales că la acel moment nu exista o hotărâre definitivă de reziliere și evacuare nici măcar împotriva unuia dintre locatari.
De asemenea, nici dobândirea de inculpatul Bac alității de director la SC AGRICOLĂ SRL JILAVA - I SRL nu constituie un argument suficient în sensul unei intenții frauduloase cu relevanță penală, întrucât legea nu interzicea acest lucru.
In ceea ce privește încheierea, după data de 15.12.2004, de contracte de închiriere cu diferite persoane fizice și juridice pentru spațiile din care SC SRL fusese evacuată, Tribunalul a constatat că la dosarul de urmărire penală s-a depus o copie a contractului de închiriere nr.368/15.12.2004 încheiat între SC SRL, reprezentată de inculpatul B, și inculpatul, în calitate de locatari, și Societatea Agricolă Jilava, prin reprezentant - președinte și - contabil șef, în calitate de locator, termenul de închiriere a spațiilor fiind de 10 ani (fila 262 vol I ). Analizând copia acestui contract tribunalul constată că este semnat conform cu originalul de inculpatul B și se pare că poartă ștampila Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Cum la acest moment procesual nu există indicii în sensul existenței valabile sau nu ori în sensul inexistenței acestui contract, aparent inculpații puteau încheia și după data de 15.12.2004 contracte de subînchiriere cu diverse persoane juridice, declarațiile numitului, ca reprezentant al Societatea Agricolă Jilava, neavând o mai mare credibilitate decât declarațiile inculpaților, fiind necesar a se prezenta instanței date obiective care să infirme susținerea inculpaților cu privire la existența valabilă a contractului nr.368/15.12.2004.
Tribunalul a mai reținut că nu este fundamentată analogia parchetului cu situația în care un cetățean pleacă în concediu, iar la întoarcere găsește în casa sa doua persoane necunoscute, ce refuza sa părăsească imobilul, explicând ca cel care a pătruns prin efracție le-a închiriat în mod valabil imobilul.
Din actele cauzei a rezultat că între SOCIETATEA AGRICOLĂ JILAVA și SC SRL, reprezentată de inculpatul B, a existat un proces încheiat prin decizia nr.435 din 7.02.2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, decizie ce a confirmat și un drept de retenție a societății de mai sus asupra tuturor bunurilor închiriate.
Cei doi inculpați nu au intrat ilegal în folosința bunurilor închiriate, ci în baza unei convenții legale. Neînțelegerile dintre părți și dreptul de retenție recunoscut SC SRL sau care se poate recunoaște inculpatului fac analogia parchetului străină de situația de fapt ce se cristalizează la acest moment procesual.
Intrarea în mod legal în folosința bunurilor închiriate și existența încă a unei situații litigioase, care nu a fost tranșată definitiv, lipsa unui titlu executoriu împotriva inculpatului, a determinat Tribunalul să aprecieze că nu există date suficiente din care să se poată trage concluzia existenței unor indicii temeinice că împotriva părții vătămate Consiliul Local Jilava s-a săvârșit de inculpați infracțiunea de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune și nici indicii temeinice că inculpații și persoanele juridice SC SRL și SC AGRICOLĂ SRL JILAVA - I SRL s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni.
Această concluzie a Tribunalului este în mare măsură susținută de hotărârile judecătorești mai sus amintite, prin care se consfințește un drept de retenție asupra bunurilor închiriate, dar și de contractul de închiriere nr.368/15.12.2004 încheiat între SC SRL, reprezentată de inculpatul B, și inculpatul, în calitate de locatari, și Societatea Agricolă Jilava, prin reprezentant - președinte și - contabil șef, în calitate de locator (fila 262 voi I ), contract a cărui existență valabilă sau nu, nu a fost confirmată până la acest moment, deși acest înscris pare că se află în deținerea Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, fapt certificat de ștampila acestei instituții ce pare a fi aplicată pe acest contract.
Tribunalul a mai reținut că detentorului precar al unui lucru (cum poate fi și cazul inculpaților), căruia i se poate stabili legal un drept de retenție, nu îi este interzis efectuarea de acte de conservare și administrare a lucrului deținut cu acest titlu, acte ce profită în final proprietarului, cu ocazia desocotirilor dispuse de instanță sau stabilite amiabil de părți. Efectuarea doar de acte de conservare a bunurilor asupra cărora se invocă un drept de retentie până la acordarea despăgubirilor cuvenite, ar fi de natură a prejudicia chiar pe proprietar, căruia i se cuvin în final fructele lucrurilor.
Tribunalul a mai reținut că această concluzie este valabilă și în cazul bunurilor proprietate publică, acesta fiind motivul pentru care prin hotărârile judecătorești mai sus menționate s-a putut stabili, în contradictoriu doar cu unul din locatari, existența unui drept de retenție asupra unor bunuri proprietate publică a comunei Jilava.
Prin urmare, Tribunalul a considerat ca ținând de soluționarea cauzei pe fond susținerile procurorului cu privire la "pierderea calității litigioase, aparent legală de locatari ai imobilelor ocupate", aceste susțineri neputând fi analizate de tribunal fără să antameze judecarea cauzei pe fond.
Prin urmare, dată fiind existența acestei situații litigioase dintre părți și lipsa unor date cuantificabile din care să rezulte indicii temeinice în sensul că se prefigurează săvârșirea de inculpați a infracțiunilor de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune în dauna SOCIETĂȚII AGRICOLE JILAVA, Tribunalul a considerat că nu se poate face presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea de înșelăciune împotriva CONSILIULUI LOCAL JILAVA sau a părților vătămate SC SRL, BANCA, SC SRL, ASOCIAȚIA "",; SC SRL; SC DATA SRL; SC SRL; SC SRL; SC COM INTERO. SRL; SC PROIECT SRL; SC SRL; SC 2006 SRL; SC IMPORT-EXPORT SRL;; 1; SC SRL;;;;;;;;; SC COM SRL; SC SRL; SC SRL;; SC GRUP SRL A; SC SRL B; SC SRL TG. M; SC SRL; SC SRL B, cu care s-au încheiat și s-au derulat contracte de subînchiriere după expirarea contractului de închiriere nr.368/15.12.1994 încheiat la data de 15.12.1994, între SC SRL, reprezentată de inculpatul B, și inculpatul, în calitate de locatari și Societatea Agricolă Jilava, prin reprezentant - președinte și - contabil șef, în calitate de locator.
Argumentele mai sus expuse justifică pe deplin și concluzia că nici acuzația de săvârșire a infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni nu este susținută de probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs procurorul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, respectiv:
1.încălcarea principiilor legalității prin prejudecarea fondului;
2.încălcarea limitelor de pedeapsă.
3.greșita nereținere a indiciilor temeinice.
4.incidența dispozițiilor art.148 lit.b,c,e,f Cod procedură penală.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu,Curtea constată că recursul este nefondatși are în vedere următoarele argumente.
1.Privitor la presupusa încălcare a principiului legalității prin prejudecarea fondului cauzei și nereținerea indicilor temeinice.
Analiza temeiurilor de fapt în vederea luării măsurii preventive presupune analizarea de către instanță a faptelor presupus a fi comise și care urmează a fi probate (res probandae) sau a faptelor probatorii - res probantes în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.143 Cod procedură penală și art.5 paragraful 1 lit. și paragraful 3 din CEDO.
Așa fiind nu poate constitui o prejudecare a fondului analiza aplicată făcută de instanța de fond asupra materialului de urmărire penală chiar dacă se concluzionează în sensul absenței elementelor de natură a plasa acțiunile inculpaților în afara sferei ilicitului penal întrucât tocmai decelarea "indiciilor temeinice" ale unei activități infracționale este scopul unei astfel de analize.
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că datele și lucrările dosarului,până în acest moment al instrucție penalenu pune în relevanță mai mult decât o situație litigioasă complexă între părți, situație care s-ar putea situa, la rigoare, în sfera ilicitului civil/comercial.
De altfel, este surprinzătoare alăturarea simultană a celor două motive nu numai pentru că analiza materialului de urmărire penală și concluzia nu echivalează cu o prejudecată (existând posibilitatea efectuării în continuare a cercetărilor), dar mai ales pentru că această analiză nu presupune implicit și obligatoriu găsirea "indiciilor temeinice" în sensul art.143 Cod procedură penală.
2.Cu privire la încălcarea limitelor de casare
După cum rezultă din considerentele deciziei de casare, cauza a fost trimisă spre rejudecare, ceea ce presupune reluarea analizei materialului de urmărire penală din perspectiva condiționalității impuse de art.143 și art.148 Cod procedură penală avându-se în vedere și neconcordanțele identificate de instanța de recurs, aspecte care au fost supuse propriei evaluării de instanța de rejudecare.
Dacă s-ar putea admite, ad absurdul că există puterea de lucru judecat în ceea ce privește realizarea condiției generale impuse de art.143 Cod procedură penală, ar fi fost inutilă analiza "neconcordanțelor " cu importanță tocmai pentru decelarea "indicilor temeinice"
3.În acordcu tribunalul, Curtea apreciază că în absența unor împrejurării care prin substanțialitatea lor să constituie "indicii temeinice " de natură a justifica bănuiala că inculpații au comis fapte care intră în sfera ilicitului penal, nu este oportun și necesar ase trecela evaluarea existenței probelor referitoare la cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza srt.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul procurorului ca nefondat.
Văzând și prevederile art.192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 07.08.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I penală, privind pe inculpații B și.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.-12.10.2009
Dact.-13.10.2009/2ex/-Jud.PF
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Cișmașiu Leontina, Cristina Rotaru
