Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 3/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.3/
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Eleni
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii de ședință nr.3 din data de 17 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.14/2010, emisă de Baroul Constanța - Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
După ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art.70 alin.(2) Cod procedură penală, recurentul inculpat arată că nu dorește să fie ascultat de către instanța de recurs, aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat susține că probele administrate în cauză nu demonstrează că inculpatul este autorul infracțiunii care i se reține în sarcină. Arată că ori de câte ori se întâmplă ceva pe raza comunei de domiciliu este anchetat acesta. Tribunalul Constanța, în hotărârea pronunțată a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, reținând depozițiile martorilor, și, care au descris împrejurările comiterii faptei.
În dosarul anterior al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul a fost anchetat la cererea familiei, astfel încât, inculpatul se află în relații de dușmănie cu aceștia. Se mai reține declarația martorului care dovedește că nu are o capacitate de exercițiu deplină și ale cărei depoziții sunt în contradicție cu cele ale martorilor. Dacă se înlătură depoziția acestuia rezultă că nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi participat la săvârșirea infracțiunii. La ora 11,20 organele de poliție au fost anunțate telefonic că s-a săvârșit infracțiunea, la ora 12,30 au mers să-l rețină pe inculpat, iar la ora 14,30 au plecat să cerceteze locul unde s-a săvârșit fapta. Consideră că în cauză nu a fost efectuată nicio probă care să dovedească vinovăția inculpatului. S-a acționat în mod preconceput în această cauză. Consideră că nu sunt temeiuri pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. Referatul medical a fost întocmit în birou, partea vătămată nefiind efectiv examinată și există în acest sens procesul-verbal în care se consemnează convorbirea telefonică purtată de polițist și asistentă. Nu se poate ajunge la concluzia că inculpatul este vinovat atâta timp cât actul medical este transmis telefonic de asistenta medicală și apoi preluată de medicul legist. Sunt serioase dubii privind existența infracțiunii și participarea inculpatului la săvârșirea faptei.
Solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de procuror.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Menționează că pentru inculpat singura modalitatea de a-și procura venituri este cea rezultată din creșterea animalelor. Nu există riscul că inculpatul va comite alte infracțiuni și nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Lipsa de vinovăție, de participare a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, sunt elemente care dovedesc că hotărârea Tribunalului Constanța este netemeinică și nelegală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Apreciază că sub aspectul încadrării juridice aceasta mai poate suferi modificări, în sensul reținerii premeditării ca circumstanță agravantă. Cei doi martori oculari și nu sunt în relații de dușmănie și nu au calitate de părți vătămate în dosarul la care s-a făcut trimitere în propunerea de arestare preventivă. În considerarea modalității în care a fost așteptată și agresată partea vătămată și relațiile conflictuale existente, s-a apreciat pentru buna desfășurare a procesului penal și ocrotirea comunității din care fac parte cele două familii că se impune admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. Menționează că până în prezent nu a fost redactat raportul privind examinarea medico-legală a părții vătămate.
Având cuvântul, în replică, avocat pentru recurentul inculpat solicită a se observa că martorul a fost audiat numai la poliție și nici nu au fost identificate celelalte persoane. Precizează totodată că, nu la fel de repede s-a acționat în cazul în care partea vătămată a agresat și nici nu s-au făcut cercetări.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că nu are nimic de spus.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea nr.3/17.01.2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus în baza art.1491al.10 cod procedură penală cu referire la art.143 cod procedură penală si art.148 lit. cod procedură penală, arestarea preventiva a inculpatului pe o durata de 29 de zile, începând cu data de 17.01.2010 si până la data de 14.02.2010, inclusiv.
Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.41/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta din 16.01.2010 s-a început urmărirea penală si ulterior prin ordonanța procurorului din aceeași dată, s-a pus in mișcare acțiunea penală față de inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 cod penal.
S-a reținut că, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, in dimineața zilei de 16.01.2010, inculpatul, împreună cu alte trei persoane, ramase neidentificate, însoțit fiind și de numitul, persoană ce lucrează ca cioban la cârdul său de animale, au plecat, premeditat, cu mașinile în întâmpinarea părții vătămate, ce se deplasa cu o căruță împreuna cu membrii familiei, au blocat cu cele doua autoturisme atelajul și apoi, l-a lovit cu o de lemn în cap, ceea ce a determinat căderea acestuia la pământ.
Ulterior au intervenit si celelalte persoane care îl însoțeau pe inculpat si au lovit partea vătămată cu bâtele și o toporișca, producându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 55 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viata in primejdie, prin hemoragie si contuzie meningo - cerebrală.
La data de 17.01.2010, s-a luat, față de inculpat măsura reținerii pe o durata de 24 de ore începând cu ora 02.00.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.143 cod procedură penală, în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina și aceasta raportat la probele administrate in cauza până la acest moment, respectiv procesul verbal de cercetare la fata locului, care releva ca la locul săvârșirii faptei au fost identificate printre altele o, un cuțit si un cablu electric, declarațiile martorilor, care au descris împrejurările comiterii faptei de către inculpat, împreună cu persoanele ramase neidentificate, declarațiile martorului, ce a arătat ca inculpatul i-a solicitat să-l însoțească, apoi s-au întâlnit cu alte persoane necunoscute, au urcat in două mașini si au blocat căruța cu care se deplasa partea vătămată si l-au lovit cu bâtele până a căzut la pământ, concluziile provizorii formulate de medicul legist in urma examinării părții vătămate, din care rezulta ca aceasta a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 55 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața in primejdie, prin hemoragie si contuzie meningo - cerebrală, procese verbale de recunoaștere din grup a inculpatului, dar si dosarele atasate nr. 2211/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta si dosarul nr. 1226/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia de unde rezulta ca inculpatul mai este cercetat pentru alte infracțiuni de violență îndreptate împotriva membrilor familiei părții vătămate sau apropiați ai acestuia.
S-a considerat că, sunt îndeplinite si condițiile prev. de art.148 lit. f cod procedură penală, in sensul că, există indicii că inculpatul ar fi comis infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, cum ar fi cea de tentativă la omor, iar inculpatul odată lăsat in libertate prezintă pericol pentru ordinea publica, aceasta fiind dat de lezarea relațiilor sociale ce vizează dreptul la viață si sănătatea persoanei, modalitatea concreta de comitere a faptei, constând în premeditarea acțiunii ilicite, în sensul că, s-a deplasat cu căruța cunoscând că urma să treacă prin acea zona și partea vătămata, violenta extrema exercitata asupra părții vătămate, în prezenta unor minori, unul aceștia având vârsta de 5 ani, apoi abandonarea victimei pe câmp, pe timp de iarnă, fără a încerca sa ii acorde prim ajutor.
S-au avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este tânăr, însă mai este cercetat pentru infracțiuni de violență.
S-a apreciat că, prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol concret pentru ordinea publică, iar comunitatea din care face parte și in rândul căreia se reține că s-a comis infracțiunea ar fi indignată si chiar încurajata sa procedeze la fel, dacă față de asemenea persoane ce sunt bănuite de comiterea unor fapte grave, nu s-ar luat masuri ferme de către organele abilitate sa aplice legea, mai ales că, nici în alte situații nu au fost luate masuri față de inculpat, iar aceasta a persistat in activitatea infracțională.
S-a considerat că, măsura arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a urmăririi penale, care nu este finalizată, fără ca inculpatului sa i se încalce prezumția de nevinovăție, putând să-și facă toate apărările în cauză, cu garantarea dreptului la apărare.
S-a apreciat că, în raport de cele reliefate, circumstanțele personale ale inculpatului, nu pot constitui elemente suficiente care sa primeze in fața celorlalte criterii avute in vedere la momentul aprecierii stării de pericol a inculpatului pentru ordinea publică.
În ceea ce privește cererea de luarea a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-a considerat că nu este întemeiată, având in vedere motivele învederate anterior.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit judecătorul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse deart.143 și art.148 lit. f cod procedură penală pentru a lua față de inculpat măsura arestării preventive.
Astfel, se relevă că, la dosarul cauzei nu există probe în baza cărora să se rețină existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapta ce s-a reținut în sarcina sa, întrucât, nu pot fi apreciate ca indicii temeinice declarațiile rudelor părții vătămate, cu care inculpatul se află în relații conflictuale, de mai mult timp, și care, în trecut au exercitat violențe fizice asupra tatălui său, fapt ce l-a determinat să formuleze plângere penală împotriva acestora, încă nesoluționată, și nici declarațiile martorului, persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită în momentul audierii sale de către procuror și care, oricum prezintă deficiențe intelective, declarații care nu se coroborează cu declarațiile rudelor părții vătămate.
Se critică și concluziile medicale preliminare cu privire la leziunile suferite de către partea vătămată, acestea nefiind stabilite de către un medic legist ci de un asistent medical, fiind incert dacă leziunile suferite i-au pus în primejdie viața.
În raport de aceste ultime susțineri, se apreciază că există dubii și cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În mod greșit s-a apreciat de către judecător că, la dosarul cauzei ar exista probe în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta în concret pericol pentru ordinea publică, și aceasta raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta având familie, un copil minor, și gospodărie cu animale de creșterea cărora se ocupă, prezența sa fiind necesară pentru a asigura întreținerea familiei.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect s-a apreciat de către judecător că sunt îndeplinite condițiile impuse deart.143 și art.148 lit. f cod procedură penală pentru a se lua față de inculpat măsura arestării preventive.
Astfel, din probele administrate până în prezent rezultă că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv tentativă la infracțiunea de omor, fiind incidente dispozițiile art.143 cod procedură penală.
În acest sens facem trimitere la declarațiile persoanelor care însoțeau partea vătămată, și care susțin prezența inculpatului la locul incidentului precum și aplicarea de către acesta a unor lovituri cu bâta, aceleași aspecte fiind susținute și de către martorul, persoană din anturajul inculpatului și cu atât mai mult credibilă.
Faptul că acest martor nu are act de identitate nu conduce la concluzia că nu a putut fi identificat, cu atât mai mult cu cât și rudele părții vătămate i-au confirmat prezența la locul incidentului, inculpatul cunoaște această persoană, iar această persoană a fost prezentă la momentul audierii.
Aprecierile inculpatului cu privire la capacitatea intelectuală sau la sănătatea mintală a martorului nu sunt susținute de nici o probă, fiind simple speculații.
În ceea ce privește constatările medico - legale cu privire la leziunile suferite de partea vătămată, reținem, potrivit procesului verbal din 16.01.2010 că, aceasta a fost examinată de un medic legist, respectiv numitul concluziile fiind cele evidențiate de către organul de urmărire penală.
În mod corect s-a apreciat de către judecător că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol concret dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, rezultatul produs, punerea în primejdie a vieții persoanei, predispoziția spre acte violente extreme a inculpatului, care, pe fondul unor relații conflictuale mai vechi, recurge la violențe fizice împotriva persoanelor cu care se află în conflict și antrenarea în acte infracționale grave și a altor persoane.
Aceste aspecte determină crearea unei stări de neliniște, de insecuritate în rândul comunității locale precum și de indignare în raport de posibila lăsare în libertate a unei persoane care le pune în pericol viața și securitatea personală.
Față de aceste aspecte, apreciem că sunt incidente și dispozițiile art.148 lit. f cod procedură penală.
În raport de cele reliefate, apreciem, pe de o parte, că măsura arestării preventive este justificată și din prisma dispozițiilor art.136 cod procedură penală, iar pe de altă parte ca fiind corectă concluzia judecătorului privind netemeinicia cererii de luare față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și totodată și cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În consecință, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.3 din data de 17 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii de ședință nr.3 din data de 17 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Tehnored.înch.jud.: -
2 ex./22.01.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE -
Dosar nr-
Data: _______________
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul de urmărire penală nr.41/P/2010, privind pe inculpatul.
Dosarul are 3 volume.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE -
Dosar nr-
Data: _______________
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul de urmărire penală nr.41/P/2010, privind pe inculpatul.
Dosarul are 3 volume.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- -
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure, Eleni
