Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 307
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală, având ca obiect judecarea recursurilor formulate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Dată fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință, din data de 23 martie 2009, când, având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 24 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 136, 143, 148 lit.f Cod procedură penală și art.1491Cod procedură penală, s-a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:, toți pe o perioadă 29 zile, începând cu data de 12.03.2009 și până la data de 09.04.2009 inclusiv.
S-a dispus emiterea în mod corespunzător a mandatatelor de arestare.
În baza art. 136, 148 alin.1 lit.f și art.1491Cod procedură penală, s-a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S, și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: și, ambii pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.
S-s dispus emiterea în mod corespunzător a mandatelor de arestare, acestea urmând să fie înaintate în dublu exemplar organului de poliție, pentru executare conform dispozițiilor art.152 alin.2 Cod procedură penală. După prinderea sau prezentarea celor doi inculpați, organul de poliție îi va conduce de îndată în fața judecătorului pentru a se proceda la ascultarea acestora conform art.150 alin.2 Cod procedură penală.
In baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.
S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului C-S a sumei de 300 lei, reprezentând contravaloarea a trei onorarii de avocat din oficiu, în sumă de 100 lei fiecare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Ministerul Public reprezentat de DIICOT - Biroul Teritorial C-S a sesizat Tribunalul C-S cu propunere de arestare preventivă a inculpaților, și.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C-S sub nr-.
În propunerea de arestare preventivă formulată s-a susținut că, s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, G -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 1, art. 25 și art. 27 din Legea 365/2002, art. 46 alin. 2, art. 42 alin. 1, 2 și 3, art. 48, art. 49 din Legea 161/2003; și față de inculpații ( alias ), pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, grupare cu ramificație în țară și străinătate, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea 39/2003.
Astfel, la data de 16 mai 2008 DIICOT - Biroul Teritorial C-S a fost sesizat de către Serviciul de Combatere a Organizate C-S cu privire la faptul că pe raza mun. C s-a constituit o grupare specializată în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase cu ajutorul acestora, grupare cu ramificații în țară și străinătate.
Reținându-se această stare de fapt DIICOT-Biroul Teritorial C-S a dispus în data de 11.03.2009, orele 12,30-13,10, 15,00 și 20,00 prin ordonanțele nr. 24 D/P/2008 reținerea a 6 dintre inculpați pe o perioadă de 24 de ore.
S-a mai constatat că inculpații și nu au putut fi prezentați în vederea audierii, întrucât sunt plecați din țară de mai mult timp, având rezidența în Italia, primul dintre ei fiind dat în urmărire generală prin dispoziția MAI nr. S/53958/05.06.2007; față de aceștia sunt așadar aplicabile prev. art. 151 alin. 1.C.P.P. urmând a se solicita arestarea în lipsă.
S-a apreciat că față de inculpații, ( alias ), se impune arestarea preventivă întrucât:
-inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsaînchisorii mai mare de 4 ani; art. 148 alin. 1 lit. teza I C.P.P. există date certe călăsarea în libertatea inculpaților prezintă unpericol concret pentru ordinea publică;art. 148 alin. 1 lit. teza a II a C.P.P. conform prev. art. 136 alin. 1.C.P.P. scopul ce determină necesitatea măsurii preventive, constă în asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
S-a considerat totodată că există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică atâta vreme cât starea de pericol social pentru ordinea publică semnifică un sentiment de neliniște, de insecuritate în rândul societății civile, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpații asupra cărora planează acuzație de săvâșire a unor infracțiuni grave ar putea fi cercetați în stare de libertate. Totodată lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică atâta vreme cât din probele administrate la dosar (notele de redare a transmisiilor de date) rezultă că inculpații au săvârșit activitățile ilegale reținute în sarcina lor până în momentul reținerii lor de către organele competente.
La dosar s-a acvirat dosarul de urmărire penală nr. 24-D/P/2008.
Din analiza actelor și probelor de la dosar, prima instanță a reținut în esență următoarele:
În anul 2007 - l-a cunoscut pe internet pe numitul. În urma unor comunicări pe transmisii de date, cei doi au ajuns să lege o relație de prietenie în baza căreia și-au împărtășit cunoștințele ajungând la concluzia că împreună, folosindu-și fiecare cunoștințele tehnice, pot crea pagini false ale unor site-uri aparținând unor instituții bancare din Italia și prin intermediul acestor pagini pot obține date confidențiale ale unor clienți cu ajutorul cărora se pot vira ilegal sume de bani în contul altor persoane.
Astfel începând cu anul 2007 inculpatul a reușit să creeze pagini false la Banca din Italia, alte două bănci neidentificate și ulterior la Poșta Națională Italiană.
Odată create paginile, era cel care efectiv realiza transferuri ilegal din conturile fraudate în conturi ale altor persoane recrutate de alți membrii ai grupului.
Astfel, inițial l-a cooptat în grup alături de el și pe inculpatul cerându-i să găsească persoane din Italia posesoare de card-uri bancare la diferite bănci din această țară, pentru a fi folosiți în efectuarea unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv alimentarea electronică a conturilor lor prin transferuri ilicite din conturile altor persoane, utilizând Internetul, în baza informațiilor confidențiale sustrase în urma activităților de phishing și skimming derulate de -. Așa au fost cooptați și zis ambii din C, cu rezidență în Italia. a, după derularea operațiunilor financiare frauduloase efectuate de, respectiv virarea ilegală a unor sume de bani, au transferat în România o parte din bani,prin intermediul serviciului. zis "" a efectuat în perioada menționată mai multe transferuri din Italia în România, însumând cca. 40.000 euro. Mai mult, zis a desfășurat în Italia activități de recrutare a altor cetățeni români cu rezidență în Italia, dispuși să realizeze transferuri de bani în modalitatea deja descrisă prin Serviciul în România.
Banii ajungeau la liderii grupului, prin acei membri ai grupului care aveau sarcina bine determinata de a efectua transferuri de bani prin Serviciul având calitatea fie de expeditor fie de destinatar ai banilor.
Începând cu luna mai 2008 -, l-a contactat pe învinuitul - ( telefoane -, - și -) care sub coordonarea acestuia a ținut legătura telefonic și prin Internet cu -, membru al segmentului extern al rețelei, rezident în Italia, zona. - de asemenea a avut sarcina de a identifica persoane, deținătoare de conturi și/sau carduri bancare la diferite bănci din această țară, pentru a fi folosiți în efectuarea unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv alimentarea electronică a conturilor prin transferuri ilicite din conturile altor persoane, utilizând Internetul, în baza informațiilor confidențiale sustrase în urma activităților de phishing și skimming derulate de -.
După încasarea în numerar a sumelor virate ilegal către - acesta de asemenea transferă în România o parte din bani,prin intermediul serviciului.
Banii ajungeau la liderii grupului, prin acei membrii ai grupului care aveau sarcina bine determinata de a efectua transferuri de bani prin Serviciul având calitatea fie de expeditor fie de destinatar ai banilor.
Începând cu luna mai 2008 l-a mai cooptat în grupul său și pe care de asemenea, ca și și, avea sarcina bine determinată de a găsi cetățeni români, rezindenți în Italia, dispuși să-și creeze carduri la diferite bănci din Italia în vederea efectuării unor transferuri ilegale de bani.
Începând cu luna ianuarie 2009 l-a mai cooptat pe numitul zis, căruia i-a trasat aceleași sarcini ca și lui, și.
În ceea ce privește persoanele din România care aveau sarcina de a scoate banii de la oficiile, s-a constatat că acestea au fost racolate atât de liderii grupului cât și de ceilalți membrii din eșalonul doi (, și ) și în general sunt persoane tinere, elevi sau studenți. membrii ai grupului nu erau implicați în accesarea calculatorului sau internet-ului ci doar scoteau banii, îi predau membrilor din eșalonul doi sau liderului, după care erau recompensați, fie cu bani, fie cu alte servicii.
Cele descrise mai sus reprezintă o selecție sumară a punctelor importante din activitatea grupului infracțional constituit de inculpați, nefiind necesară cu ocazia soluționării unei propuneri de instituire a unei măsuri preventive o analiză în detaliu a activității infracționale a celor propuși pentru luarea respectivei măsuri, judecătorul rezumându-se doar la spicuirea esențialului activității infracționale rezultată din coroborarea probelor existente. În acest sens, probele care au condus la concluziile expuse mai sus sunt reprezentate de: note de interceptare și redare a convorbirilor în baza autorizațiilor emise de Tribunalul C-S în perioada mai 2008 - martie 2009; procese verbale de percheziție; declarațiile unor martori, procesul verbal de analiză a rezultatului interceptărilor convorbirilor telefonice în cauză, precum și hărțile relaționale întocmite în baza acestuia, respectiv: relaționala <modus operandi> legături grupuri; relaționala de eveniment a operațiunii din data de 27/28.01.2006; relaționala de eveniment a operațiunii din data de 01.03.2006; hărțile privind apelurile efectuate si primite de învinuiți. Cu privire la aceste ultime înscrisuri probatoare s-a constatat nefondată susținerea unuia dintre apărători, potrivit căreia în cauză nu s-a întocmit nici un fel de hartă relațională.
Judecătorul a constatat că în cauză sunt întrunite prev. art. 143, 148 lit.f Cod procedură penală în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, art. 24 alin. 1, art. 25 și art. 27 din Legea 365/2002, art. 46 alin. 2, art. 42 alin. 1, 2 și 3, art. 48, art. 49 din Legea 161/2003.
Fără doar și poate este îndeplinită prima cerință a cazului de arestare reglementat de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații fiind sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii, minimul special fiind superior limitei de 4 ani.
Pe de altă parte, inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică nu neapărat pentru motivele expuse în referatul organului de urmărire penală - cum că ar fi generat un sentiment de neliniște și de insecuritate în rândul societății civile prin cercetarea lor în stare de libertate - întrucât aceasta este o prezumție care nu poate avea nici o valoare probatorie din punctul de vedere al teoriei generale a probelor. Într-adevăr, nu există nici un fel de date cum că în localitățile în care domiciliază sau au acționat inculpații s-ar fi produs vreo emulație negativă în rândul unui segment de populație, emulație care să conducă la concluzia că este imperativ necesară arestarea inculpaților pentru a proteja sensibilitatea acestuia, atâta vreme cât modul de operare al inculpaților nu era la vedere sau de notorietate, ci ei încercau să-și protejeze cât mai mult activitățile ilegale, desfășurate preponderent într-o altă țară. De altfel, pericolul în sine izvorăște oricum din însăși natura infracțiunilor comise care prin ele însele sunt infracțiuni de pericol social, prin modul lor de săvârșire și prin amploarea rețelei infracționale amenințând normele de securitate socială.
În schimb, rezidă un pericol concret pentru ordinea publică dacă acești inculpați ar fi cercetați în stare de libertate dat fiind faptul că aceștia au întreținut în permanență legătura cu ceilalți membrii ai rețelei, fiecare potrivit sarcinilor asumate sau atribuite, legătura fiind asigurată prin mijloace de comunicare rapidă(telefon și internet). Ori, în condițiile în care acești inculpați nu ar fi izolați, ar fi periclitat în mod evident bunul mers al cercetărilor ulterioare, deoarece nimic nu i-ar împiedica pe acești inculpați să-și protejeze atât activitatea lor infracțională cât și pe cea a celorlalți membrii ai grupului (în special a celor aflați în străinătate), prin avertizarea sau luarea de măsuri de protecție sau îngreunare a cercetărilor. în plus spre această concluzie faptul că s-a constatat că majoritatea membrilor grupului nu se cunoșteau între ei personal, comunicările și relațiile dintre ei fiind în principal virtuale, astfel încât nici unul dintre seturile de restricții aferente măsurilor preventive prevăzute de art. 136 alin.1 lit.b și c Cod procedură penală nu ar fi eficiente în cazul de față. După cum s-a arătat mai sus, ordinea publică trebuie protejată prin preîntâmpinarea săvârșirii sau continuării săvârșirii unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, sancționate în mod corespunzător, cu atât mai mult cu cât normele de conviețuire socială sunt amenințate mai pregnant prin modalitatea de săvârșire a unor astfel de infracțiuni și nu în ultimul rând prin paleta amplă de persoane care conlucrează în realizarea acestora.
Susținerile apărătorilor inculpaților nu sunt de natură să contrazică sau să înlăture raționamentul expus mai sus, deoarece aproape în unanimitate au asociat pericolul concret pentru ordinea publică cu motivele invocate de organul de urmărire penală, contrazicând acel raționament, care după cum s-a arătat nu a fost însușit de judecător. Pe de altă parte, în mare parte aceste susțineri vizează aspecte privind fondul cauzei, care nu au legătură cu examinarea unei propuneri de instituire a unei măsuri preventive, în speță fiind vorba doar de o modalitate de stabilire a continuării cercetărilor în cauză. Mai trebuie menționat și faptul că o altă parte dintre susținerile acestor apărători frizează hilarul, făcându-se comparații vagi și nesusținute de argumente faptice cu legislațiile din alte țări sau invocându-se într-un mod extrem de general și de diluat practica unor instanțe de nivel european, fără a mai vorbi de faptul că au fost aduse în discuție probleme de geopolitică sau de relații bilaterale între România și alte țări, chestiuni care evident depășesc cu mult cadrul dosarului.
În consecință, constatând fondată propunerea de arestare preventivă formulată de - Biroul Teritorial C-S împotriva celor 8 inculpați, judecătorul a admis și a dispus arestarea pe 29 zile a inculpaților, și, respectiv pe 30 zile a inculpaților lipsă, fiind emise în mod corespunzător mandatele de arestare preventivă(cu respectarea dispozițiilor art.150 și 152 Cod procedură penală). Pentru ultimii doi inculpați se va proceda la ascultare imediat ce vor fi prinși sau se vor prezenta, durata arestării urmând să înceapă odată cu punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Împotriva încheierii penale nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-, au declarat recurs inculpații, și, recursurile inculpaților nefiind motivate în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorii acestora, cu excepția inculpatul.
În motivarea recursului formulat de inculpatul, susținut oral, de apărătorul ales, s-a arătat că hotărârea Tribunalului CSe ste netemeinică și nelegală, deoarece nu este îndeplinită condiția prev.de art.148 lit.f C.P.P. respectiv nu este dovedit pericolul social concret pentru ordinea publică, de asemenea, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, solicitând casarea încheierii, punerea de îndată în libertate a inculpatului, în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului formulat de inculpații și, susținut oral, de apărătorii aleși, s-a arătat că hotărârea Tribunalului CSe ste netemeinică și nelegală, deoarece nu este îndeplinită condiția prev.de art.148 lit.f C.P.P. respectiv nu este dovedit pericolul social concret pentru ordinea publică, de asemenea, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, solicitând casarea încheierii, punerea de îndată în libertate a inculpatului, în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea, deoarece măsura arestării preventive s-a luat în mod pripit, neexistând în cauză vreo parte civilă.
În motivarea recursului formulat de inculpatul, susținut oral, de apărătorii aleși, s - a arătat că hotărârea Tribunalului CSe ste netemeinică și nelegală, deoarece nu este îndeplinită condiția prev.de art.148 lit.f C.P.P. respectiv nu este dovedit pericolul social concret pentru ordinea publică, de asemenea, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, solicitând casarea încheierii, punerea de îndată în libertate a inculpatului, în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara. De asemenea, au mai fost invocate motive de nelegalitate a hotărârii recurate, în sensul că lipsește minuta încheierii, inculpatul nu a fost citat de la domiciliul său, că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive, cu aceea de a nu părăsi țara sau localitatea, că motivarea încheierii contrazice dispozitivul acesteia.
În motivarea recursului formulat de inculpatul, formulat în scris și susținut oral, de apărătorii aleși, s-a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, deoarece propunerea de luare a măsurii arestării preventive nu a fost soluționată în ședință publică, ci în cameră de consiliu, și nu a fost formulată de toți procurori care au instrumentat cauza, că procurorul nu a indicat în concret motivele de fapt și de drept care justifica arestarea și de ce este în interesul urmăririi penale, arestarea inculpatului, care de asemenea, nu a început urmărirea penală sau nu a pus în mișcare acțiunea penală, că încheierea nu este motivată în fapt și în drept și că arestarea preventivă s-a dispus pe o perioadă mai mare decât cea prevăzută de dispozițiile legale. S-a mai menționat că, s-a încălcat prezumția de nevinovăție a inculpatului, că nu a fost dovedit pericolul concret pentru ordinea publică, solicitând în final, casarea încheierii recurate și în rejudecare respingerea propunerii de arestare preventivă, formulată de DIICOT C
În motivarea recursului formulat de inculpatul, susținut oral de apărătorul din oficiu, a arătat că se impune casarea încheierii recurate, care este netemeinică și nelegală, că măsura luată față de inculpat este prea și a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului formulat de inculpatul, susținut oral de apărătorul ales, a solicitat casarea încheierii recurate și anularea mandatului de arestare preventivă, deoarece acesta nu a fost citat în mod legal de la domiciliu, ci numai prin afișare la consiliul local, dar și pentru că acesta nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și nu există date concrete că ar fi săvârșit vreo infracțiune reținută în sarcina sa.
În motivarea recursului formulat de inculpatul, susținut oral de apărătorul ales, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, deoarece faptele săvârșite de inculpat sunt pe teritoriul Italiei, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie bună, nu există indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, iar în subsidiar solicită aplicarea măsurii interdicției de a părăsi țara.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856alin.3 C.P.P. instanța constată că recursurile formulate de către inculpații și, sunt fondate, iar recursurile formulate de inculpații, și, sunt nefondate pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Examinând întregul material probator pus la dispoziție de către organul de urmărire penală, instanța de recurs apreciază că în speța de față sunt indicii temeinice în ceea ce privește săvârșirea de către inculpații, și a infracțiunilor reținute în sarcina acestor inculpați, de către organul de urmărire penală, DIICOT - Biroul Teritorial C S, respectiv cea prev.de art.7 din 39/2003, art.24 alin.1, art.25 și 27 din 365/2002, art.46 alin.2, art.42 alin.1,2 și 3, art.48, art.49 din 161/2003, conturându-se o stare de fapt prezentată în expunerea de motive a propunerii de arestare preventivă corect reținută și de către instanța de fond, fiind astfel îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.P.P. cu privire la luarea unei măsuri preventive.
În speța de față sunt îndeplinite cumulativ și dispozițiile prev.de srt.148 lit.f C.P.P. în sensul că pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani, ar lăsarea inculpaților în stare de libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acest fapt rezidând din gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, și, modalitatea în care se presupune de către organul de urmărire penală, că au comis infracțiunile, existând un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, în cazul cercetării în stare de libertate a unor persoane acuzate de astfel de fapte, în sensul creării unei opinii, în sensul că organele statului nu acționează ferm și eficient în cazul unor situații de o gravitate deosebită.
Apărările inculpaților că în speța de față nu ar fi îndeplinită condiția prev.de art.148 lit.f teza a II-a C.P.P. în sensul că nu ar fi dovedit pericolul concret pentru ordinea publică, în aceste condiții apar neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
În cauza de față, măsura arestării preventive apare ca o măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, deoarece celelalte măsuri preventive, neprivative de libertate, nu pot asigura acest lucru, astfel că cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apar ca neîntemeiate.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prevăd posibilitatea ca în anumite situații dreptul la libertate a persoanei să fie limitat pentru a asigura ordinea publică în societate, care este prioritară față de interesul particular al unei persoane, în cazul de față inculpat, de a fi cercetat în stare de libertate.
În aceste condiții instanța apreciază că pe fondul cauzei măsura arestării preventive, luată față de inculpații, și, s-a făcut în condiții de temeinicie, astfel că apărările legate de netemeinicia măsurii luate, nu pot fi primite.
În cauza de față au fost invocate o serie de motive de nelegalitate a hotărârii, care urmează a fi analizate în continuare.
S-a arătat că, în mod greșit propunerea de arestare preventivă a fost soluționată în camera de consiliu și nu în ședință publică, motiv care ar fi condus la nulitatea hotărârii recurate, însă acest motiv de nelegalitate nu poate fi însușit de către instanța de recurs, în condițiile în care, dispozițiile art.1491alin.4 C.P.P. prevede că propunerea de arestare se soluționează, în cameră de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura infracțiunii.
S-a invocat faptul că lipsește minuta hotărârii recurate, însă acest lucru este contrazis de înscrisul existent la fila 66 dosar Tribunal C - S, a cărui conținut este identic cu a dispozitivului hotărârii și practic reprezintă minuta încheierii nr.5/12.03.2009, a Tribunalului C S, faptul că înscrisul a fost intitulat " încheiere" nu poate duce la concluzia că acele dispoziții nu reprezintă rezultatul deliberării magistratului care a judecat cauza, adică minuta hotărârii, astfel că nu subzistă motivul de nulitate absolută invocat.
S-a mai arătat că instanța nu s-a pronunța cu privire la o cerere esențială formulată de către părți, respectiv cererea de aplicare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, însă instanța de recurs apreciază că acest lucru s-a făcut în mod implicit prin pronunțarea asupra obiectului cauzei, propunerea de arestare preventivă a inculpaților, iar din moment ce s-a luat măsura arestării preventive este evident că nu se mai putea lua o altă măsură diferită, cum ar fi interdicția de a părăsi localitatea sau țara, acestea fiind excluse în acest fel, motivul de recurs invocat nefiind întemeiat.
Nu se poate aprecia că motivarea încheierii recurate ar contrazice dispozitivul acesteia, încheierea nr.5/12 martie 2009, Tribunalului C S, fiind motivată în fapt și în drept, de către magistratul în cauză, conform convingerilor acestuia, astfel că motivul de recurs invocat nu poate conduce la casarea hotărârii recurate.
Inculpatul, prin apărător, a mai invocat faptul că propunerea de arestare preventivă nu a fost formulată de către toți procurorii care instrumentează cauza, însă acest aspect în opinia instanței de recurs, nu este un motiv de nulitate absolută sau relativă, deoarece prin faptul că propunerea de arestare preventivă a fost formulată de procurorul șef birou, nu conduce la ideea că s-ar fi produs vreo vătămare inculpatului.
Același inculpat a mai invocat faptul că împotriva sa nu s-ar fi început urmărirea penală, sau nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, fapt care este infirmat de înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală, deoarece prin procesul - verbal din data de 20 februarie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale, împotriva numitului, iar prin ordonanța din 11 martie 2009, fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestui inculpat, pentru săvârșirea infr.prev.de art.7 alin.1 din 39/2003, art.24 alin.1, art.25, art.27 din 365/2002, art.46 alin.2, art.42 alin.1,2,3, art.48, 49 din 161/2003, fiind și audiat de către procuror, existând la dosar atât declarația olografă cât și cea dată pe formular.
În ceea ce privește durata măsurii arestării preventive a inculpatului, care a criticat că această măsură s-a dispus pe o perioadă mai mare decât cea prevăzută de dispozițiile legale, instanța apreciază că Tribunalul CSa procedat în mod corect cu privire la acest aspect, în condițiile în care a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 12 martie 2009, până la data de 09.04.2009, inculpatul fiind reținut începând cu data de 11.03.2009, orele 15,00, astfel că nu a fost depășită durata maximă de 30 de zile, prevăzută de lege, astfel că această critică, de asemenea este neîntemeiată.
În aceste condiții, instanța apreciază că recursurile formulate de către inculpații, și, apar ca nefondate, deoarece motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate de către aceștia, nu sunt fondate în opinia instanței de recurs, fiind combătute de argumente prezentate mai sus.
Instanța, însă apreciază că sunt fondate recursurile formulate de către inculpații și, deoarece instanța de fond nu a procedat la citarea acestora în mod legal de la domiciliul acestora, care era cunoscut, fiind indicat în propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Biroul Teritorial C S, fiind indicat faptul că domiciliază în C, Cl. B, -.17,.1,.4,.12, Jud. D, iar domiciliază în loc.,-, Jud.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat că sunt incidente dispozițiile art.177 alin.4 C.P.P. însă de această dispoziție legală se poate uza în condițiile în care nu se cunoaște adresa inculpatului, nici locul de muncă și în astfel de situații, citația urmează să se afișeze la sediul consiliului local, în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, instanța dispunând îndeplinirea procedurii de citare la Consiliul Local al Mun. Reșița, indicându-se pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare că citația a fost preluată de serviciul de registratură a acestei instituții, fără să existe dovada că respectiva citație a fost afișată undeva, deoarece în lipsa unei asemenea măsuri existența citației nu ar avea nici un fel de finalitate, nefiind atașată la dosar vreun proces verbal de afișare a citației.
În aceste condiții, instanța de fond nu a realizat practic procedura de citare cu inculpații și, deoarece în condițiile în care propunerea de arestare preventivă față de aceștia s-a judecat în lipsă, instanța avea obligația legală să efectueze procedura de citare la domiciliul cunoscut al acestora și care a fost indicat în propunerea de arestare preventivă, formulată de parchet, procedura de citare efectuată la Consiliul Local Reșița echivalând cu neefectuarea în mod legal, a procedurii de citare cu aceștia, fiind incident motivul de casare a hotărârii, prev.de art.3859pct.21
C.P.P.Acest lucru era imperios necesar deoarece în această modalitate a fost încălcat dreptul inculpaților la apărare, având în vedere că n-au avut de unde să cunoască că împotriva lor s-a formulat o propunere de arestare preventivă și că urmează ca această cauză să fie judecată la termenul din data de 12 martie 2009, neavând posibilitatea eventual să-și angajeze un apărător ales, drept de care au uzat în calea de atac a recursului, neasigurându-se astfel dreptul la un proces echitabil, conform art.6 din CEDO.
Singura modalitate de asanare a încheierii penale recurate, în aceste condiții, este casarea încheierii, doar în ceea ce-i privește pe inculpații și, trimiterea cauzei spre rejudecare doar cu privire la cei doi inculpați arătați mai sus, urmând a fi rejudecată cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă în condiții de legalitate, celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate, urmând a fi menținute, deoarece sunt temeinice și legale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Curtea C.P.P. urmează a admite recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
Va casa în parte încheierea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-S, doar cu privire la inculpații și.
Se va anula mandatul de arestare preventivă nr. 7 emis de Tribunalul C-S la data de 12 martie 2009 în dosarul nr- pe numele inculpatului - fiul lui și, născut la 05.01.1982 în B, domiciliat în,-, jud. I, CNP - - și mandatul de arestare preventivă nr. 8 emis de Tribunalul C-S la data de 12 martie 2009 în dosarul nr- pe numele inculpatului - fiul lui și, născut la 16 iulie 1986 în C, jud. D, domiciliat în C, B, - 17,. 1,. 4,. 12, jud. D, CNP - -, în prezent deținut în Arestul C-S și se va dispune punerea de îndată în libertate a acestui inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă menționat mai sus, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b se C.P.P. vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2,3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. c admite C.P.P. recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
Casează în parte încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul C-S, doar cu privire la inculpații și.
Anulează mandatul de arestare preventivă nr. 7 emis de Tribunalul C-S la data de 12 martie 2009 în dosarul nr- pe numele inculpatului - fiul lui și, născut la 05.01.1982 în B, domiciliat în,-, jud. I, CNP - -.
Anulează mandatul de arestare preventivă nr. 8 emis de Tribunalul C-S la data de 12 martie 2009 în dosarul nr- pe numele inculpatului - fiul lui și, născut la 16 iulie 1986 în C, jud. D, domiciliat în C, B, - 17,. 1,. 4,. 12, jud. D, CNP - -, în prezent deținut în Arestul C-S și dispune punerea de îndată în libertate a acestui inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă menționat mai sus, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe inculpații, și la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, cu privire la recursurile formulate de inculpații și, rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
G
GREFIER
- -
RED: GB/25.03.2009
Dact: 2 exempl/25 Martie 2009
Primă instanță: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
