Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 31/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 31/ DOSAR NR-

Ședința publică de la 16 mai 2008

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru

JUDECĂTOR 2: Alexandru Vasiliu

JUDECĂTOR 3: Gheorghe Radu G -

GREFIER: - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - - procuror șef Secție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință nr. 5 din data de 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 3o4 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata inculpată, asistată de apărător ales, avocat.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În temeiul art.70 alin. 1 Cod procedură penală procedează la identificarea inculpatei, iar în temeiul art.70 alin 2 Cod procedură penală aduce la cunoștința acesteia faptul că poate sau nu să dea declarație în fața instanței de recurs și că cele declarate pot fi folosite împotriva sa.

Intimat inculpată declară că dorește să-și mențină declarațiile până în prezent.

Avocat depune în fața instanței o copie a adeverinței eliberată de

Apărătorul ales al intimatei inculpată și reprezentantul Ministerului Public, întrebați fiind, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință nr.5 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a respins cererea de propunere arestării preventive a inculpatei, considerând că aceasta este netemeinică.

Sub aspectul probatoriu, sub aspectul legalității măsurii arestării preventive consideră că nu sunt de purtat discuții însă va face scurte referiri cu privire la aprecierea instanței de fond în sensul că această faptă a inculpatei odată lăsată în libertate nu ar prezenta gradul de pericol social astfel că nu se impune luarea măsurii arestării preventive

Arată că în aproape fiecare dosar se pot discuta aspecte pozitive legate de persoana fiecărui inculpat, însă toate aceste aspecte care și în cazul de față există, sunt evidente dar fiecare caz trebuie raportat circumstanțele pozitive la care fapta s-a dedus.

Motivul pentru care a comis această faptă, este vorba despre infracțiunea de "dare de mită", acesta a oferit bani unui lucrător de poliție care efectua acte premergătoare într-un dosar care avea obiect " conducerea fără permis " săvârșită de fiului său minor, pe undeva acțiunea inculpatei ar fi justificată în calitatea sa de mamă.

A se constata că infracțiunea pentru care a fost cercetat fiul său este o infracțiune gravă, în situația în care s-ar fi comis un accident cu victime sau o situație mai gravă și, dacă toată lumea ar considera că se pot rezolva problemele în maniera în care a înțeles inculpata că se pot rezolva unde s-ar ajunge.

În opinia sa, lăsare acestei inculpate în stare de libertate ar fi o încoronare a principiului care din păcate s-a înrădăcinat în sensul că " că merge și așa", aceste acțiuni ilegale pot fi tratare cu toleranță și îngăduință și poate fi trecute cu vederea.

Astfel solicită reexaminarea cauzei și reapreciind fapta concretă care s-a probat, să se aprecieze că se impune luarea măsurii arestării preventive.

În cazul în care demersul său ar rămâne fără finalitate, în sensul respingeri recursului declarat de parchet, speră că această inculpata a primit totuși o lecție și a înțeles că nu se pot rezolva problemele în maniera în care a înțeles acesta că se rezolvă.

Avocat, apărător al inculpatei arată că măsura arestării preventive este o măsură excepțională ea poate fi dispusă dacă sunt îndeplinească prevederile art.136 și art. 143 Cod procedură penală. Temeiul avut în vedere la cererea formulată de către reprezentanții Ministerului Public de a se lua măsura arestării preventive, este ce prevăzut de art. 148 lit. f, respectiv infracțiunea pentru care este cercetată inculpata este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acesteia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, aceste două condiții trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Din actele și lucrările dosarului nu există probe certe că lăsarea în libertate inculpata ar prezenta acel pericol concret pentru ordinea publică, acest pericol social concret nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiuni ea trebuie privită și prin prisma circumstanțelor personale.

A se avea în vedere că este prima dată când se confruntă cu legea penală, nu are antecedente penale.

Consideră că prezumția de nevinovăție subzistă și în această cauză fiind prevăzută de Cod procedură penală la art.52, art. 24 Constituție și prevederile CEDO.

În raport de cele menționate solicită respingerea recursului declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, menținerea încheierii de ședință dată de Tribunalul Brașov, ca legală și temeinică și cercetarea inculpatei în stare de libertate.

Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și solicită să fi cercetată în stare de libertate.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Constată că, prin încheierea nr. 5/13 mai 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Brașova respins propunerea de arestare preventivă a inculpatei formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, deși în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) Cod penal, constând în oferirea de către aceasta a sumei de 250 lei unui lucrător din poliția judiciară, pentru ca acesta să nu urmeze procedura legală cu privire la fiul său cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 136 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, circumstanțele personale ale inculpatei nu conturează posibilitatea unui comportament al acesteia care să împiedice buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov solicitând casarea acesteia și luarea față de inculpată a măsurii arestării preventive. S-a motivat că, deși acțiunea inculpatei ar putea apare ca justificată în calitate de mamă, lăsarea acesteia în libertate ar încuraja săvârșirea unora asemenea fapte de alte persoane, care ar înțelege că acestea sunt tratate cu toleranță și îngăduință.

Recursul nu este fondat.

Astfel cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt suficiente indicii că inculpata a oferit unui lucrător din poliția judiciară suma de 250 de lei, cu scopul acesta să nu întocmească dosar penal fiului ei, care a fost depistat conducând pe drumurile publice un autoturism fără să posede permis de conducere, astfel că prima condiție vizată de art. 148 alin.(1) lit. f) Cod procedură penală este îndeplinită, legea prevăzând pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.255 Cod penal, pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.

În schimb, curtea constată că a doua condiție, prevăzută în dispozițiile art. 148 alin.(1) lit. f Cod procedură penală, aceea de a exista probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu este întrunită în cauză.

Dacă pentru unele infracțiuni, deosebit de grave, pericolul concret pentru ordinea publică este identic cu pericolul social generic stabilit de legiuitor pentru acestea, situație în care probele care privesc existența faptei și a făptuitorului fac în același timp și dovada pericolului concret pentru ordinea publică, întrucât, prin natura lor, au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective, în cazul celorlalte infracțiuni afectarea echilibrului social firesc trebuie să fie dovedită cu probe distincte, probe care să releve acest pericol.

Împrejurarea că infracțiunea de dare de mită este o infracțiune de pericol, inclusă în categoria infracțiunilor de corupție, nu este în sine suficientă pentru luarea măsurii arestării preventive pe temeiul prevăzut în art. 148 alin.(1) lit. f) Cod procedură penală, atâta vreme cât în desfășurarea procesului penal nu au apărut și nu se profilează dificultăți pentru a căror evitare se impune luarea acestei măsuri.

Dimpotrivă, datele care o caracterizează pe inculpată - persoană în vârstă de 40 de ani, cu multiple și serioase afecțiuni medicale, fără antecedente penale, încadrată în muncă, mamă a trei copii -, constituie tot atâtea garanții că procesul penal se poate desfășura în bune condiții fără ca față de aceasta să fie dispusă vreo măsură preventivă.

Față de toate cele de mai sus, curtea constată că hotărârea primei instanțe este în afara oricărei critici, astfel că, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge recursul procurorului, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii nr. 5/13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 mai 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - G -

GREFIER

- -

red. Gh./27.05.2008

dact. /27.05.2008/2 ex

jud. fond -

Președinte:Mihaela Alexandru
Judecători:Mihaela Alexandru, Alexandru Vasiliu, Gheorghe Radu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 31/2008. Curtea de Apel Brasov