Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 312/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

2199/2009

ÎNCHEIEREA NR.312/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.09.2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Luciana Mera

JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu

JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru

GREFIER - - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din Camera de Consiliu de la 10.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care

In temeiul disp.art.140/3 alin.3 Cod Procedură Penală Curtea procedează la ascultarea recurentului inculpat, acesta susținând ca menține declarațiile date până în prezent și nu are alte precizări de făcut.

Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, in temeiul disp.art.149/1 alin.13 Cpp, casarea încheierii de ședința din 10.09.2009 și pe fond, rejudecând, respingerea propunerii parchetului privind arestarea preventivă întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unor aspecte invocate de apărare, respectiv excepții ce țineau de legala sesizare a instanței, nulități ce nu pot fi înlăturate.

Considera ca instanța a fost nelegal investita cu soluționarea propunerii de arestare preventivă întrucât activitatea de înregistrare/interceptare a convorbirilor telefonice a fost efectuata in faza actelor premergatoare. Procurorul a emis autorizație de interceptare provizorie pentru 48 ore, ulterior solicitând instanței sa o confirme, ocazie cu care se emite o alta autorizație de interceptare pentru 28 zile.

Desi in primul denunț, cel din data de 16 iunie 2009 erau precizate toate datele de identificare ale inculpatului, ca de altfel si in celelalte doua denunțuri, in data de 6 august 2009 s-a dispus, in mod nelegal, începerea urmăririi penale "in rem", iar din data de 25 august 2009, când s-a început urmărirea penala fata de inculpat, nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penala.

Pentru aceste critici, fiind încălcate disp.art.91/1 alin.1 Cp solicită înlăturarea probelor constând in interceptări telefonice si ambientale.

Precizează ca in aceeași zi a fost emis mandatul de aducere al inculpatului pentru a i se aduce la cunoștința învinuirea, a fost audiat ca și învinuit dar si in calitate de inculpat, fară a i se aduce la cunoștința in ce consta sau care sunt consecințele schimbării calității, fiind astfel incălcate disp.art.237 CP, in aceeași zi fiind emisă ordonanța de reținere si in consecința, sesizata instanța de judecata cu propunerea de arestare preventiva.

Invoca OG nr.43/2002 privind competența materiala a organelor de urmărire penala si având in vedere prejudiciul stabilit un cuantum de 9500 EURO, foarte aproape de limita minima de 10.000 EURO, prevazuta de lege, competenta de a instrumenta cauza nu apartine parchetului de pe lângă Tribunalul București ci Serviciul Teritorial-Direcția Naționala Anticorupție.

Solicita admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și respingerea sesizării privind arestarea preventiva ca fiind lovita de nulitate absoluta.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază întemeiata excepția necompetentei organului de urmărire penala, având in vedere forma continuata a infracțiunilor, caracterul aleatoriu al denunțurilor, limita fragilă intre valoarea obiectului material al infracțiunii.

In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că achiesează concluziilor apărătorului ales.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință din 10.09.2009 din Camera de Consiliu a Tribunalului București Secția I Penală, pronunțată în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la 10.09.2009 până la 08.10.2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.257 alin.1 rap.Cod Penal la art.6 din Legea 78/2000 ambele cu aplic. art.33

Cod Penal

Analizând propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București prin prisma motivelor de nulitate invocate de inculpat (necompetența organului de urmărire penală, nemotivarea ordonanțelor date de procuror, încălcarea dreptului la apărare, nelegalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice, încadrarea juridică a faptelor), prima instanță a constatat că acestea nu se circumscriu dispozițiilor art.197 alin.2

C.P.P.

Instanța de fond a considerat că propunerea Parchetului este întemeiată, găsind îndeplinite condițiile prev. de art.143 și C.P.P. art.148 lit.f întrucât C.P.P. există indicii care suscită bănuiala că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunile care i se impută și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136

C.P.P.

Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședința din 10.09.2009 și, pe fond, rejudecând să se respingă propunerea de arestare preventivă întrucât aceasta este lovită de nulitate absolută.

Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia formulat propunere de arestare preventivă a inculpatului, agent de poliție, sub aspectul comiterii a patru infracțiuni prev. de art.257 alin.1 rap.Cod Penal la art.6 din Legea 78/2000, reținându-se că:

- în cursul lunii mai 2009 primit de la denunțătorul suma de 4000 euro, promițându-i acestuia că îl va ajuta să-și recupereze un autoturism marca Mercedes, pe care denunțătorul îl înstrăinase în luna martie 2009, fără însă a perfecta actele de preluare a contractului de leasing cu cel care a intrat în posesia de fapt a mașinii;

- in cursul lunii iunie 2008 pretins și primit de la suma de 2500 euro pentru a facilita angajarea fiicei sale în cadrul poliției, lăsând să se înțeleagă că banii vor fi remiși șefilor săi;

- în cursul anului 2008 primit suma de 1500 euro de la pe care l-a asigurat că în schimbul acestei sume de bani, fiul său, va fi angajat în cadrul poliției;

- in cursul anului 2008 pretins și primit de la suma de 1500 euro, lăsându-l pe acesta să înțeleagă că poate interveni pentru ca în schimbul sumei respective să fie angajat în poliție.

Potrivit art.13 alin.1 lit.a din OUG43/2002 modificată, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea 78/2000 dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro și indiferent de calitatea persoanei care a comis-

În raport de această dispoziție legală, se constată că nu poate fi primită excepția necompetenței materiale a organului de urmărire penală întrucât nici una din sumele care formează obiectul infracțiunilor de trafic de influență imputate inculpatului, nu este mai mare de 10.000 euro, și nici cumulate sumele respective nu depășesc această sumă, aspect care oricum ar fi interesat dacă se reținea forma continuată a infracțiunii prev. de art.257 Cod Penal, iar nu un concurs de infracțiuni.

Așadar, în mod legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia desfășurat acte de urmărire penală în prezenta cauză.

Prin ordonanța din 25.08.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de agentul șef principal pentru comiterea a două dintre infracțiunile de trafic de influență, iar prin ordonanța din 08.09.2009 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale pentru săvârșirea altor două infracțiuni de același gen, fiind descrise succint faptele.

La 10.09.2009, s-a dispus prin ordonanță reținerea de către procuror, pe o perioadă de 24 de ore.

Din cuprinsul ordonanței de punere în mișcare acțiunii penale dată în aceeași zi, 10.09.2009, rezultă că organul de urmărire penală a luat această dispoziție cu privire la toate cele patru fapte cu privire la care a început urmărirea penală și a formulat propunerea de arestare preventivă.

Împrejurarea că toate aceste momente procesuale privind începerea urmăririi penale, reținerea, punerea în mișcare a acțiunii penale, sesizarea instanței cu luarea măsurii arestării preventive s-au desfășurat într-un timp scurt, nu contravine dispozițiilor legale, care nu reglementează o astfel de interdicție, iar inculpatului i-a fost garantat dreptul la apărare, fiind încunoștiințat de acuzațiile aduse, încadrarea juridică dată faptelor, a fost audiat și asistat de avocat.

Relativ la critica adusă legalității interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice înainte de începerea urmăririi penale in personam, din data de 25.08.2009, Curtea consideră că acesta constituie un aspect care urmează să fie verificat la soluționarea în fond a cauzei, la acest moment procesual interesând conținutul convorbirilor telefonice sub aspectul existenței sau nu a indiciilor temeinice privind comiterea faptelor.

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea apreciază, în acord cu instanța fondului, că există indicii temeinice, în sensul prev. de art. 143 cu referire la art.68/1 proc.pen. care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele prevăzută de legea penală care i se impută, în acest sens fiind denunțurile lui, și; procesul-verbal din 04.08.2009 întocmit la sediul Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor prin care s-a constatat că a desfășurat activități în cadrul acestei direcții fără a fi angajată a vreunei instituții a; înscrisurile emise de către - Sucursala Universitate care atestă faptul că inculpatul a depus lunar diferite sume de bani într-un cont deschis pe numele lui; transcrierile convorbirilor interceptate telefonic.

Cât privește îndeplinirea condițiilor reglementate de art.148 lit.f C.P.P. se constată că acestea există cumulativ deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin sentimentul de nesiguranță ce s-ar induce în rândul societății, generat de faptul că organele judiciare nu iau măsuri eficiente față de o persoană ale cărei acțiuni au creat o stare de suspiciune și neîncredere față de funcționarii care îndeplinesc funcțiile încredințate în cadrul Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, discreditând instituția și autoritatea acesteia.

Privarea de libertate a inculpatului recurent este de natură să asigure încrederea și siguranța în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.

faptelor de natură penală, într-un interval de timp redus, sumele primite de traficantul de influență, nu-l recomandă pentru cercetare în stare de libertate, cel puțin la acest moment procesual, arestarea preventivă fiind de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, conform art.38515pct.1 lit.b Cod pr.pen, Curtea va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică.

În baza art.192 al.2 Cod pr.pen. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului formulat împotriva încheierii de ședință din 10.09.2009 din Camera de Consiliu pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul penal nr-.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 23.09.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

a

Președinte:Luciana Mera
Judecători:Luciana Mera, Leontina Cișmașiu, Cristina Rotaru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 312/2009. Curtea de Apel Bucuresti